11.4 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiConspiraţia optimismului

Conspiraţia optimismului

Dacă ar fi să ne uităm pe canalele media, pe străzi sau prin magazine, am spune că deopotrivă autorităţile, mediul de afaceri şi populaţia au uitat prea repede de duşul rece prin care am trecut în lunile anterioare, pentru a ne răcori după excesele dezmăţului din anii de boom. „Criza“, ambalată în abstracţiunea unui concept rece, trece în planul secund într-o lume unde apăsarea vieţii de zi cu zi, perspectiva unor alegeri prezidenţiale care par a mai suscita un interes şi zgomotul de fond al lumii tabloidelor îşi recâştigă întâietatea. Asta în vreme ce oficialii ne asigură să stăm „liniştiţi la locurile noastre“, oamenii de afaceri se încurajează că nu o fi chiar atât de rău, iar media de business se uită cu o speranţă forţată la revenirea pieţelor de capital din Occident. Băncile ne încurajează, la rândul lor, că ne vom reveni mai devreme sau mai târziu. Bursa ne dă semnale încurajatoare, iar analiştii vorbesc neîntrebaţi despre perspectivele relansării economice la nivel global. Un consens suspect că tot „ceea ce a fost mai rău a trecut“ lasă loc scenariilor avansate despre revenirea în „V“.
Este un peisaj care în modul cel mai nimerit ar putea fi zugrăvit de sintagma „conspiraţia optimismului“, folosită în luna mai a anului trecut de David Tice, preşedinte al Prudent Bear Fund, într-un moment în care indicele S&P 500 se apreciase din nou peste nivelul de 1.400 de puncte, iar investitorii minimalizau efectele crizei subprime, evidenţiată în a doua jumătate din 2007. Era o perioadă în care oficialii Fed şi cei ai Trezoreriei vorbeau despre soliditatea sistemului financiar (nici vorbă de necesitatea unor planuri masive de bailout sau de falimente de genul celui al Băncii Lehman Brothers). Preconizând că principalii indici de la New York Stock Exchange vor ajunge în termen de un an sau doi la 40-50% din valorile de atunci, Tice susţinea că piaţa de acţiuni se comportase neaşteptat de bine. Calmul investitorilor şi climatul favorabil din media de business nu pot fi altfel descrise decât ca o „conspiraţie a optimismului“, în care ideea că „răul se află în spatele nostru“ era avansată suspect de zgomotos.
Seamănă situaţia actuală din România cu cea de atunci? Din multe puncte de vedere, da. Bursa se află pe noi maxime locale, iar investitorii încă văd oportunităţi de investiţii. Devalorizarea leului nu mai pare a ne ameninţa după colţ. Şomajul e doar în curtea vecinului. Explozia ratelor bancare pare să fi fost doar un accident istoric, în timp ce menţinerea Euriborului la niveluri aproape de zero ar fi absolut normală. Creditele neperformante sunt ascunse sub preş de bănci, care îşi demonstrează astfel competenţa managerială… să se joace cu cifrele contabile. Guvernanţii ne asigură că împrumutul de la FMI nu va sta pe spatele contribuabililor, urmând să fie plătit de extratereştrii de la Banca Naţională. Parcurile pline de maşini returnate ale societăţilor de leasing nu sunt văzute de nimeni, iar ziariştii nu se apropie de ele, ca şi când ar fi Area 51. În rest, căciula pe ochi, mâinile în urechi şi capul înainte în aventura programului „Prima Casă“!
„Banii nu se vor duce nicăieri, cel mult doar în raiul banilor“, explica David Tice procesul de evaporare a lichidităţilor. „Când piaţa acţiunilor coboară atât de abrupt, banii nu se întorc în cash, ci dispar pur şi simplu“, arăta fondatorul Prudent Bear Fund. Cum am putea să le spunem asta celor care şi-au îngropat banii în terenuri imposibil de vândut şi care încă speră că îşi vor recupera întreaga valoare? Cum să permită băncile care au plusat la bula imobiliară ieşirea la suprafaţă a volumului creditelor neperformante? Cum să recunoască politicienii falimentul (pseudo)leadership-ului postdecembrist? Cum să admitem că trebuie să ne regândim comportamentul de consum cu care prea uşor ne-am obişnuit în anii de boom? Nu-i aşa că este mai bine să ne spunem unii altora minciuni vesele, să pretindem că activele noastre valorează la fel de mult, să ascultăm lozincile triumfaliste ale guvernanţilor, să aducem litera „V“ pe primul loc în alfabet? Este mai bine, desigur. Consimţim, cu toţii, să fim parte într-o „conspiraţie a optimismului“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

36 COMENTARII