21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiBrâncuşi mondialul

Brâncuşi mondialul

 …Până pe la vreo nouă ani încă visam la prima călătorie cu trenul. Într-o zi senină de primăvară, cu copaci înfloriţi, visul s-a-mplinit: împreună cu învăţătoarea noastră, Gabriela Popescu, noi, elevii clasei a II-a A, ne-am urcat în trenul de Târgu Jiu. Pe-atunci nu se fabricaseră Săgeţile albastre, aşa că drumul dus-întors a durat mai mult decât şederea în Târgu Jiu. Dar a meritat, având în vedere scopul şi durata vizitei: „pelerinaj“ la tripticul Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Coloana Infinitului. În timp, am înţeles de ce doamna învăţătoare insistase atunci pe lângă părinţi să-şi lase copiii în această excursie. Comandamentele politico-ideologice ale vremii îi puseseră gând rău Coloanei. Urma să fie dărâmată, iar terenul să fie redat agriculturii. Din fericire, nu s-a întâmplat aşa. Potrivit raportului dat de învăţătoare părinţilor aflaţi în gară să-şi întâmpine la întoarcere copiii, toţi am fost cuminţi, n-am băut apă rece de la ţâşnitori şi n-am mâncat îngheţată pe băţ. Ce mai, toţi fuseserăm parcă eboşe ale „Cuminţeniei pământului“! Drept pentru care ai mei au hotărât ca în vacanţa de vară, aflată la doi paşi, să facem un drum cu trenul la Sighet, la unchiul Nicolae…
Mi-a fost şi mi-e drag „Maramureşul Olteniei“, Gorjul! Eu cred că asocierea Gorjului cu Maramureşul nu este doar una a similitudinii aşezării geografice, nordul Olteniei, nordul României. Porţile maramureşene, turlele bisericilor de lemn înălţându-se spre cer se regăsesc esenţializate, sublimate în  operele lui Brâncuşi, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. O parte din creaţiile lui le mai putem vedea la Muzeul de Artă din Craiova sau la Târgu Jiu, expuse în aer liber, firesc, unde le e locul, dar, vai, expuse şi intemperiilor generate de lipsa grijii, respectului şi recunoştinţei noastre, cum este cazul Coloanei recunoştinţei fără de sfârşit, pe numele ei de catalog, Coloana Infinitului, omagiul autorului în memoria ostaşilor români căzuţi pe câmpul de luptă în primul război mondial. Da, o parte a operei a rămas acasă, dar multe din minunile simple ca formă, ivite din truda sa de geniu, sunt obiecte de design interior, prin saloane private ale unor miliardari europeni, americani sau de aiurea. Chiar autorul acestor valori de patrimoniu mondial, genialul român Brâncuşi, a fost… revendicat şi adjudecat de francezi. Dulce mângâiere de orgoliu! Brâncuşi este universal! Este întemeietor de esenţe general-universal valabile. „Facerea lumii“ ascunde în forma simplă a unui ou fondul complex, universal al concepţiei, al creaţiei. „Pasărea măiastră“ nu este reprezentarea unei păsări în zbor, ci esenţa, zborul! Eu cred că Brâncuşi ne-a învăţat şi ne învaţă şi-acum zborul. Pe noi, pe toţi care-i „ascultă“… expunerile la National Gallery of Ontario sau la Muzeele de Artă din Craiova sau Bucureşti. În formele simple este ascuns totul, dar… totul este să vedem şi să extragem simplitatea din formele complexe. Desigur, acest „totul“ nu e… simplu şi nici uşor. „Uşor nu e nici cântecul. Zi şi noapte – nimic nu-i uşor pe pământ; căci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit toată noaptea cântând“. (Lucian Blaga) Sau, cum spunea Brâncuşi, „Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face“… Infinită recunoştinţă, Constantin Brâncuşi, românul genial care a scos piatra din încremenire, a însufleţit-o şi a făcut-o să cânte măiastru!
Dacă tot am vorbit despre cântec, mi-am amintit de farmacistul evreu Alexandru Mandy (Abram Penchas), craiovean prin naştere şi simţire şi care ne-a dăruit leacuri de alinat suflete, compoziţiile sale muzical-poetice. El este cel ce a dăltuit în sunete Coloana, Masa, Poarta. Sunt sigur că vă mai amintiţi vocile lui Sergiu Cioiu, Doina Spătaru, Mihaela Mihai sau Cornel Constantiniu interpretând, nu cântând aceste bijuterii muzical-poetice. „Cântecul vântului“, „N-aţi văzut o fată?“, „Greu se mai fac oamenii oameni“ sunt alte titluri ale unor creaţii Alexandru Mandy, muzici şi versuri nemuritoare! Infinită recunoştinţă, Alexandru Mandy!
Dar, dacă tot adusei vorba de Alexandru Mandy, să scuturăm de colb amintirea că în octombrie 1940 avea loc la Craiova premiera revistei „Pour vous, Madame“ pe muzica lui Alexandru Mandy şi libretul lui Alexandru Assan. Nu ştiu pe ce scenă s-a jucat. Ştie cineva? La acea dată de-abia „debutase“ teatrul de operaţiuni al celui de-al doilea război mondial, iar Teatrul Naţional îşi închisese porţile încă din 1 aprilie 1935. „Ceea ce n-au putut face vremuri mult mai grele decât cele de azi, ceea ce n-a putut face nici chiar ocupaţiunea germană din 1916-1917 a fost scris să se împlinească azi. Teatrul Naţional Craiova, scos din buget, a fost desfiinţat“ (C.D. Fortunescu). Dar, până la redeschiderea din 1942, o mână de actori entuziaşti, printre care Ovidiu Rocoş, Remus Comăneanu, Al Dem Dan, Virgil Bădescu, organizaţi în „Asociaţia dramatică a artiştilor craioveni“, n-au părăsit „scândura“, activând la Căminele culturale „Mihai Eminescu“ şi „Traian Demetrescu“. Tuturor celor pomeniţi mai sus, „aplausurile“ binemeritate! Lor şi tuturor celor care au slujit scena craioveană de-a lungul celor 160 de ani, şi care astăzi, într-un fel, nu mai sunt printre noi. Zic într-un fel, pentru că ei, totuşi, au rămas aici, vii, sunt în reprezentaţie şi-n stagiunea permanentă din amintirile noastre. Eu cred că şi Teatrul Naţional Craiova este un Făt-Frumos. Povestea lui, începută la 1850, continuă şi azi şi va continua până la adâncă tinereţe fără bătrâneţe, pentru toţi cei cu dor de frumos, de bine, de adevăr! Infinită recunoştinţă Teatrului Naţional Craiova!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

9 COMENTARII