(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4566. Vineri, 11 Septembrie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Rătăciţi la poarta „Primei Case“
Opinii - Adrian PANAITE(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Programul „Prima Casă“ nu merge, pare a fi consensul general din opinia publică. Paradoxal, acest lucru nu se datorează unei cereri reduse, cum ne-am fi aşteptat într-o perioadă de criză. Problemele par a fi legate, în primul rând, de chestiuni birocratice, dar şi de o reticenţă sporită a băncilor, deja umflate cu portofolii de credite ipotecare nu tocmai grozave, contractate în vârf de bulă speculativă. Presa şi site-urile de internet abundă de tot felul de poveşti ale unor familii care au aplicat pentru includerea în program şi care se confruntă cu o mulţime de obstacole. Şi, iarăşi, surprinzător, nici măcar în aceste condiţii clienţii nu par să se resemneze. Aflăm, de asemenea, că proprietarii încearcă marea cu degetul şi ridică preţurile solicitate la vânzare. Culmea, nici asta nu îi descurajează pe potenţialii cumpărători. În 20 de ani se întâmplă multe, îşi zic. Mai cu seamă că avansul pentru achiziţionarea locuinţei este ca şi inexistent în formula promovată în „Prima Casă“. Desigur, sumele garantate de programul guvernamental nu sunt în măsură să furnizeze masa critică pentru a influenţa decisiv piaţa imobiliară. Cu toate acestea, descoperim că în nici un caz clientela nu lipseşte. Din această perspectivă, chiar am putea spune că programul este un succes. Atrage cumpărători în trendul descendent în care - deopotrivă - rechini, ştiuci, şalăi şi crapi de dimensiuni medii încă au de descărcat din portofoliile de active imobiliare cu care s-au ticsit în anii de boom.
Este adevărat că nu am fi auzit pe nimeni să se fi mutat în casă nouă. Dar dosarele se mişcă. Rodica Ionescu, consilier al preşedintelui Fondului de Garantare în programul „Prima Casă“ (un fel de Fannie Mae), declara săptămâna trecută că, deja, la instituţia pe care o reprezintă, sosesc aproximativ 170-200 de dosare pe zi. Nu e chiar puţin. Semn că lumea vrea case. O vedem din motivaţiile oferite de potenţialii clienţi intervievaţi. Desigur, toţi aduc argumente mai degrabă de natură psihologică. Vor să aibă o casă a lor, s-au săturat să se tot mute în calitate de chiriaşi, doresc o viaţă de familie, vor „să facă un pas curajos". Chestiunea financiară, ca de obicei, este aruncată în planul secund. Nivelul de îndatorare, riscul valutar, perspectivele profesionale şi salariale, simulări ale modificărilor de dobândă, calcule reci privind raportul dintre chirie şi preţurile de vânzare ale locuinţelor sunt expediate inexplicabil. Rămânem în alt registru, al unei filosofii de viaţă centrate pe prezent. „Ne-om descurca noi în următorii 20-30 de ani!“. „Nu poate fi chiar aşa rău!“. „Până la urmă, prezentul ne presează!“. „Oricum, dăm o mulţime de bani pe chirie!“.
Aceste enunţuri strict din perspectivă psihologică, regăsite din plin şi în anii în care curba speculativă din imobiliarul românesc era la apogeu, ar fi cazul să ne dea de gândit. Bancherii ar trebui chiar să fie deosebit de temători. Cum să dai credit cuiva care aduce doar 5% pentru achiziţionarea unui imobil supraevaluat, la o rată de peste 50% din venituri şi care are o astfel de privire simplistă asupra unei decizii majore cum ar fi cumpărarea unei case? Aceeaşi întrebare ar trebui să şi-o fi pus şi guvernanţii înainte să vină cu un astfel de proiect, dacă s-ar fi simţit, într-adevăr, reprezentanţi ai contribuabililor şi gestionari responsabili ai banilor acestora. Statul preferă, însă, să inducă instabilitate în sistem promovând un tip de creditare prea puţin diferită de subprime-ul american.
