(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4597. Luni, 12 Octombrie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
Marimea textului: 
« Alte articole din categoria Opinii
Noi partide – vechi probleme
Opinii - Alin TEODORESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
În ultima vreme aud tot mai frecvent discuţii despre formarea unor noi partide. Au mai fost astfel de mode prin Bucureşti, niciodată depăşind stadiul de pură conversaţie pleziristă la o cafea prelungită. De data aceasta însă, contextul este schimbat - partidele actuale nu reuşesc să iasă dintr-o prăbuşelniţă prelungită, campaniile electorale frecvente acoperă orice fel de dezbatere serioasă, ţara este măcinată de trei crize în acelaşi timp: economică, politică şi socială. Ai spune că este momentul cel mai nepotrivit să faci teorie. Dar vorba veche funcţionează - teoria este cea mai bună practică.
Dezbaterile actuale sunt generate de un sentiment crescând că felul cum este organizată societatea românească nu satisface pe nimeni. Astăzi, în octombrie 2009, sunt foarte puţine domenii în care putem spune că oamenii sunt mulţumiţi de ceea ce se întâmplă. De la tabloidizarea presei şi până la murdărirea apelor şi a pădurilor; de la lipsa şoselelor până la tragedia căilor ferate; de la traficul infernal din oraşe şi până la sistemul de pensii; de la şpaga omniprezentă în spitale şi până la răspândirea alarmantă a traficului de droguri în şcoli; de la durata greu de suportat a proceselor şi până la ineficienţa administraţiei publice. Puteţi continua dumneavoastră lista... Au fost destul de rare momentele în istoria contemporană a României postrevoluţionare în care nimeni să nu fie mulţumit de nimic. Sau toată lumea să fie nemulţumită de orice.
Consecinţele unei asemenea stări de lucruri sunt vizibile în fiecare colţ: România pierde teren în comerţul internaţional, scade în influenţă politică, este redusă la rolul unei mici capitale marginale a lumii, unde nu se întâmplă nimic de obicei, iar când se întâmplă ceva este îndeobşte exotic. Nivelul de trai scade, serviciile publice se deteriorează, migraţia pentru muncă se accentuează, generând o hemoragie de talente, caractere şi competenţe. Până şi în sport am ajuns ciuca bătăilor. Din cele patru nume despre România pe care le ştiu miliarde de oameni de pe planetă, două sunt ale unor sportivi: Ilie Năstase şi Nadia Comăneci. Se mai ştiu numele lui Ceauşescu şi al contelui Dracula.
Ca în orice moment istoric de confuzie generală, există două riscuri majore. Primul este acela de a vedea cum apar ca din neant oameni providenţiali, caraghioşi şi insignifianţi pentru lumea fină, dar cu un impact enorm asupra maselor. Hitler este asociat cu hiperinflaţia Republicii de la Weimar şi umilirea Germaniei în primul război mondial. Dar pe Mussolini cu ce-l poţi asocia? Fidel Castro? Kim Ir Sen? Pol Pot? Idi Amin? Saddam Hussein? Când structurile statului sunt slabe, societatea civilă este confuză, clasa politică - incapabilă de acţiune şi sărăcia se răspândeşte cu repeziciune, nimeni şi nimic nu poate împiedica apariţia unor cabotini de mâna a treia care mestecă nişte vorbe comune, promiţând salvarea universală. Unii dintre ei ajung conducători absoluţi, producând ură, spaimă, teroare şi suferinţă. Să nu spuneţi că suntem în secolul 21, în Uniunea Europeană şi în NATO. Hitler, Mussolini, Franco, Salazar, Stalin, Ceauşescu au apărut în Europa, nu în Oceania. Am trecut deja pe lângă o asemenea situaţie în 2000, când aproape toată lumea delicată şi subţire a României s-a încolonat să-l voteze pe Iliescu în lupta lui cu Corneliu Vadim Tudor. CV Tudor se poate întoarce oricând. La fel Gigi Becali. Iar aproape oricare din liderii actuali se poate transforma într-o hidoşenie politică. Nici unul nu este vaccinat împotriva utilizării serviciilor secrete în lupta politică sau a terorii ca sistem de guvernare.
Al doilea risc major este ca România să devină terenul de luptă al unor clanuri mafiote. Am mai trecut printr-o etapă asemănătoare - în anii ’30 ai secolului trecut -, dar puţini mai trăiesc acum să dea mărturie despre acea epocă. Mafia instituie un sistem civil, şi nu militar sau etatic, de drenare a resurselor publice în buzunare private, utilizând un sistem civil de teroare. Aparent, în societăţile în care mafia domină, viaţa se desfăşoară normal: există partide, democraţie, alegeri, independenţa mass-media, libertăţi civice. În realitate, în celulele sistemului social sunt bine încastraţi viruşi corupţi şi mortali, care au un singur scop: banii publici.
Dacă actualele dezbateri despre formarea unor noi partide vor avea drept scop numai să faciliteze arivismul unor grupuri lăsate deoparte, nu se va schimba nimic. România are nevoie de o schimbare mult mai profundă.
