(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4726. Miercuri, 24 Februarie 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Brâncuşi mondialul
Opinii - Ion Drăgan(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
...Până pe la vreo nouă ani încă visam la prima călătorie cu trenul. Într-o zi senină de primăvară, cu copaci înfloriţi, visul s-a-mplinit: împreună cu învăţătoarea noastră, Gabriela Popescu, noi, elevii clasei a II-a A, ne-am urcat în trenul de Târgu Jiu. Pe-atunci nu se fabricaseră Săgeţile albastre, aşa că drumul dus-întors a durat mai mult decât şederea în Târgu Jiu. Dar a meritat, având în vedere scopul şi durata vizitei: „pelerinaj“ la tripticul Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Coloana Infinitului. În timp, am înţeles de ce doamna învăţătoare insistase atunci pe lângă părinţi să-şi lase copiii în această excursie. Comandamentele politico-ideologice ale vremii îi puseseră gând rău Coloanei. Urma să fie dărâmată, iar terenul să fie redat agriculturii. Din fericire, nu s-a întâmplat aşa. Potrivit raportului dat de învăţătoare părinţilor aflaţi în gară să-şi întâmpine la întoarcere copiii, toţi am fost cuminţi, n-am băut apă rece de la ţâşnitori şi n-am mâncat îngheţată pe băţ. Ce mai, toţi fuseserăm parcă eboşe ale „Cuminţeniei pământului“! Drept pentru care ai mei au hotărât ca în vacanţa de vară, aflată la doi paşi, să facem un drum cu trenul la Sighet, la unchiul Nicolae...
Mi-a fost şi mi-e drag „Maramureşul Olteniei“, Gorjul! Eu cred că asocierea Gorjului cu Maramureşul nu este doar una a similitudinii aşezării geografice, nordul Olteniei, nordul României. Porţile maramureşene, turlele bisericilor de lemn înălţându-se spre cer se regăsesc esenţializate, sublimate în operele lui Brâncuşi, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. O parte din creaţiile lui le mai putem vedea la Muzeul de Artă din Craiova sau la Târgu Jiu, expuse în aer liber, firesc, unde le e locul, dar, vai, expuse şi intemperiilor generate de lipsa grijii, respectului şi recunoştinţei noastre, cum este cazul Coloanei recunoştinţei fără de sfârşit, pe numele ei de catalog, Coloana Infinitului, omagiul autorului în memoria ostaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă în primul război mondial. Da, o parte a operei a rămas acasă, dar multe din minunile simple ca formă, ivite din truda sa de geniu, sunt obiecte de design interior, prin saloane private ale unor miliardari europeni, americani sau de aiurea. Chiar autorul acestor valori de patrimoniu mondial, genialul român Brâncuşi, a fost… revendicat şi adjudecat de francezi. Dulce mângâiere de orgoliu! Brâncuşi este universal! Este întemeietor de esenţe general-universal valabile. „Facerea lumii“ ascunde în forma simplă a unui ou fondul complex, universal al concepţiei, al creaţiei. „Pasărea măiastră“ nu este reprezentarea unei păsări în zbor, ci esenţa, zborul! Eu cred că Brâncuşi ne-a învăţat şi ne învaţă şi-acum zborul. Pe noi, pe toţi care-i „ascultă“… expunerile la National Gallery of Ontario sau la Muzeele de Artă din Craiova sau Bucureşti. În formele simple este ascuns totul, dar… totul este să vedem şi să extragem simplitatea din formele complexe. Desigur, acest „totul“ nu e… simplu şi nici uşor. „Uşor nu e nici cântecul. Zi şi noapte - nimic nu-i uşor pe pământ; căci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit toată noaptea cântând“. (Lucian Blaga) Sau, cum spunea Brâncuşi, „Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face“… Infinită recunoştinţă, Constantin Brâncuşi, românul genial care a scos piatra din încremenire, a însufleţit-o şi a făcut-o să cânte măiastru!
