(Ediţie din arhivă) Anul 15, nr. 4694. Sâmbătă, 23 Ianuarie 2010
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Craiova din suflet
Opinii - Ion Drăgan(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Cuvintele, adunate armonios în pagină, coboară în suflete, (re)construind aici un întreg oraş! Prin forţa amintirii, Craiova veche reînvie, trăieşte, contemporană cu Craiova mileniului 3! În materialul „Imagini din veacul trecut“, apărut în 16 ianuarie în GdS, se reconstruia (doar un detaliu din) Craiova începutului de veac 18. E mult, e puţin de-atunci? Depinde la ce raportăm acest timp. Oricum, timpul este constanta, noi suntem cei care trecem...
Din această perspectivă, a timpului fără... timpuri, prezent, trecut, viitor, pornind de la aşezarea antică Pelendava şi până azi, trecutul istoric al urbei trebuie să fie contemporan deopotrivă cu prezentul şi (fi-va, sperăm) cu viitorul. Este o datorie de conştiinţă şi de suflet, o datorie faţă de trecut, prezent şi viitor, pentru noi, prezenţii clipei, de a construi-reconstrui- restaura-conserva trecutul, în acelaşi timp cu proiecţiile, construcţiile viitorului.
Păstrăm cu toţii amintiri despre „cel mai frumos oraş din lume“, reconstruind în spirit, ori de câte ori ne este dor, adică mereu, Craiova naşterii, copilăriei, maturităţii noastre, cu tot ce au însemnat şi înseamnă părinţii iubiţi, oameni dragi, prieteni (şi neprieteni), anonimi, case cu poveşti istorice, case cu locatari anonimi, cu poveştile lor, unele triste, altele frumoase, străzi cu parfum de tei, ori purtând încă „amprenta“ paşilor vreunui literat sau om de ştiinţă ivit de pământul şi bucata de cer binecuvântate de Dumnezeu cu numele de Oltenia.
Craiova mileniului 3 trebuie să se înnoiască mereu, cu vechea, străvechea Craiovă! Părerea mea. Dar, pentru ca oraşul să rămână viu, la toate timpurile, conjugările şi diatezele (chiar şi antitezele!), pe lângă „patrimoniul“ personal, bine conservat în suflete de fiecare, pe lângă cuvintele scrise, adunate în tomuri, peste care se poate aşterne colbul uitării, nepăsării, ignoranţei, ESTE NEVOIE DE FAPTE. Din grija aleşilor - edililor - mandataţilor de azi şi de mâine, nu trebuie să lipsească acest nobil... mandat de aducere aminte a trecutului reprezentativ pentru oraş şi oamenii lui.
Scriu aceste rânduri după o „plăcută zăbavă a cetitului“... electronic, pe net, a materialului din GdS. Mi-am amintit de un loc din Craiova, încărcat de istorie şi de...propriile-mi amintiri din vremea copilăriei! Hanul Hurez. Aici, pe locul viran de lângă ruinele unui zid al vechiului han (pentru noi, sugestia unui castel), am „pus în scenă“ „Romeo şi Julieta“, după un scenariu bazat pe poveşti auzite de pe la părinţi sau prieteni mai mari, cum era Florin (licean), care locuia chiar pe strada Hurez, şi care era şi „regizorul“ piesei. Ne-a pus să aducem fiecare, de-acasă, „decorul şi recuzita“: pături (mantii), cearşafuri (rochii), pană de gâscă (de scris!), pălării de dame şi de bărbaţi, săbii de lemn şi chiar o cutie de pudră Chanel nr. 5, pentru machiaj... A fost bătaie între noi, băieţii de pe strada Madona, pentru rolul Romeo, mai exact, pentru scena sărutului cu Julieta - Claudia, o fată frumoasă, cu ochii verzi, de care eram îndrăgostiţi toţi băieţii, ehe... încă de pe vremea când eram colegi la grădiniţa de lângă biserica Madona...
Desigur, pentru mine, aceste amintiri au valoare neconvertibilă, acea fărâmă de zid a vechiului han rămâne nesupusă intemperiilor uitării, dar, pentru memoria colectivă, a prezenţilor şi viitorilor, este important să se ştie istoria Hanului Hurez, ce a însemnat el în arhitectura oraşului, în viaţa economică, spirituală, comercială, chiar politică, în devenirea oraşului. Azi, de fapt, de ani buni, zona este un veritabil şi periculos focar de infecţie, unde convieţuiesc dezmoşteniţi ai sorţii, alături de şobolani. Magherniţele, fără apă curentă, canalizare, fără curent electric, stau să cadă. Din paginile GdS au pornit nenumărate semnale - apeluri către conştiinţe, întru cercetarea şi purtarea de grijă a acestor vestigii istorice, atât cât se mai văd din mormanele de gunoi şi dejecţii. Este târziu, dar nu foarte târziu pentru încercarea măcar de a restaura - conserva atât cât a mai rămas din ruinele acestui han. Aici, în acest perimetru, delimitat de străzile Madona, Matei Basarab şi fosta Krasnoff, care cobora din Madona în Piaţa Veche, este una dintre vetrele istorice ale Craiovei, datând de la începutul veacului 18. Mai sunt alte şi alte asemenea vestigii istorice, culturale, arhitecturale, care aşteaptă să fie scoase la lumina artistic-arhitecturală binemeritată.