Dezbaterile actuale sunt generate de un sentiment crescând că felul cum este organizată societatea românească nu satisface pe nimeni. Astăzi, în octombrie 2009, sunt foarte puţine domenii în care putem spune că oamenii sunt mulţumiţi de ceea ce se întâmplă. De la tabloidizarea presei şi până la murdărirea apelor şi a pădurilor; de la lipsa şoselelor până la tragedia căilor ferate; de la traficul infernal din oraşe şi până la sistemul de pensii; de la şpaga omniprezentă în spitale şi până la răspândirea alarmantă a traficului de droguri în şcoli; de la durata greu de suportat a proceselor şi până la ineficienţa administraţiei publice. Puteţi continua dumneavoastră lista... Au fost destul de rare momentele în istoria contemporană a României postrevoluţionare în care nimeni să nu fie mulţumit de nimic. Sau toată lumea să fie nemulţumită de orice.
Consecinţele unei asemenea stări de lucruri sunt vizibile în fiecare colţ: România pierde teren în comerţul internaţional, scade în influenţă politică, este redusă la rolul unei mici capitale marginale a lumii, unde nu se întâmplă nimic de obicei, iar când se întâmplă ceva este îndeobşte exotic. Nivelul de trai scade, serviciile publice se deteriorează, migraţia pentru muncă se accentuează, generând o hemoragie de talente, caractere şi competenţe. Până şi în sport am ajuns ciuca bătăilor. Din cele patru nume despre România pe care le ştiu miliarde de oameni de pe planetă, două sunt ale unor sportivi: Ilie Năstase şi Nadia Comăneci. Se mai ştiu numele lui Ceauşescu şi al contelui Dracula.
Ca în orice moment istoric de confuzie generală, există două riscuri majore. Primul este acela de a vedea cum apar ca din neant oameni providenţiali, caraghioşi şi insignifianţi pentru lumea fină, dar cu un impact enorm asupra maselor. Hitler este asociat cu hiperinflaţia Republicii de la Weimar şi umilirea Germaniei în primul război mondial. Dar pe Mussolini cu ce-l poţi asocia? Fidel Castro? Kim Ir Sen? Pol Pot? Idi Amin? Saddam Hussein? Când structurile statului sunt slabe, societatea civilă este confuză, clasa politică - incapabilă de acţiune şi sărăcia se răspândeşte cu repeziciune, nimeni şi nimic nu poate împiedica apariţia unor cabotini de mâna a treia care mestecă nişte vorbe comune, promiţând salvarea universală. Unii dintre ei ajung conducători absoluţi, producând ură, spaimă, teroare şi suferinţă. Să nu spuneţi că suntem în secolul 21, în Uniunea Europeană şi în NATO. Hitler, Mussolini, Franco, Salazar, Stalin, Ceauşescu au apărut în Europa, nu în Oceania. Am trecut deja pe lângă o asemenea situaţie în 2000, când aproape toată lumea delicată şi subţire a României s-a încolonat să-l voteze pe Iliescu în lupta lui cu Corneliu Vadim Tudor. CV Tudor se poate întoarce oricând. La fel Gigi Becali. Iar aproape oricare din liderii actuali se poate transforma într-o hidoşenie politică. Nici unul nu este vaccinat împotriva utilizării serviciilor secrete în lupta politică sau a terorii ca sistem de guvernare.
Al doilea risc major este ca România să devină terenul de luptă al unor clanuri mafiote. Am mai trecut printr-o etapă asemănătoare - în anii ’30 ai secolului trecut -, dar puţini mai trăiesc acum să dea mărturie despre acea epocă. Mafia instituie un sistem civil, şi nu militar sau etatic, de drenare a resurselor publice în buzunare private, utilizând un sistem civil de teroare. Aparent, în societăţile în care mafia domină, viaţa se desfăşoară normal: există partide, democraţie, alegeri, independenţa mass-media, libertăţi civice. În realitate, în celulele sistemului social sunt bine încastraţi viruşi corupţi şi mortali, care au un singur scop: banii publici.
Dacă actualele dezbateri despre formarea unor noi partide vor avea drept scop numai să faciliteze arivismul unor grupuri lăsate deoparte, nu se va schimba nimic. România are nevoie de o schimbare mult mai profundă.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.4 din 7 voturi
Nota curentă: 3.4 din 7 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul textelor de mai jos. Comentariile care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Hitler:
"Mafia instituie un sistem civil, şi nu militar sau etatic, de drenare a resurselor publice în buzunare private, utilizând un sistem civil de teroare. " Ai uitat să mai adaugi că mafia se foloseşte de clănţăi ca tine pentru umplerea buzunarelor . Apropo , institutul de sondaj al opiniei publice ce-l conduci în slujba cui este ? Cum stai cu sondajele ? Ai primit tabelul cu procentele pentru alegeri ? Ăla cu " exit p.lla." Cam ce preferinţe au grupările mafiote în slujba cărora lucrezi ? Geoană s-au Antonescu-Dildo ? Aştept cu mare nerăbdare ziua alegerilor , ora 21 fix , exit+pp la la Realitatea tv şi Antena 1234. - de Dan RO-tariu:Vorbiti de schimbari profunde. Am vazut ce stiti sa faceti, cat de profunnd va preocupa.