Dacă tot am vorbit despre cântec, mi-am amintit de farmacistul evreu Alexandru Mandy (Abram Penchas), craiovean prin naştere şi simţire şi care ne-a dăruit leacuri de alinat suflete, compoziţiile sale muzical-poetice. El este cel ce a dăltuit în sunete Coloana, Masa, Poarta. Sunt sigur că vă mai amintiţi vocile lui Sergiu Cioiu, Doina Spătaru, Mihaela Mihai sau Cornel Constantiniu interpretând, nu cântând aceste bijuterii muzical-poetice. „Cântecul vântului“, „N-aţi văzut o fată?“, „Greu se mai fac oamenii oameni“ sunt alte titluri ale unor creaţii Alexandru Mandy, muzici şi versuri nemuritoare! Infinită recunoştinţă, Alexandru Mandy!
Dar, dacă tot adusei vorba de Alexandru Mandy, să scuturăm de colb amintirea că în octombrie 1940 avea loc la Craiova premiera revistei „Pour vous, Madame“ pe muzica lui Alexandru Mandy şi libretul lui Alexandru Assan. Nu ştiu pe ce scenă s-a jucat. Ştie cineva? La acea dată de-abia „debutase“ teatrul de operaţiuni al celui de-al doilea război mondial, iar Teatrul Naţional îşi închisese porţile încă din 1 aprilie 1935. „Ceea ce n-au putut face vremuri mult mai grele decât cele de azi, ceea ce n-a putut face nici chiar ocupaţiunea germană din 1916-1917 a fost scris să se împlinească azi. Teatrul Naţional Craiova, scos din buget, a fost desfiinţat“ (C.D. Fortunescu). Dar, până la redeschiderea din 1942, o mână de actori entuziaşti, printre care Ovidiu Rocoş, Remus Comăneanu, Al Dem Dan, Virgil Bădescu, organizaţi în „Asociaţia dramatică a artiştilor craioveni“, n-au părăsit „scândura“, activând la Căminele culturale „Mihai Eminescu“ şi „Traian Demetrescu“. Tuturor celor pomeniţi mai sus, „aplausurile“ binemeritate! Lor şi tuturor celor care au slujit scena craioveană de-a lungul celor 160 de ani, şi care astăzi, într-un fel, nu mai sunt printre noi. Zic într-un fel, pentru că ei, totuşi, au rămas aici, vii, sunt în reprezentaţie şi-n stagiunea permanentă din amintirile noastre. Eu cred că şi Teatrul Naţional Craiova este un Făt-Frumos. Povestea lui, începută la 1850, continuă şi azi şi va continua până la adâncă tinereţe fără bătrâneţe, pentru toţi cei cu dor de frumos, de bine, de adevăr! Infinită recunoştinţă Teatrului Naţional Craiova!
Mi-a fost şi mi-e drag „Maramureşul Olteniei“, Gorjul! Eu cred că asocierea Gorjului cu Maramureşul nu este doar una a similitudinii aşezării geografice, nordul Olteniei, nordul României. Porţile maramureşene, turlele bisericilor de lemn înălţându-se spre cer se regăsesc esenţializate, sublimate în operele lui Brâncuşi, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. O parte din creaţiile lui le mai putem vedea la Muzeul de Artă din Craiova sau la Târgu Jiu, expuse în aer liber, firesc, unde le e locul, dar, vai, expuse şi intemperiilor generate de lipsa grijii, respectului şi recunoştinţei noastre, cum este cazul Coloanei recunoştinţei fără de sfârşit, pe numele ei de catalog, Coloana Infinitului, omagiul autorului în memoria ostaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă în primul război mondial. Da, o parte a operei a rămas acasă, dar multe din minunile simple ca formă, ivite din truda sa de geniu, sunt obiecte de design interior, prin saloane private ale unor miliardari europeni, americani sau de aiurea. Chiar autorul acestor valori de patrimoniu mondial, genialul român Brâncuşi, a fost… revendicat şi adjudecat de francezi. Dulce mângâiere de orgoliu! Brâncuşi este universal! Este întemeietor de esenţe general-universal valabile. „Facerea lumii“ ascunde în forma simplă a unui ou fondul complex, universal al concepţiei, al creaţiei. „Pasărea măiastră“ nu este reprezentarea unei păsări în zbor, ci esenţa, zborul! Eu cred că Brâncuşi ne-a învăţat şi ne învaţă şi-acum zborul. Pe noi, pe toţi care-i „ascultă“… expunerile la National Gallery of Ontario sau la Muzeele de Artă din Craiova sau Bucureşti. În formele simple este ascuns totul, dar… totul este să vedem şi să extragem simplitatea din formele complexe. Desigur, acest „totul“ nu e… simplu şi nici uşor. „Uşor nu e nici cântecul. Zi şi noapte - nimic nu-i uşor pe pământ; căci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit toată noaptea cântând“. (Lucian Blaga) Sau, cum spunea Brâncuşi, „Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face“… Infinită recunoştinţă, Constantin Brâncuşi, românul genial care a scos piatra din încremenire, a însufleţit-o şi a făcut-o să cânte măiastru!