Tot din paginile GdS am aflat că primăria are în preocupările acestui an chiar un proiect european (cu fonduri europene) de revitalizare a centrului istoric. Proiecte sunt, bani europeni se pare că vor fi, guvern avem, funcţionează şi sperăm că îşi va îndrepta azimuturile atenţiei şi spre Craiova de patrimoniu, ce-i drept, situată la circa 250 km distanţă de Curtea Veche a Bucureştilor.
Dar, până la FAPTELE aşteptate, să reconstruim împreună Craiova din suflet. Am să scriu mai jos câteva cuvinte sau scurte propoziţii cu valoare de link-uri, inspirat de realităţile Craiovei anilor ‘60 - ‘70 ai secolului trecut. Domniile voastre, dragi cititori ai acestor rânduri, mai ales cei aflaţi acum, la tinereţea... primei vârste a bătrâneţii, veţi începe să (re)construiţi în suflete Craiova mereu tânără şi frumoasă a anilor tineri şi frumoşi. Spunea genialul oltean Marin Sorescu despre Craiova, într-o împrejurare cvasipublică: „Da, Craiova este un oraş frumos, dar este şi mai frumos pe dinăuntru“. Cu toţii purtăm pe dinăuntru, în suflete, Craiova, cel mai frumos oraş din lume! Poate, unele „link-uri“, cuvinte-cheie, le voi dezvolta aici, sub forma unor amintiri, prin bunăvoinţa GdS şi, desigur, în măsura în care rândurile scrise vor putea să ajungă în suflete Domniilor voastre, fie doar şi pentru a vă reconfirma, prin propriile amintiri, că, într-adevăr, Craiova este cel mai frumos oraş din lume! Aşadar, Biserica Madona Dudu, SM 1( Liceul „Nicolae Bălcescu“, azi, CN „Carol I“), Biserica Sfânta Treime, Tea-trul Naţional, Casa ARLUS (actualul sediu al primăriei), Biserica Sfântu Dumitru, Casa Pionierilor (fosta casă Romanescu), Muzeul de Artă, Cinema Tineretului (era doar 2 lei biletul şi era „în continuare“), stadionul Tineretului (Ştiinţa în A, în 1964!), English Park, Casa Albă, Parcul Poporului, SM3 (actualul CN „Elena Doamna“) şi biserica catolică din imediata apropiere (sunt ortodox, dar intram aici, mai ales la Sărbătoarea Crinului, să ascult muzica sacră cântată la orgă), strada Unirii, Hotelul Palace, vizavi, Librăria Cartea Rusă, pe colţ, la parterul blocului Popa Şapcă, apoi, pe aceeaşi parte, Liceul de Muzică, mai jos, colţ cu Griviţa Roşie, Farmacia nr. 1, strada Maxim Gorki (azi, Madona Dudu), Minerva, Piaţa Veche (aici veneam cu tata să cumpărăm, vara, chiar târziu, în noapte, lubeniţă; iarna, era derdeluşul ideal, de la restaurantul Stănică, colţ cu strada Hurez, până jos, la bodega Muma. Ar fi încă alte câteva mii de repe-re, dar, cu siguranţă, le veţi adăuga dumneavoastră, fiecare după cum a avut şi are grijă să păstreze tânără şi frumoasă Craiova din suflet!
Din această perspectivă, a timpului fără... timpuri, prezent, trecut, viitor, pornind de la aşezarea antică Pelendava şi până azi, trecutul istoric al urbei trebuie să fie contemporan deopotrivă cu prezentul şi (fi-va, sperăm) cu viitorul. Este o datorie de conştiinţă şi de suflet, o datorie faţă de trecut, prezent şi viitor, pentru noi, prezenţii clipei, de a construi-reconstrui- restaura-conserva trecutul, în acelaşi timp cu proiecţiile, construcţiile viitorului.
Păstrăm cu toţii amintiri despre „cel mai frumos oraş din lume“, reconstruind în spirit, ori de câte ori ne este dor, adică mereu, Craiova naşterii, copilăriei, maturităţii noastre, cu tot ce au însemnat şi înseamnă părinţii iubiţi, oameni dragi, prieteni (şi neprieteni), anonimi, case cu poveşti istorice, case cu locatari anonimi, cu poveştile lor, unele triste, altele frumoase, străzi cu parfum de tei, ori purtând încă „amprenta“ paşilor vreunui literat sau om de ştiinţă ivit de pământul şi bucata de cer binecuvântate de Dumnezeu cu numele de Oltenia.
