« Alte articole din categoria Opinii
Pensionari imuni la criză
Opinii - Vlad MIXICH
(citeste alte articole de acelasi autor »)Am intrat în buticul mic cât o debara ca să cumpăr un cadou cu haz. Printre „căni de criză“, „tricouri de ÅŸef“ ÅŸi ceasuri al căror minutar se roteÅŸte invers, îl văd desenând cu o mână ÅŸi cu cealaltă sprijinindu-ÅŸi barba nerasă. Rarele-i fire de păr au aceeaÅŸi culoare cu tricoul lui alb ÅŸi împestriÅ£at de o pată pe guler. Face un efort ÅŸi-mi zâmbeÅŸte. Îmi dau seama cine este abia după ce recunosc, pe un afiÅŸ mare, caricatura care l-a făcut celebru în anii ’80: „FaceÅ£i dragoste, nu ziduri!“ scrie sub imaginea unui Zid al Berlinului înroÅŸit. DeÅŸi desenele lui au câÅŸtigat zeci de premii internaÅ£ionale, puterea comunistă le-a interzis. Erau prea subversive. Tocmai de aceea caricaturistul ÅŸi-a vândut albumele, imediat după 1989, în mii de exemplare. Dar acum nu mai e la modă. Caricaturistul e astăzi pensionarul Mihai Stănescu ÅŸi se opreÅŸte din desenat atunci când aude la radio informaÅ£ii despre îngheÅ£area pensiilor.
Până de curând, pensionarul Ilie Merce nu trebuia să asculte radioul pentru a afla noutăţi despre legea pensiilor. Fostul colonel de Securitate putea influenÅ£a nemijlocit, din biroul său de parlamentar, veniturile colegilor săi de generaÅ£ie. În 2008, atunci când ÅŸi-a încheiat cariera de parlamentar, Ilie Merce avea o pensie de 25 de milioane de lei vechi pe lună, ca urmare a activităţilor sale informative, sumă dublată prin adăugarea pensiei de parlamentar. Astăzi, pensionarul Ilie Merce câÅŸtigă de cinci ori mai mult decât unul dintre bunii mei prieteni care lucrează încă în România: un tânăr chirurg aflat în ultimul an de rezidenÅ£iat. Comentariul tânărului medic la aflarea sumei încasate de fostul securist, astăzi pensionat: „Mda... Păi dacă a fost harnic ÅŸi a muncit...“.
Hărnicia responsabililor din aparatul represiv al Securităţii ÅŸi a foÅŸtilor demnitari comuniÅŸti de rang înalt este răsplătită de două decenii cu vârf ÅŸi îndesat de un stat român, care a condamnat oficial regimul comunist. O condamnare care se dovedeÅŸte a fi, până în prezent, doar o uriaşă ÅŸi făţoasă gogoaşă. Pensionarul Nicolae PleÅŸiţă, celebrul general de Securitate duÅŸman înfocat al „Europei Libere“, a încasat în ultimii săi ani de viaţă o pensie de aproximativ 50 de milioane de lei vechi pe lună. Colegii săi beneficiază încă de sume similare deÅŸi, conform unor legi speciale de pensionare, contribuÅ£ia lor la Casa NaÅ£ională de Pensii a fost mult mai mică decât cea a muritorilor de rând.
Dacă în ţări precum Germania sau Polonia pensiile foÅŸtilor membri ai poliÅ£iei politice au fost reduse până la un nivel mediu, în România un astfel de eveniment se lasă încă aÅŸteptat. Începând cu 2006, în fiecare an în România au fost formulate cereri prin care se solicită reducerea acestor pensii astronomice. Ultima petiÅ£ie vine de la IaÅŸi ÅŸi este semnată de sute de istorici, filozofi, profesori, jurnaliÅŸti sau scriitori. Dar nici unul dintre guvernele postdecembriste nu a reparat această nedreptate morală ÅŸi socială. În timp ce resursele pentru mărirea pensiilor de rând nu au fost niciodată găsite, cele dedicate confortului foÅŸtilor poliÅ£iÅŸti politici au fost atent conservate. Aceasta este cea mai limpede manifestare a convieÅ£uirii neîntrerupte dintre vechea poliÅ£ie politică ÅŸi noua clasă politică postdecembristă.
După ce anunÅ£ul de la radio se încheie, pensionarul Mihai Stănescu îmi spune cu umorul unui om învins: „Eu am vreo patru milioane. La mine ce să mai îngheÅ£e? Nimicul?“. În hârtia pe care a schiÅ£at câteva profiluri înveleÅŸte „cana de criză“ pe care am cumpărat-o. Istoria îmi demonstrează pe viu că meseria cea mai profitabilă din România nu este cea de artist dizident, ci aceea de poliÅ£ist politic. Minutarul ceasurilor din buticul pensionarului caricaturist continuă să se rotească. Invers.