Dacă tot am vorbit despre cântec, mi-am amintit de farmacistul evreu Alexandru Mandy (Abram Penchas), craiovean prin naştere şi simţire şi care ne-a dăruit leacuri de alinat suflete, compoziţiile sale muzical-poetice. El este cel ce a dăltuit în sunete Coloana, Masa, Poarta. Sunt sigur că vă mai amintiţi vocile lui Sergiu Cioiu, Doina Spătaru, Mihaela Mihai sau Cornel Constantiniu interpretând, nu cântând aceste bijuterii muzical-poetice. „Cântecul vântului“, „N-aţi văzut o fată?“, „Greu se mai fac oamenii oameni“ sunt alte titluri ale unor creaţii Alexandru Mandy, muzici şi versuri nemuritoare! Infinită recunoştinţă, Alexandru Mandy!
Dar, dacă tot adusei vorba de Alexandru Mandy, să scuturăm de colb amintirea că în octombrie 1940 avea loc la Craiova premiera revistei „Pour vous, Madame“ pe muzica lui Alexandru Mandy şi libretul lui Alexandru Assan. Nu ştiu pe ce scenă s-a jucat. Ştie cineva? La acea dată de-abia „debutase“ teatrul de operaţiuni al celui de-al doilea război mondial, iar Teatrul Naţional îşi închisese porţile încă din 1 aprilie 1935. „Ceea ce n-au putut face vremuri mult mai grele decât cele de azi, ceea ce n-a putut face nici chiar ocupaţiunea germană din 1916-1917 a fost scris să se împlinească azi. Teatrul Naţional Craiova, scos din buget, a fost desfiinţat“ (C.D. Fortunescu). Dar, până la redeschiderea din 1942, o mână de actori entuziaşti, printre care Ovidiu Rocoş, Remus Comăneanu, Al Dem Dan, Virgil Bădescu, organizaţi în „Asociaţia dramatică a artiştilor craioveni“, n-au părăsit „scândura“, activând la Căminele culturale „Mihai Eminescu“ şi „Traian Demetrescu“. Tuturor celor pomeniţi mai sus, „aplausurile“ binemeritate! Lor şi tuturor celor care au slujit scena craioveană de-a lungul celor 160 de ani, şi care astăzi, într-un fel, nu mai sunt printre noi. Zic într-un fel, pentru că ei, totuşi, au rămas aici, vii, sunt în reprezentaţie şi-n stagiunea permanentă din amintirile noastre. Eu cred că şi Teatrul Naţional Craiova este un Făt-Frumos. Povestea lui, începută la 1850, continuă şi azi şi va continua până la adâncă tinereţe fără bătrâneţe, pentru toţi cei cu dor de frumos, de bine, de adevăr! Infinită recunoştinţă Teatrului Naţional Craiova!