Craiova mileniului 3 trebuie să se înnoiască mereu, cu vechea, străvechea Craiovă! Părerea mea. Dar, pentru ca oraşul să rămână viu, la toate timpurile, conjugările şi diatezele (chiar şi antitezele!), pe lângă „patrimoniul“ personal, bine conservat în suflete de fiecare, pe lângă cuvintele scrise, adunate în tomuri, peste care se poate aşterne colbul uitării, nepăsării, ignoranţei, ESTE NEVOIE DE FAPTE. Din grija aleşilor - edililor - mandataţilor de azi şi de mâine, nu trebuie să lipsească acest nobil... mandat de aducere aminte a trecutului reprezentativ pentru oraş şi oamenii lui.
Scriu aceste rânduri după o „plăcută zăbavă a cetitului“... electronic, pe net, a materialului din GdS. Mi-am amintit de un loc din Craiova, încărcat de istorie şi de...propriile-mi amintiri din vremea copilăriei! Hanul Hurez. Aici, pe locul viran de lângă ruinele unui zid al vechiului han (pentru noi, sugestia unui castel), am „pus în scenă“ „Romeo şi Julieta“, după un scenariu bazat pe poveşti auzite de pe la părinţi sau prieteni mai mari, cum era Florin (licean), care locuia chiar pe strada Hurez, şi care era şi „regizorul“ piesei. Ne-a pus să aducem fiecare, de-acasă, „decorul şi recuzita“: pături (mantii), cearşafuri (rochii), pană de gâscă (de scris!), pălării de dame şi de bărbaţi, săbii de lemn şi chiar o cutie de pudră Chanel nr. 5, pentru machiaj... A fost bătaie între noi, băieţii de pe strada Madona, pentru rolul Romeo, mai exact, pentru scena sărutului cu Julieta - Claudia, o fată frumoasă, cu ochii verzi, de care eram îndrăgostiţi toţi băieţii, ehe... încă de pe vremea când eram colegi la grădiniţa de lângă biserica Madona...
Desigur, pentru mine, aceste amintiri au valoare neconvertibilă, acea fărâmă de zid a vechiului han rămâne nesupusă intemperiilor uitării, dar, pentru memoria colectivă, a prezenţilor şi viitorilor, este important să se ştie istoria Hanului Hurez, ce a însemnat el în arhitectura oraşului, în viaţa economică, spirituală, comercială, chiar politică, în devenirea oraşului. Azi, de fapt, de ani buni, zona este un veritabil şi periculos focar de infecţie, unde convieţuiesc dezmoşteniţi ai sorţii, alături de şobolani. Magherniţele, fără apă curentă, canalizare, fără curent electric, stau să cadă. Din paginile GdS au pornit nenumărate semnale - apeluri către conştiinţe, întru cercetarea şi purtarea de grijă a acestor vestigii istorice, atât cât se mai văd din mormanele de gunoi şi dejecţii. Este târziu, dar nu foarte târziu pentru încercarea măcar de a restaura - conserva atât cât a mai rămas din ruinele acestui han. Aici, în acest perimetru, delimitat de străzile Madona, Matei Basarab şi fosta Krasnoff, care cobora din Madona în Piaţa Veche, este una dintre vetrele istorice ale Craiovei, datând de la începutul veacului 18. Mai sunt alte şi alte asemenea vestigii istorice, culturale, arhitecturale, care aşteaptă să fie scoase la lumina artistic-arhitecturală binemeritată.
Tot din paginile GdS am aflat că primăria are în preocupările acestui an chiar un proiect european (cu fonduri europene) de revitalizare a centrului istoric. Proiecte sunt, bani europeni se pare că vor fi, guvern avem, funcţionează şi sperăm că îşi va îndrepta azimuturile atenţiei şi spre Craiova de patrimoniu, ce-i drept, situată la circa 250 km distanţă de Curtea Veche a Bucureştilor.