De la guvernanţi ne-am obişnuit, totuşi, să nu mai avem aşteptări. Rămâne acest paradox al clientelei care se înghesuie să participe la program. Am fi putut spera la o maturizare a consumatorului, care să devină mai circumspect. Pentru că ultimul an ne-a demonstrat că preţurile la imobiliare nu cresc la infinit. Dimpotrivă, pot să o ia la vale rău de tot. Tot în acest interval ne-am convins că simpla aderare la Uniunea Europeană nu este un garant pentru nimic, iar nivelul salariilor nu trebuie neapărat să fie corelat cu cel al economiilor puternice din Vest. Am revăzut cum siguranţa locului de muncă poate fi ameninţată chiar şi în sectoare care păreau de neclintit. Clienţii băncilor au descoperit cum ratele bancare realmente pot exploda, la cea mai mică modificare de dobândă. Ce să mai spunem despre riscul valutar pe care debitorii sistemului bancar l-au resimţit din plin, având, în proporţie covârşitoare, creditele contractate în monedă străină.
Ei bine, în acest peisaj macroeconomic deloc încântător, cu aşa experienţe neplăcute (uneori traumatizante) în anul precedent şi în faţa unor perspective cu nimic mai încurajatoare, potenţialii cumpărători de case arată o disponibilitate suspectă. Când se vorbeşte despre şomaj, despre ajustare economică, când firmele din mediul privat gâfâie realmente, când un nou val de devalorizare a monedei naţionale bate la uşă, când vedem în Occident exemplele executărilor silite ale nefericiţilor care au contractat ipoteci în plină bulă speculativă, ultimul lucru la care ne-am gândi ar fi să ne suim pe levierul periculos al produsului riscant (şi potenţial toxic) denumit credit ipotecar pentru a achiziţiona locuinţe încă înfiorător supraevaluate. Totuşi, programul „Prima Casă“ pare a nu duce lipsă de clienţi.
Îmi amintesc acum de o analiză publicată în vara anului 2007 asupra comenzilor din industria navală, pentru segmentul de mare tonaj. Autorul studiului evidenţia că numărul mare al navelor aflate în construcţie pe şantierele de profil din lume era extraordinar de mare în raport cu flota deja existentă şi potenţialul de dezvoltare al comerţului maritim intercontinental. În momentul respectiv, indicatorul Baltic Dry Index, barometru al volumului transporturilor transoceanice, se afla pe maxim istoric. Era din cale-afară de optimist să se presupună că aceste valori se vor menţine în următorii ani, anticipa corect analiza menţionată. Prin urmare, comenzile ar fi trebuit să fie onorate de constructorii navali cu o întârziere de doi-trei ani (specifică industriei), exact într-un răstimp în care comerţul maritim cunoaşte un declin, iar flotele supradimensionate trec printr-o lipsă cronică de cerere. Este deja un fenomen cu care ne confruntăm. Criza a limitat dramatic comerţul internaţional, iar armatorii dau din colţ în colţ. Cei care abia se văd cu vasele la apă, cu atât mai mult. În prezent, situaţia este la polul opus, o industrie înfloritoare fiind tocmai cea a dezafectării navelor de mare tonaj, localizată în principal în India. Concluzia studiului era aceea că, oricât de nerealiste ar fi aşteptările, oricât de aberante ar fi unele investiţii pe pieţe saturate, în condiţiile unui credit ieftin, totdeauna se vor găsi aventurieri, iresponsabili, inconştienţi sau fraieri care să vină să pluseze într-un domeniu deja supradimensionat.
Este şi cazul României imobiliare, aflată pe un tobogan lung şi abrupt. Oricât de aberante ar fi preţurile, oricât de nesigure veniturile şi de înnegurate perspectivele, în momentul în care guvernul, în complicitate cu sistemul bancar, a dat strigarea pentru achiziţii cu avans 5% şi dobânzi efemer atractive, au apărut şi clienţii.
De ce am fi aşteptat mai mult de la un consumator neavizat, care, pe culmile balonului de săpun rezidenţial, dădea zeci de mii de euro pe locuinţe de calitate îndoielnică şi încă era convins de continuarea procesului scumpirilor?