- de carcotas:Mafta este in floare si avem deja o hidosenie la conducerea tarii.Banii publici se scurg deja in buzunarele private prin grija unor ministrii "cu singe tanar"propulsati de cel mai abject partid ce a existat vreodata.Teroarea este in floare si democratia a dat coltul.Noi partide vor fi infintate de nemultumitii ce nu au loc de ros la ciolan.Ce ne trebuia noua mandat prezidential de cinci ani?Ca in cinci ani sa avem trei ani de campanii electorale ?Ca partidele sa suga contributii financiare trei ani din cinci?Pai hai sa despartim si alegerile parlamentare in doua,odata pentru camera deputatilor si odata pentru senat,sa putem avea o continua campanie electorala,s-o tinem tot intr-un circ si o cheltuiala ca nu este nici o problema:dixit prezident ca Romania va iesi singura din criza,daca va iesi,daca nu ...macar ne va lua dracul multumiti de circoteca continua.Multumim din inima celor ce au votat in 2004 cu ciuma portocalie si multumim domnului mitrea ce a facilitat cocotarea micutului la Cotroceni.Sa le fie de suflet.
- de trotineta Fraud:gresit: "noi partide vor fi infiintate de cei la ciolan pentru a si-l asigura"! Daca adversarul este leu de ce sa-i stam in fata?!!! il corupem! e veche..... si noi tot nu pricepem!
- de Cetatean:Domnule Teodorescu, nu mai speriati oamenii cu fantome ale trecutului, de genul Hitler sau Ceausescu. Mai ales ca faceti confuzii despre modul in care au ajuns unul si celalalt la putere. Oricum, azi traim in Uniunea Europeana si asta este o garantie suficienta ca astfel de accidente istorice nu se mai pot repeta. Vedeti, de exemplu, cazul lui Jörg Haider. Cum s-a vazut in carti la guvernare a schimbat macazu' facandu-se mielusel democrat din fanul nazist de dinainte. Asta s-ar intampla si cu Vadim sau Jiji daca ar accede la putere. Ca n-au nici o sansa este alta poveste. De altfel exemplul dvs. de la alegerile din 2000 este neavenit, pentru ca stiti foarte bine ca prezenta lui Vadim in turul 2 nu a fost decat o manevra a PSD-ului, care dupa ce l-a impins pe Isarescu pe acelasi culoar electoral cu Stolojan (acestia impartindu-si practic voturile care l-ar fi putut aduce pe cel din urma in turul 2) si-a permis sa ii dea voturi lui Vadim in turul 1. Asa ca puteati sa stati linistit acasa la turul 2 (daca nu erati cumva adept al lui Iliescu) pentru ca Vadim n-avea oricum nici o sansa (asa cum n-are nici acum, de altfel). Ne-ati putea lamuri (intr-un articol viitor, eventual) care ar fi in opinia dvs. schimbarea profunda de care ar avea nevoie Romania, daca aparitia unor noi partide politicen-ar fi suficienta?
- de Ion:1.Fa pe oameni sa nu mai creada in nimeni si nimic. Aceasta e prima faza a manipularii. 2. Dupa ce nu mai cred in nimeni si nimic, poti sa le spui chiar adevarul. Ca tot nu-l vor crede. Aceasta e faza a doua. Automanipularea. 3. De aici incolo poti sa faci ce vrei cu masa de oameni. Sunt total dezorientati. Acest a e rolul presei, si al (de) formatorilor de opinie. Sa-i faca pe oameni sa nu mai fie ei insisi. Sa judece cu mintea presei. Cum (ii)minte presa. O zi buna manipulatilor, succes manipulatorilor din toata lumea!
- de fiecare cu mintea lui ...:Da nene, trebuie formate alte partide cu totul deosebite faţă de cele existente. Numai aşa, vom mai avea încredere în clasa politică. Politicienii de acum, au devenit cei mai mari duşmani ai poporului. Trebuie înlăturaţi şi schimbaţi cu alţii tineri, nepătaţi, necorupţi, neşcoliţi la "şcoala" actualelor partide ! Dar votanţii nu ştiu ce vor, ei sunt săraci de minte şi se vor duce la vot şi vor vota CA DE OBICEI, fie pe Băsescu, fie pe Geoană, că deh, ce să ştie ţăranii că niciunul nu mai trebuie votat, dintre cei doi ... mai ales dacă va mai funcţiona şi principiul "o bere şi doi mici", să vedeţi ce surprize vom avea după votare ...
- de trotineta Fraud:si de ce l-au mai sinucis pe Jorg atunci?!!! Buna rrau Ioane! Baza democratiei: cei multi..... voteaza!
- de pentru nr. 8:S-or fi suparat fostii lui colegi pe el ca i-a tradat.
- de Magarul:Basescu n-are nevoie de DILDO ca limba lui Hitler de la pozitia 1 lucreaza non-stop.