Dar, până la FAPTELE aşteptate, să reconstruim împreună Craiova din suflet. Am să scriu mai jos câteva cuvinte sau scurte propoziţii cu valoare de link-uri, inspirat de realităţile Craiovei anilor ‘60 - ‘70 ai secolului trecut. Domniile voastre, dragi cititori ai acestor rânduri, mai ales cei aflaţi acum, la tinereţea... primei vârste a bătrâneţii, veţi începe să (re)construiţi în suflete Craiova mereu tânără şi frumoasă a anilor tineri şi frumoşi. Spunea genialul oltean Marin Sorescu despre Craiova, într-o împrejurare cvasipublică: „Da, Craiova este un oraş frumos, dar este şi mai frumos pe dinăuntru“. Cu toţii purtăm pe dinăuntru, în suflete, Craiova, cel mai frumos oraş din lume! Poate, unele „link-uri“, cuvinte-cheie, le voi dezvolta aici, sub forma unor amintiri, prin bunăvoinţa GdS şi, desigur, în măsura în care rândurile scrise vor putea să ajungă în suflete Domniilor voastre, fie doar şi pentru a vă reconfirma, prin propriile amintiri, că, într-adevăr, Craiova este cel mai frumos oraş din lume! Aşadar, Biserica Madona Dudu, SM 1( Liceul „Nicolae Bălcescu“, azi, CN „Carol I“), Biserica Sfânta Treime, Tea-trul Naţional, Casa ARLUS (actualul sediu al primăriei), Biserica Sfântu Dumitru, Casa Pionierilor (fosta casă Romanescu), Muzeul de Artă, Cinema Tineretului (era doar 2 lei biletul şi era „în continuare“), stadionul Tineretului (Ştiinţa în A, în 1964!), English Park, Casa Albă, Parcul Poporului, SM3 (actualul CN „Elena Doamna“) şi biserica catolică din imediata apropiere (sunt ortodox, dar intram aici, mai ales la Sărbătoarea Crinului, să ascult muzica sacră cântată la orgă), strada Unirii, Hotelul Palace, vizavi, Librăria Cartea Rusă, pe colţ, la parterul blocului Popa Şapcă, apoi, pe aceeaşi parte, Liceul de Muzică, mai jos, colţ cu Griviţa Roşie, Farmacia nr. 1, strada Maxim Gorki (azi, Madona Dudu), Minerva, Piaţa Veche (aici veneam cu tata să cumpărăm, vara, chiar târziu, în noapte, lubeniţă; iarna, era derdeluşul ideal, de la restaurantul Stănică, colţ cu strada Hurez, până jos, la bodega Muma. Ar fi încă alte câteva mii de repe-re, dar, cu siguranţă, le veţi adăuga dumneavoastră, fiecare după cum a avut şi are grijă să păstreze tânără şi frumoasă Craiova din suflet!
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.6 din 17 voturi
Nota curentă: 3.6 din 17 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Inutila nostalgie:
Draga domnule, dumneata pari un om cumsecade, doar ca aceste cuvinte nu-si au locul intr-un ziar craiovean. Erau mai nimerite in paginile unui jurnal personal. Nostalgia dumitale este induiosatoare si inutila. Spui ca avem bani. Poate, dar priveste unde se duc banii astia. Se restaureaza cladiri si biserici, spui. Daca te uiti mai atent vei descoperi firme de constructii si de restaurare agreate de mafia politica, firme care lucreaza scump si prost. Vorbesti de "grija" edililor nostri. Primarul actual ne tot minte de ani de zile ca va face Craiova un oras european. Si ce a facut? A "modernizat" centrul orasului, cheltuind milioane de euro pe un kitsch, o rusine care jigneste privirea oricarui om cu bun simt. Fantana aia penibila a costat sute de mii de euro, aproape un milion, iar functionarea ei costa sute de euro pe ora. Motiv pentru care e pornita doar cate doua ore pe zi de vara, seara, de stau craiovenii in jurul ei ca fluturii la bec. Apoi a facut un parc inutil si acum va face si aquq-land. Unde? In Fatza Luncii, la o suta de metri de acest cartier in care nu este canalizare, strada asfaltata si nici pic de igiena. Iarna asta a cheltuit UN MILION DE EURO PE BECURI ORNAMENTALE si a impodobit orasul asa cum isi impodobeste tziganul cu beteala cortul plin de murdarie. Cartierele orasului sunt pline de haite de caini, de mizerie. Gunoiul sta neridicat cu saptamanile si prinde miros, pute! Strazile se asfalteaza (de ce oare?) doar cand e campanie electorala. Si se asfalteaza prost, ca in cateva luni sunt iarasi pline de gropi. Se fac iarasi licitatii pentru asfaltarea lor. Strazile Craiovei au devenit o mina de aur pentru firmele de partid. Avem cartiere fara canalizare sau cu canalizarea veche de 40 de ani. Avem zone de oras fara curent electric. Craiova este un oras mutilat. Dumneata vorbesti de frumusetea orasului. A fost candva. Frumusetea asta a murit si e inghitita de saracie, de falimentul industriei si comertului craiovean, de lipsa de speranta pentru tinerii craioveni. Craiova este mutilata de edilii si guvernantii despre care vorbesti dumneata. Craiova despre care ai scris nu este Craiova reala. Este Craiova din suflet, frumoasa, romantica, dar inexistenta, ireala, fantastica. O iluzie inutila, asta ne-ai scris dumneata. Nu ne este de folos. Nostalgia nu ne va scapa de saracie si nici nu-i va determina pe "edili" sa nu mai fure si sa faca ceea ce au promis cand i-am ales. Din pacate, dumneata le faci jocul, fara sa-ti dai seama. Mergi prin oras, priveste cu atentie in jur si vei intelege ca esti legat la ochi. Sanatate sa ai si intelepciune, domnule Dragan! - de ..:iarna dam in gropi de prosti,pe bani, iar in restul anului reparam,pe bani,si restrictionam.