Este adevărat că nu am fi auzit pe nimeni să se fi mutat în casă nouă. Dar dosarele se mişcă. Rodica Ionescu, consilier al preşedintelui Fondului de Garantare în programul „Prima Casă“ (un fel de Fannie Mae), declara săptămâna trecută că, deja, la instituţia pe care o reprezintă, sosesc aproximativ 170-200 de dosare pe zi. Nu e chiar puţin. Semn că lumea vrea case. O vedem din motivaţiile oferite de potenţialii clienţi intervievaţi. Desigur, toţi aduc argumente mai degrabă de natură psihologică. Vor să aibă o casă a lor, s-au săturat să se tot mute în calitate de chiriaşi, doresc o viaţă de familie, vor „să facă un pas curajos". Chestiunea financiară, ca de obicei, este aruncată în planul secund. Nivelul de îndatorare, riscul valutar, perspectivele profesionale şi salariale, simulări ale modificărilor de dobândă, calcule reci privind raportul dintre chirie şi preţurile de vânzare ale locuinţelor sunt expediate inexplicabil. Rămânem în alt registru, al unei filosofii de viaţă centrate pe prezent. „Ne-om descurca noi în următorii 20-30 de ani!“. „Nu poate fi chiar aşa rău!“. „Până la urmă, prezentul ne presează!“. „Oricum, dăm o mulţime de bani pe chirie!“.
Aceste enunţuri strict din perspectivă psihologică, regăsite din plin şi în anii în care curba speculativă din imobiliarul românesc era la apogeu, ar fi cazul să ne dea de gândit. Bancherii ar trebui chiar să fie deosebit de temători. Cum să dai credit cuiva care aduce doar 5% pentru achiziţionarea unui imobil supraevaluat, la o rată de peste 50% din venituri şi care are o astfel de privire simplistă asupra unei decizii majore cum ar fi cumpărarea unei case? Aceeaşi întrebare ar trebui să şi-o fi pus şi guvernanţii înainte să vină cu un astfel de proiect, dacă s-ar fi simţit, într-adevăr, reprezentanţi ai contribuabililor şi gestionari responsabili ai banilor acestora. Statul preferă, însă, să inducă instabilitate în sistem promovând un tip de creditare prea puţin diferită de subprime-ul american.
De la guvernanţi ne-am obişnuit, totuşi, să nu mai avem aşteptări. Rămâne acest paradox al clientelei care se înghesuie să participe la program. Am fi putut spera la o maturizare a consumatorului, care să devină mai circumspect. Pentru că ultimul an ne-a demonstrat că preţurile la imobiliare nu cresc la infinit. Dimpotrivă, pot să o ia la vale rău de tot. Tot în acest interval ne-am convins că simpla aderare la Uniunea Europeană nu este un garant pentru nimic, iar nivelul salariilor nu trebuie neapărat să fie corelat cu cel al economiilor puternice din Vest. Am revăzut cum siguranţa locului de muncă poate fi ameninţată chiar şi în sectoare care păreau de neclintit. Clienţii băncilor au descoperit cum ratele bancare realmente pot exploda, la cea mai mică modificare de dobândă. Ce să mai spunem despre riscul valutar pe care debitorii sistemului bancar l-au resimţit din plin, având, în proporţie covârşitoare, creditele contractate în monedă străină.
Ei bine, în acest peisaj macroeconomic deloc încântător, cu aşa experienţe neplăcute (uneori traumatizante) în anul precedent şi în faţa unor perspective cu nimic mai încurajatoare, potenţialii cumpărători de case arată o disponibilitate suspectă. Când se vorbeşte despre şomaj, despre ajustare economică, când firmele din mediul privat gâfâie realmente, când un nou val de devalorizare a monedei naţionale bate la uşă, când vedem în Occident exemplele executărilor silite ale nefericiţilor care au contractat ipoteci în plină bulă speculativă, ultimul lucru la care ne-am gândi ar fi să ne suim pe levierul periculos al produsului riscant (şi potenţial toxic) denumit credit ipotecar pentru a achiziţiona locuinţe încă înfiorător supraevaluate. Totuşi, programul „Prima Casă“ pare a nu duce lipsă de clienţi.