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.6 din 20 voturi
Nota curentă: 4.6 din 20 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Punctul G:
Trebuie sa recunosc,cu toat sinceritatea,nea Dragane,ca...scrii bine,..romantic,...c u multa nostalgie,dar...dest ul de departe de realitatea zilelor noastre.Ne vorbesti in acest articol despre Brancusi mondialul...Pai,pust anii de astazi ,probabil ca..nici n-au auzit de "shmecherul" asta ...si nici nu vor sa stie cine este sau cine a fost,daca nu a avut BMW...sau nu a cantat manele.Daca in loc de Brancusi mondialul ziceai...Bercea mondialul,era cu totul altceva...pe asta din urma toti il cunosc si-l respecta.Nu are nicio tangenta cu Poarta Sarutului sau Coloana Infinitului,dar...es te geniul artistic care a reusit monumentala opera...Codul Tacerii ...o scluptura in piatra societatii romanesti care reprezinta artistic vechiul dicton sicilian :"Cine n-aude,nu vede si tace,traieste s-o mie de ani in pace"...Scuza-ma,da r era cat p`aci sa depasesc granitza trasata de Domnia ta,intr-un comentariu,..unde ne spuneai sa nu mai politizam comentariile si sa ne rezumam doar la abordarea directa a articolelor,asa ca...ma opresc aici..Asta si pt ca eu...nu prea stiu ce sa spun despre....personajul asta atat de drag dumitale,...Fat-Frum os...ca nu m-am intalnit niciodata cu el...si ca sa ma apuc sa inventez ceva(cum ca are nasul mare sau capul tare,sa ma injure ceilalti comentatori),mai bine...nu.Cum analizele literare au cam spus totul despre acest personaj,atunci...mi e nu-mi ramane decat sa incerc sa-i scot in evidenta,in modul cel mai direct si simplu,una din trasaturile de caracter mai putin abordate,si...in acest caz,la numele Fat-Frumos,..asi inlocui litera "a" cu litera "u".Aaaa,...si as mai complecta faptul ca opera despre care amintiti, Facerea lumii,este incomplecta...pt ca este doar un ou,ori eu stiu ca facerea lumii are la baza doua oua....Un pic cam neslefuita observatia mea,dar...adevarata. Si,pana sa cad iar in lumea ireala a basmelor,..doresc sa rectific o mica chestie din textul dumneavoastra..."In timp,am inteles de ce doamna invatatoare a insistat atunci...",...Pai,n u era doamna...ci tovarasa invatatore...In rest,...toata stima pt opera lui Brancusi si ..toate cele bune,dumitale ! O zi buna,tuturor ! - de RRomanul patriHHotz:Aparu din nou toarashul Dragan, zis si "Petrica al forumului", 'telectualul nostru subtire care uita sa ne spuna de ce a plecat Brancusi din Romania; ba in plus il pusa pe Brancusi alaturi de celebrele anti-talente Sergiu Cioiu, Doina Spătaru, Mihaela Mihai si Cornel Constantiniu. Toarashe, lasa vremurile de dinainte de pas'patru ca le stii doar din cartile tiparite de comunisti! Mai bine povesteste-ne ceva despre renumitul festival (cu f mic) de la Mamaia la care participau manelistii partidului enumerati mai sus! Domnul P.G., eu am fost tot timpul un rebel (nu tembel ,cum a vrut Dragan sa ma portretizeze) si am avut oroare de liniile trasate de altii.
- de Victor Socolovici:Domnule Dragan, Domnule Dragan poate nu stiti, insa Brancusi a fost invinuit de iubitorii de cultura adin SUA ca facea trafic cu fier vechi! Probabil ca nici acum americanii, in afara nu stiu cine e Brancusi desi operele sale de renume se regasesc in muzeul newyorkez.In orice caz Brancusi nu a negat ca e roman si nici nu a plecat din cauza comunistilor! A plecat pentru ca Romania(nu conteaza epoca!) nu poate oferi surse finaciare pentru genii.Din pacate acolo unde nu sunt genii sunt surse financiare! Si astia, desi nu sunt cultivati,pot sa le cumpere la pret mic orice!
- de hood:Domnule Victor Socolovici, daca ai fi citit cartea Brancusi impotriva S.U.A, in care este prezentat procesul lui Constantin Brancusi impotriva S.U.A. , ai fi stiut care este deosebirea dintre fier vechi si o opera de arta ! Brancusi a renuntat la cetatenia romana cu 5 ani inainte de a intra in eternitate si a devenit cetatean francez ! oare, de ce ?