- de Passagero:"Inutila nostalgie" a spus tot ce era de spus. Craiova aceea frumoasa si bine asezata, din multe puncte de vedere, nu mai exista. Un oras condus de gusati si holbati incapabili,dar jmecheri nevoie mare, ce fac afaceri cu tigani si interlopi.Simbioza fatala pentru oras.Lume de proasta educatie si fara bun simt,bolnava de lacomie,fudulie prosteasca si mare dorinta de ciocoiala.O stransura ciudata care da in gropi de proasta,dar isi gadila superior urechea cu muzica fantanii lui Solomon,plimbandu-se cu gravitatie aristocratica in kitcho-centrul solomonaresc. Kitch -ul lui Solomon insa paleste in fata kitchurilor umane care umplu astazi Craiova. Pentru ei actualul primar este la fel sau poate chiar mai capabil decat Romanescu,a facut "lucruri bune fata de Bulucea". Ca sa vezi element de comparatie ! Dar pe mos Tagarta de Bulucea care n-a facut "lucruri bune" cine l-a ales in doua randuri ? Aceleasi kictchuri care il ridica acum in slavi pe Solomon cel cu gusturi de estet falimentar.
- de mihai:Problema cu acest oras este ca Ordinul Arhitectilor nu are curajul sau interesul sa iasa public in dezbateri si sa-si asume ceea ce se intampla in oras. Se darama monumente istorice, Ordinul tace malc. Zona cea mai veche in care se vorbeste in articol se distruge incet. Cand vii dinpre Buzesti spre Piata Veche a fost "renovata" o casa veche atat de inabil si atat de neprofesionist incat consider ca cel care a semnat proiectul nu este arhitect. s-a incalcat orice principiu de proiectare in zone protejate. A rezultat o casa oribila placata cu un material auriu. Suntem de rasul curcilor. Iar Ordinul Arhitectilor nu ia nicio masura. Depsre modernul centru al orasului s-a spus mai sus. E grotesc si rusinos pentru cel care l-a proiectat. Insa grozavia cea mai mare acum se pregateste acestui oras. Pasajul suprateran din Valea Vlaicii este un nonsens urbanistic, un anacronism, o abordare antiurbanistica de rezolvare a unei astfel de situatii intr-un oras european. Singura solutie viabila in acel loc este, dimpotriva, crearea unui pasaj subteran, cum s-a facut in piata Unirii din Bucuresti. Daca acest pasaj suprateran se va realiza in zona kilometrului 0 al orasului vom fi penibili.
- de RRomanul patriHHotz:Inainte o fi fost orasul mai frumos dar si vremurile erau mai mizerabile decat acum. Tot ce este acum rau s-a perpetuat din comunismul mizerabil. Poate ca subtil autorul articolului inceraca sa ne trezeasca si nostalgia dupa vremurile de dinainte de 89. Eu unul prefer libertatea iniante de toate. Passagero, ne-ai promis ceva logistica.
- de DX:Depanati amintirile timpului trecut si viata actuala era alta,era viata in care cu drag se traia si fiecare se simtea om si nu animal ca azi.Nu erai pe trecerea de pietoni incatusat,nu venea politia comunitara sa protejeze infractorul si nu copia datele personale pt a trimite prin posta amenzi la cei ce sant saraci si ne agreati ca aspect fizic si intelectual.Ce folos are comunitatea Craiovei cand are construite fantani la moda si moare de sete in str ori parcuri in care multi nu pot a vizita niciodata din lipsa veniturilor si in special din cauza nesigurantei fiecarei persoane la orice varsta!?Multi grofi se lauda cu aceste frumuseti insa,numai pot face o plimbare pe trotuar,pe propiile picioare pt o miscare in aier liber,din lipsa trotuarului si a sigurantei vietii lui.Acum face plimbare cu masina cu stress infinit si cu ochii cat sarmaua lipiti pe parbriz,uneori poate numai ajung intregi la domiciliu,trezinduse la spital ori aruncat intro groapa imbatisat de fiare contorsionate.Ne amintim de timpurile ce au fost........da! au fost pt cei ce au trait o viata frumoasa si plina de bucuri,liberi si plini de voiesie intrun climat favorabil stilului ambiant al vietii reale in mijlocul naturii,simtind libertate si mirosul aierului curat.........Erau putine ore la tv,nu se gaseau aparaturi la orice colt de str,dar te simteai alt fel fata de azi,pe cand,tv are program de 24din 24 ore si e plin de publicitate mincinoasa si salbaticia junglei si in plus jocuri de noroc care mai de care ,in cat simti ca vor veni sa te oblige sa participi si franturile de program printre publicitate,nu sant decat scenete din mijlocul junglei animalelor.Comparati timpul trecut cu azi si spuneti ce este bun facut pt om pt a simtii cu adevarat ca traieste in acest oras.....Cu ce ne putam mandri azi si ce bucurie a vietii are orice persoana din Craiova?!!!!!Sa fie recunoscuta realitatea si nu trebuie sa se respecte dictatura si legea salbaticiei.......