Îmi amintesc acum de o analiză publicată în vara anului 2007 asupra comenzilor din industria navală, pentru segmentul de mare tonaj. Autorul studiului evidenţia că numărul mare al navelor aflate în construcţie pe şantierele de profil din lume era extraordinar de mare în raport cu flota deja existentă şi potenţialul de dezvoltare al comerţului maritim intercontinental. În momentul respectiv, indicatorul Baltic Dry Index, barometru al volumului transporturilor transoceanice, se afla pe maxim istoric. Era din cale-afară de optimist să se presupună că aceste valori se vor menţine în următorii ani, anticipa corect analiza menţionată. Prin urmare, comenzile ar fi trebuit să fie onorate de constructorii navali cu o întârziere de doi-trei ani (specifică industriei), exact într-un răstimp în care comerţul maritim cunoaşte un declin, iar flotele supradimensionate trec printr-o lipsă cronică de cerere. Este deja un fenomen cu care ne confruntăm. Criza a limitat dramatic comerţul internaţional, iar armatorii dau din colţ în colţ. Cei care abia se văd cu vasele la apă, cu atât mai mult. În prezent, situaţia este la polul opus, o industrie înfloritoare fiind tocmai cea a dezafectării navelor de mare tonaj, localizată în principal în India. Concluzia studiului era aceea că, oricât de nerealiste ar fi aşteptările, oricât de aberante ar fi unele investiţii pe pieţe saturate, în condiţiile unui credit ieftin, totdeauna se vor găsi aventurieri, iresponsabili, inconştienţi sau fraieri care să vină să pluseze într-un domeniu deja supradimensionat.
Este şi cazul României imobiliare, aflată pe un tobogan lung şi abrupt. Oricât de aberante ar fi preţurile, oricât de nesigure veniturile şi de înnegurate perspectivele, în momentul în care guvernul, în complicitate cu sistemul bancar, a dat strigarea pentru achiziţii cu avans 5% şi dobânzi efemer atractive, au apărut şi clienţii.
De ce am fi aşteptat mai mult de la un consumator neavizat, care, pe culmile balonului de săpun rezidenţial, dădea zeci de mii de euro pe locuinţe de calitate îndoielnică şi încă era convins de continuarea procesului scumpirilor?
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 5.0 din 4 voturi
Nota curentă: 5.0 din 4 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Dan RO-tariu:
:)) In perioada 1948-1989 s-au construit in Romania 2,9 milioane de locuinte proprietate personala si 3,4 milioane de locuinte ale statului. Impartind la 50 de judete (incluzand sectoarele Bucurestiului), impartind la 41 de ani de socialism si la 12 luni cat are fiecare an rezulta o medie lunara pe judet impresionanta. Astfel socialismul a construit o medie lunara pe judet de 118 locuinte proprietate personala si inca 142 de locuinte construite cu fondurile statului intrate in fondul locativ de stat. Tot astazi putem constata ca doar 85 de dosare (nu de locuinte) urmeaza a fi aprobate, sa consideram ca vor fi aprobate in septembrie, deci in 9 luni 85 de locuinte proprietate personala. Iata cum in capitalsim se construiesc o medie de 9,4 locuinte proprietate personala pe luna in judet. Asadar socialismul e mai performant decat capitalismul de 12,4 ori cand vorbim de locuinte proprietate persoanla si de 1000 de ori cand vorbim constructia locuintelor de stat. As putea sa va prezint asa lucrurile, insa fiind comunist constiinta nu ma lasa sa devin un mincinos si sa va prezint gresit problema prin omisiune. La adresa gasibila dupa ce eliminati spatiile bagate automat de site-ul GdS - http://www.insse.ro/ cms/files/pdf/ro/cap 5.pdf - o sa gasiti ca fondul de locuinte la sf. anului 1991 era de 7,66 milioane locuinte, din care 1,6 milioane erau inca de stat si restul proprietate privata. In 2006 erau 8,23 milioane de locuinte