- de Ermetism brancusian:Cheia semnificatiei adevarate a operelor brancusiene din Tg. Jiu este nemurirea. Dar nu doar acea nemurire a sufletului, ci Graalul. Prin ermetism, artistul nu se adreseaza doar oamenilor de rand (pt. ei a facut un monument al recunostintei), ci celor initiati in descifrarea simbolurilor si care dispun de instrumentele culturale necesare. Exemplific cu "Masa Tacerii" (replica a mesei rotunde a cavalerilor arturieni, cautatori ai Graalului, dovada una dintre denumirile ei initiale - "Masa Capitanilor"). "Coloana Infinitului" e si ea o replica artistica a unui stalp funerar dacic, asa cum mai exista si azi pe Valea Sebesului, care semnifica nemurirea . Revin...
- de Conspiratie impotriva Vaticanului:In Franta, Brancusi a cunoscut ororile savarsite de Inchizitie catarilor de aici, care in Evul Mediu propovaduiau idei religioase considerate amenintatoare la adresa Bisericii. Catarii credeau in Graal, in dualismul (simbolizat pe "Poarta Sarutului") fiintei umane si al lumii. Ei credeau ca trupul e creatia lui Lucifer, iar sufletul creatie a divinitatii, lumea in care traim fiind in realitate iadul ("Iadul pe Pamant"), sufletul trebuind sa-si doreasca inaltarea la cer, "zborul " esentializat in alte sculpturi brancusiene. Dupa ce in Vest a fost reprimat prin arderi pe rug, catarismul a supravietuit prin aripa sa estica, iar Brancusi a primit peste secole comanda ansamblului de la Tatarascu, care a fost mason, iar masonii sunt si descendenti ai catarilor, printre altele. Ma rog, ce vreau sa va spun e sa nu mai tratati superficial operele lui Brancusi, deoarece e ca si cum l-ati lua la misto. Parerea mea e ca oamenii de cultura mai au cale lunga pana la elucidarea misterului Brancusi. Capodoperele lui au destin propriu, ca orice alte capodopere.
- de to'arashul Matrics:parca nu aveai incredere in "conspiratii" Florica! Ai scos capul pe fereastra din mersul trenului sau ai tras liniute cu injinerasul cel viteaz?
- de Punctul G:Salutare RRHH,...Sper ca nu m-ai inteles gresit ? EU,...incerc doar sa nu intru nepoftit si incaltat in casa la cineva care nu ma suparat cu nimic,dar..."daca vreau sa fluier,(chiar daca se opune toata lumea),...fluier".S tiu ca....buna educatie si bunul simtz ale unui individ,au fost luate drept manifestari de slabiciune sau frica,in special in ultimii ani,dar...noi trebuie sa incercam sa le reinstauram domnia si sa tratam indivizii de la caz la caz(precum isi trateaza medicii pacientii...unii,sun t cazuri ce pot fi salvate,altii...sunt cazuri irecuperabile,dar... poate ca trebuie totusi incercat)....Pt.# 5,(89.120.235)...Ti- am citit majoritatea comentariilor (dealungul timpului)si mi s-au parut destul de interesante,si...chi ar daca argumentele si dovezile descoperite de tine nu sunt multe sau f. elocvente,totusi...e u consider ca merita luate in seama...In acest moment,nu pot decat sa-ti ofer sprijinul meu moral,dar...spre sfarsitul acestui an,sper sa ne cunoastem si sa incercam ceva mai ...consistent.O zi placuta,tuturor !
- de hood:"Coloana nesfarsita" a denumit-o Brancusi, nu "Coloana infinitului" ! (vezi si scrierile lui Vasile Georgescu Paleolog). In timpurile acelea,popular,era cunoscuta si sub numele de "Sula lui Tatarascu",pentru ca a vrut sa o darame si sa o duca la topit. Noroc ca nu au putut sa o doboare, chiar daca a fost tractata cu 4 tractoare. Au reusit doar sa o incline cu cateva grade. Poate se ingrijeste cineva si de stalpii de lemn adusi de V.G.Paleolog de la Paris dupa demolarea atelierului lui Brancusi !!