- de strahinus:cinema timpuri noi (ulterior tineretului)
- de Wulfy:Este firesc si uman sa te incerce nostalgia cand ai amintiri placute...mai ales cand este vorba de copilarie si adolescenta..Se pare insa ca uitam destul de repede de personalitatile intelectuale care au iubit acest oras si au facut ceva pentru el. Asta probabil si pentru faptul ca in modestia lor nu le-a placut sa iasa ca paduchele in frunte si au asteptat sa le fie recunoscut aportul . In speta ma refer la Dl. dr. ing. Alfred Kalleder, care a trecut in lumea umbrelor acum cativa ani. Exclus din UTM in anii 50 ai sec.XX, pe cand era student la Brasov, a purtat toata viata aceasta tinichea legata de coada, fapt care nu l-a impiedecat sa aduca o contributie deosebita pe linie tehnica la Electroputere Craiova. Ca unul din principalii parinti ai Inventicii romanesti, a avut peste 30 de inventii proprii ..si nu mai punem la socoteala si inventiile ucenicilor sai, printre care am avut onoarea sa ma numar si eu. Pot sa va spun ca in anul 1974, cand am fost primit in grupa domniei sale, brevetase imp[reuna cu viitorii mei colegi un sistem de parcare revolutionar la ora aceea ,care rezolva problema parcarii in zona centrala a orasului. Din pacate nu am reusit cu cateva luni inainte de a ne parasi ,sa-l conving sa ofere Primariei acest brevet. Speranta mea este ca o va face mai tanarul sau fiu...tot inginer, care se pare ca este la o bursa in strainatate. De la Dl Ing. Alfred Kalleder am aflat multe lucruri despre viata cetatii intre anii 1930...1950, pe care ca unul nascut si crescut in acest oras le-am inregistrat cu multa placere in memoria mea.
- de to` arashul Matrics:in urma art.1 sect.8, sediul Statelor Unite a fost stabilit intr-un district federal cunoscut ca District of Columbia. Creeat in 1790, districtul acoperea o suprafata de 269 km² DONATI de STATELE Maryland si Virginia. Statele Unite au inapoiat teritoriul donat de Virgina in 1846. The District of Columbia Organic Act of 1871 a revocat drepturile oraselor Washington si Georgetown si a creat un unic guvern pentru intregul District of Columbia. Orasul Washington nu mai exista. .... In urma Home Rule Act of 1973, District of Columbia este condus de un primar si cosiliu local. Congresul (federal .nota mea. vezi mai sus) isi pastreaza AUTORITATEA asupra D.of C. si are dreptul de a revizui bugetul local si taxele, de a anula legile locale si Home Rule Act. Rezidentii Districtului platesc IMPOZITE FEDERALE si sint reprezentanti in Parlament de un unic membru FARA DREPT DE VOT!!!" "Conform Amendamentului al 23-lea al Constitutiei, rezidentii Districtului pot alege Presedintele USA." blablabla CAM ASTA SPUNE LEGEA! Adica alegi primar da` degeaba?!!! :)))))))))
- de to` arashul Matrics:asta e "libertatea" cu care va tromboneste to`arashul patrihotz! postul de mai sus e o continuare de la articolul despre Ooooobaaaaamaaaaaa! Nu va spune el multe...... dar va tromboneste cu libertatea si bunastarea! DOAR LA CEI DISPUSI SA CREADA FUNCTIONEAZA TROMBONEALA ASTA IEFTINA!
- de departe de cv9:stau la distanta de orasu natal dar nu auzi mare lucru despre el(modificari spre bine)..asa ca domu primar face ce are el de facut si ce e mai bine pt el din cate se pare nu pt cei care stau...ma rog cum e la craiova nu e peste tot !!speram in bine
- de GigiDumitrascu:Am o mare rugaminte,a unui craiovean de 68 de ani:"Opriti-l pe Solomon,sa nu intre cu ideile lui i parcul Romanescu{Bibescu},c are are faima prin "naturaletea"lui.S a eliminam muzica din parc si tiribombele!Sa ramana aceasta oaza de poiezie,NEMODERNIZAT A.Sa auda si copii nostri cantecul pasarelelor si nu "manelele" date cu sute wati "tarie",spre satisfactia primarului.Parcul este al nostru,al craiovenilor,nu al primarului
- de IIIIII:..........SI TOTUSI UN ROMAN SADEA NU A PUTUT SA IA PRIMAR.............. .RUSINE .
- de asterisc:Nostalgic sau nu, autorul articolului are dreptate. În toate statele civilizate patrimoniul este pătrat cu sfințenie, se fac chiar sacrificii în acest sens. La noi însă, după ce că patrimoniul este sărac, se mai distruge și puținul de-l avem. În 1985 propusesem o reconstruire a vestitului Han Hurez, o clădire cu totul remarcabilă, din perioada brâncovenească. Răspunsul oficialităților de atunci a fost „nu știm, nu putem, nu avem”. Dar acum?