Deci media in capitalism este de (8.231.000-7.659.000 ) : 50 judete :15 ani : 12 luni = 63,6 locuinte proprietate. Asadar rezulta ca socialismul e mai performant decat capitalismul de 1,84 ori (118 locuinte in socialism fata de 64 in capitalism) iar la locuintele construite in fondul locativ de stat aproximez ca socialismul e de 100 de ori mai performant decat capitalismul deoarece in Dolj in ultimii 20 de ani nu cred sa se fi construit mai mult de 340 de apartamente. Programul prima casa e un mare FAAAAASSSS! Problemele societatii tot socialismul le va rezolva pentru ca e mai performant decat capitalismul, asa cum viata ne demonstreaza! Socialism (proprietate comuna si egala asupra capitalurilor)= credit imobiliar facut la CEC (banca statului de la infiintarea sa de catre A I Cuza) cu 3,15%. Dobanda platita de cetatenii tarii atunci nu numai ca acoperea costurile administrarii creditului ci ramanea un profit la CEC, adica in buzunarul statului, iar din acest profit se finantau pe de o parte dezvoltarea retelei CEC si pe de alta parte se puteau crea noi locuri de munca prin finantarea altor investitii pentru cetatenii Romaniei. CAPITALISM (proprietate individuala asupra capitalurilor) = Banci private in care patronii in lacomia lor scumpesc atat de mult creditul incat fac imposibila plata creditelor si implicit din ce in ce mai multi romani pierd locuintele. In SUA s-au facut tent city -uri, adica orase mari de corturi. Dati un google, desi SUA cenzureaza puternic realitate, insa mai transpare si adevarul printre picaturi. Concluzie - de Passagero:Comunismul a construit mult si PROST ! Am auzit parerile unora din occident care au vizitat Bucurestiul inainte de '89. Ziceau ca orasul ar fi frumoas,daca nu ar fi blocurile alea ceausiste,deprimante si urate. Dincolo de ele au descoperit insa case vechi, frumoase, cu gradini de flori,rosii,castrave ti si gogosari,oaze de liniste. Era mai bine daca se construia mai putin si mai cu cap,fara accese de megalomanie si cincinale de 4 ani si jumatate. Realizari le moderne nu pot fi contestate,dar au fost proiectate fara cap(vezi combinatele chimice amplasate in vecinatatea oraselor) si tin de dezvoltarea fortelor de productie. Nemtii (occidentali)au luat-o de la moloz si au facut si ei sosele,cai ferate si locuinte mai bune decat cele comuniste,chiar daca nu au lucrat dupa planificarea socialista. Caracte ristica constructiilor din toate tarile comuniste este URATUL. Apropos,pro tipendada ceausista de ce nu vroia sa locuiasca in blocurile ctitorite in epoca lor si preferau viloantele din Primaverii si alte locuri ?
- de ioan:Unde dracul sint tent city-urile alea,ca ma tot plimbai prin SUA si nu le vazui.Da tin minte de blocurile alea confort redus,unde bucataria era asa mica, de nu era de mirare ca gospodina se gindea la ...altele.Tot la comfort redus stateau si mai mari comunisti,ce o dadeau intr-una cu exemplul personal si omul nou?.Mult si prost,atunci,putin si spaga acum.
- de carcotas:S-a construit mult,dar nu s-a construit prost.Poate urat.Dovada ca nu s-a construit prost este faptul ca au rezistat la cutremurul din `77 si la urmatoarele si rezista inca,desi au peste 50 de ani.Cate din frumoasele locuinte,cu structura de rezistenta din beton de proasta calitate ar rezista unui astfel de cutremur acum,cand lor le cad tavanele si pereti dupa cateva zile,saptamani sau luni?Singurul scop al actualilor constructori este profitul.Folosesc un ambalaj frumos pentru a masca proasta calitate a marfi si profita de spiritul de turma.Cate din drumurile de acum rezista cat au rezistat drumurile ceausiste?Credeti ca este diferenta de calitate intre asfaltul ce il cuireti cu unghia de pe carosabil si casele moderne?
- de abc:de fapt unii imbecili nu vor sa priceapa ca s-a construit mult si cu folos.acel bucuresti pe care "europenii" l-au vazut frumos inaintea construirii blocurilor n-au faost acolo in 77 ,ci mai inainte.acele blocuri deprimante si urate au fost pentru bucurestenii salvati de sub daramaturi mult mai utile decat baracile de la rast.aia au facut blocuri , astia au dat baraci de 10mp.deci sa intelegeti si voi o data ,ceea ce s-a facut atunci il puteti caracteriza doar prin necesar.voi spuneti ca s-a facut fara cap, combinate in apropierea oraselor... pai unde stimabile sa se faca aceste combinate? la tara?cand faci un combinat crezi ca il iei pe sus si il asezi undeva si gata?fara canalizare, fara gaze, fara statii de epurare a apei, fara energie electrica?sunt oameni care au gandit problema mai bine ca voi si sunt convins ca au ales cea mai buna varianta.combinatul e foarte bine pus acolo, langa amaradia, cine cumoaste stie , cine nu isi da cu parerea prost.
- de Dan RO-tariu:Pasagerul este unul dintre cei care nu-si poate forma o parere persoanla. El citeaza din unii care au fost in tara NESTIIND ca romanii au depasit faza in care denigrarea realizarilor romanesti de catre un imbecil venit din occident ducea, imediat, a doua zi, la daramarea respectivei realizari tocmai pentru ca a spus un imbecil din occident. Passagerul nu stie si faptul ca vad in fiecare saptamana (asa am timp) un documentar pe Dicovery in care vad din ce sunt facute casele din America de nord. Ei bine, sunt facute dintr-un cadru de lemn, in care se aseaza vata minerala, placat cu gips-carton, fata-spate. Astea sunt case extrem de proaste! Daca vrea cineva sa te atace in ea ... cu pumnul si a spart placa de gips-carton. Numai ca pasagerul e smecher, asa crede el, nu vorbeste de parerea strainilor dupa 1989, dupa finalizarea bulevardului Socialismului, dupa finalizarea Casei Poporului. Eu am vazut straini impresionati de Bucurestiul de dupa 1989. Pasagerul neglijeaza si alte aspecte extrem de importante. Locuintele vechi construite inainte de comunisti au fost construite cu deficiente mari, ba chiar doua blocuri, Charlton, s-au prabusit in Capitala singure fara nici un ajutor intre cele doua raboaie. Apoi numarul de camere era insuficient :media de 3 oameni pe camera construita arata ca era nevoie de un vast program de stat pentru rezolvarea problemei locative. Pe urma sistematizarea oraselor presupunea nu numai asfaltarea lor ci si largirea, canalizarea, aducerea apei curente, a luminii, etc. Rezultatul muncii PCR e benefic oamenilor, cetatenilor din Romania care au ajuns in 1989 sa aiba 1,1 oameni/ camera, in situatia in care popu-latia RO a crescut de la 15 la 23 milioane, deja e o performanta. Ma bucura orice interventie de a lui PAsageru pentru ca arata ca raimea ilogica pe care o are contra realizarilor comunistilor nu si-o poate controla si neaga pana si realizarile care nu pot fi negate. In mentalitatea sa el considera ca e mai bina ca tinerii sa nu poata sa-si construiasca ca acum, staul sa nu le ofere alternativa unui apt. construit si ieftin la inchiriere. Eu pot spune cu mana pe inima ca nu e mai bine, pacat ca nu-si poate da jos valul de pe ochi, val aparut ca urmare a faptului ca familia sa a fost obligata sa de apamantul statului in faza I-a socialismului.