- de pt. nr. 14:Ţi s-a mai atras atenţia că scrii cu "pătraţele", eşti aşa de îndărătnic de nu-ţi dai seama ???
- de Passagero:Patrihotzule,m-am uitat pe site-ul PRR. N-am parcurs toate punctele program,insa trebuie sa recunosc ca tinteste niste puncte bolnave pentru societatea romaneasca,cel putin teoretic. Trebuie insa sa spun ca este mult de lucru incepand chiar cu numele firmei. Mai ganditi-va,poate gasiti un nume mai potrivit,numele are puterea sa dezvaluiasca jumatate din programul unei formatiuni politice.In general romanii sunt satui de toate formatiunile politice care incep cu "Partidul..." Chi ar daca partidul acesta are ca obiectiv respectul pentru cetatean si respectarea drepturilor lui,este un partid "cetatenesc",are nevoie de lideri autentici si vizionari care sa-si puna amprenta asupra sa. Apropos,se poate vedea profilul biografic al celor din conducere ? Este necesar si normal de stiut,chiar daca este aproximativ.
- de RRomanul patriHHotz:Passagero, referitor la nume au fost discutii aprinse si pana la urma atrebuit sa ne oprim la cel prezent. Chiar daca nu-i zici partid ci altceva pana la urma tot partid este. Cine are minimuum de inteligenta citeste programul si vede diferenta.fata de ceea ce exista acum. Programul se poate implemnta si in practica, nu exista articole imposibile. Daca vii acolo nu te lasa impresionat de discutiile de pe forum; acolo poate veni oricine sa isi spuna ce doreste. Vom lista numele, orasul de domiciliu si profesiile celor din grupul de initiativa cat mai curand (sper sa fie azi).
- de Passagero:Nota bene.Liderul sau liderii acestei formatiuni trebuie sa fie o persoana sau persoane care stiu ce inseamna aceasta actiune.Oameni care sa fie CONVINSI si sa STIE ca nu au nimic de castigat din aceasta lupta, sunt gata pentru SACRIFICIU si scuipaturi si toate celelalte care intra in arsenalul pe care secaturile il vor utiliza impotriva lor.Cine este pregatit pentru asa ceva sa intre,altfel sa stea deoparte.Casa este aproape daramata,trebuie sacrificii la noua temelie.Am inteles ca partidul vostru are parca sediul in Campulung Muscel.Nevasta-mea este din zona respectiva.N-am timp pentru discutiile de pe forum,asa ca nu sunt la curent cu ce zic unii si altii pe acolo. Ai dreptate,rahatul care s-a ridicat acum deasupra, s-a format in comunism. Craiova pe care-o stiu eu mai pastra oameni, urme si mentalitati civilizate din regimul anterior. Nu exista atata prostime impertinenta si agresiva in oras. Erau persoane care te apostrofau atunci cand faceai un gest aiurea.Mi s-a intamplat chiar mie , aveam doar 6 ani si n-am facut decat sa arunc o caramida mai mica intr-un gard. Erau taxate la fel,comportamentul pe strada,in parcuri,samd.Nu existau lumpenari care sa spuna "ma pis pe tine",expresie folosita astazi chiar si de buhaitul de Solomon.
- de George:Lume de proasta educatie si fara bun simt,bolnava de lacomie,fudulie prosteasca si mare dorinta de ciocoiala.Asta este OLTENIA lui Preoteasa si a lui Solomon.
- de Aliodor din Damasc:Ioane, numai cine a trait atunci si acolo te poate intelege. Nu ai spus cum furai primavara, dupa ce ieseai de la gradinita, liliac din curtea Madonei Dudu. N-ai spus ca saniuta, cand era derdelusul bun, ajungea si la Sf. Dumitru si n-ai povestit despre Omul pe Picioroange si motociclistul ce se dadea peste cap intr-o sfera de sarma. Mai trebuia sa povestesti despre lumea amestecata ce pop.ula zona, vechi burghezi scapatati impanati cu mitocani adusi in casele nationalizate si despre cele trei sinagogi, dintre care a ramas azi doar una. Nu ai explicat ce insemna ARLUS=Asociatia Romana pentru Legaturi cu Uniunea Sovietica iar Cartea Rusa era editura si libraria ce tinea de ARLUS, pentru ca in '60 eram in stalinism, pana sa dam in ceausism. Totul a disparut in '79 cand mare parte din zona a fost demolata, azi e un peisaj pestrit, de prost gust.
- de Ion:Pentru RRpHH: Ma bucur sincer ca printre punctele din programul PRR se afla si acel punct al meu, mai vechi pe acest site, cu privire la DOUA MANDATE. Va amintiti ce imi spunea D-l Avramescu(Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in Pace!): "Cine crezi tu Jeane, ca va fi Partidul acela, sau oamenii politici dornici sa-si taie craca de sub picioare? " Iata ca s-au gasit! Dar nu dintre aceia care au deja "craca sub picioare". Va urez succes! Si sa nu uitati sa stati pe "craca" mai mult decat promiteti.
- de ginel:Inutila nostalgie... Citind articolul puteam sa jur care vor fi fost comentariile care urmau mai jos,cunoscand mentalitatea celor care posteaza la GDS, mai ales tineri sau mai ptuin tineri carcotasi. Articolul lui Ion Dragan are locul in Gazeta, mai ales in numerele de la sfarsit de saptamana. Craiova de alta data a fost si este pentru multi dintre noi un subiect interesant. Imi copiez intotdeauna pozele din Craiova de alta data publicate in aceste articole. Interesant este si faptul ca in presa vremii toti prmarii Craiovei au fost contestati, ei si realizarile lor, chiar si Romanescu cu parcul lui cu tot! Ced nostalgie poate avea unul ca RRHH carea avut o copilarie departe de Craiova, pe malul Dunarii, comparativ cu Ion Dragan, nascut si crescut in inima Craiovei. El a vazut numai Craiova ceausista, nici macar pe cea stalinista, vremuri in care realizarile nu erau ale primarilor ci ale Partidului, deci era exclus sa fie criticate! Pentru el si cei ca el e normal sa gandeasca asa. Totusi, pentru cei care au trait pana la a oua tinerete, nostalgia nu este niciodata inutila.Multumim GDS pentru aceste articole si mai ales celor care le scriu.
- de RRomanul patriHHotz:Domnul Ion C. din N.Y. , articolul cu doua mandate este un articol de bun simt. In aparalel cu dv. si eu am propus candva acest punct in programul fostului partid URR (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei) numai ca liderii de atunci (cred ca era prin 2003-04) se visau pe o "craca cat mai inalta" de unde nu s-ar mai fi dat jos. Asta este mentalitatea politcienilor iar menirea acestui partid este tocmai sa le taie "craca" de sub picioare si sa-i trimita la munca. Oricum am apreciat insistenta dv. pentru implementarea acestui articol care ar fi foarte bun si pentru tara in care traim acum, USA. Avem nevoie de aderenti pentru inregistrarea partidului asa ca daca doriti sa ne dati o mana de ajutor il puteti contacta pe email pe colegul meu Ion care a avut aceasta initiativa. Emailul este la rubrica contact de pe site.
- de RRomanul patriHHotz:Domnule Ginel, pentru dv. in calitate de comunist si turnator al Securitatii (fapte cu care va mandriti-singur ati declarat) nostalgia dupa vremurile de dinainte 89 este justificata. Intr-adevar am ajuns in Craiova la 14 ani la liceul LNB venit dintr-un sat uitat de lume (ceea ce la vremea respectiva era chiar bine) de la granita cu sarbii. Pana la 14 ani nu prea am simtit de inseamna mizeria numita comunism pe care dv. l-ati servit cu abnegatie. Atunci am luat contact cu teroarea din liceu, cu nepotismul , cu sedintele trucate de UTC la care eram fortat sa particip, cu ipocrizia unor profesori , cu abuzurile militienilor , cu mentalitatea proletariatului, a taranilor parveniti care s-au pus in slujba partidului. Din fericire acesta perioada s-a redus numai la 4 ani pentru ca imediat dupa liceu am urmat facultatea la Timisoara, oras care intr-adevar mi-a ramas in memorie si despre care imi amintesc cu placere pentru ca mizeria comunista era cu mult diminuata fata de Craiova. Am revenit in capitala Olteniei dupa absolvirea facultatii si am dat peste aceeasi mentalitate, acelasi nepotism, acelasi exces de zel fata de comunism. In 90 am fost parte a unui grup care a incercat sa faca ceva in Craiova dar pana la urma s-a ales praful. Pentru autorul articolului Craiova o fi fost frumoasa daca ignoram ceea ce am descris eu mai sus plus cartelele, apa calda si rece ragaind pe tevile ruginite, alimentarile pline cu borcane de bulion sau oameni calcandu-se in picioare pentru un carton de oua sau o sticla de lapte. Pentru turnatorul securist Ginel care lucra in cooperatie nu cred ca existau astfel de probleme asa ca dumnealui isi poate aminti cu placere despre vremurile trecute.
- de Iuliana:Pentru ca este inca anotimpul alb ,nascandu-ma si traind pana la varsta maritisuli deaspra Pietii Chiriac ,noi (vreo 25 -de varste diferite) aveam dealul si o panta f.buna Nerva de pe care cu un bob al unui copil am intrat pe sub un dric (era un alai conducand mortul la cimitirul Ungureni ) .Toti au ramas incremenit ;"cineva"recunosca ndu-ma i-a spus tatei ,ce a urmat ...