- de tangur:Ptiuu ce deshtepti am fost in 40 de ani si ce prosti suntem acuma. Ce falosi i mandrii mergeam pe susha ca ne-a facut statu cutie de chibrituri....Si ce ne mai bucuram ca ne demoleaza casa si ne da cate un apartament. Cum fugea toata lumea de la casa la bloc de placeree....Si ce orashe cenusii pitoreshti avem moshtenire, cu tzevi de apa, incalzire si canalizare subdimensionate. Of of mai mai
- de Passagero:Rotariule,tine lectii de cleptomaneala altora ,nu mie.Esti un comunist urduros,puturos si fudul care nu vrea sa recunoasca nici o evidenta,o trasatur a specifica cleptomanilor. Nu vrei sa recunosti ca in Germania post-hitlerista,dar capitalista,in Spania franchista,dar capitalista,in Japonia monarhica,dar capitalista s-a construit mai bine decat s-a facut in Romania socialista. Astea se vad clar , la lumina zilei si a noptii ! In plus,in timp ce la aia se construia,lumea traia normal,nu era terorizata de cozi la alimentare,de frig si intuneric in apartamente.
- de Lucian:de ce nu vorbeste nimeni de avansul dat de clienii ''prima casa'' proprietatilor? precontractul se face cu un avans de aprox. 5% din val. totala a imobilului, pe o per. de o luna maxim doua. daca dobitocii de la autoritatea de garantare se misca ca melcii o sa vedeti o gramada de avansuri pierdute de catre tineri.
- de trotineta Fraud:mare parsiv esti ma Passagero! de datoriile "internationale" de platesc boboarele jermane si alte "civilizate", mucles? ii mai facusi si mot cu Japonia asta! norocul vostru ca prostia e pe toate drumurile...... trebuie multa munca sa fie eradicata!!!
- de Passagero:Nu sunt parsiv,ma Troti-fleasca,ma refer la o anumita perioada istorica,determinata si aceeasi ,pentru capitalisti si comunisti. 1945-198 9. Ce urmeaza dupa asta este alta calimera despre care este mult de zis. Simplificand,i ntoarce-te la interviul cu Paul Gottfried si retine doar cateva idei,daca nu sensul direct,cel putin ala ,prin deviatie... Daca ai pricepere,intelegi,d aca nu,doar scribaluiesti degeaba pe aici din tulburare si inselare.
- de Dan RO-tariu:Spania, Sevilia, Calle Santa Maria de Robledo no. 1 ... e un bloc cu P+4 eraje ... construit prin anul1976 ... proprietate personala ... l-am masurat ... 6o mp apartament cu 3 camere decomandate, un salon (camera de trecere spre holul prin care se trecea spre cele 3 camere si baie) + bucatarie! Pasaagerul se da destept insa e un mincinos care incepe sa devina notoriu. Parintii mei si-au construit tot in 1976 o proprietate personala un apt. de 101,5 mp cu un hol care e la fel ca Solonul apt din Spania + 4 camere in care ce amia mkic ae de 11,85 mp, doua bai, un balcon si doua logii, garaj si beci tot intr-un bloc P+4 etaje. Diferenta e evidenta! Am uitat sa amintesc ca in Spania aveau lift ... si ce daca?! Deci o familie de spanioli era mai saraca decat o familie de romani! @@@ Insa pasagerul este iesit din agenda curenta romaneasca el mai jigneste un pic, mai o face pe inteligentul, nu da nici o data concreta, basmeste, mai se crede stapanul lui Dumnezeu (doar e de dreapta, nu e asa?!) si uita acest aspect semnalat de un tanar mai sus. Statul asta capitalsit asa minte cetatenii incat saracii de ei nu mai stiu pe ce sa se bazeze. Au votat 50% in plus la salarii pt profi, iaca nu-i legea asta, acum marele FASSS cu Prima Casa ... oameni buni cine v-a pus sa mai credeti si sa dati avansuri? Baiatul asta destept si frumos, Panaite (ma intreb de mult daca nu cumva suntem rude caci ere numele de fata al mamei) a mai explicat ce e cu bancile si cu Prima Casa atragand atentia asupra faptului ca marii salai (şalăi) dorind sa iasa din imobiliarele sau mobiliarele lor au generat prin zvonuri si decaratii ale politicienilor impresia ca ne vom reveni economic tocmai pentru ca ŞALĂII sa poata iesi din gaura de potential in care se afla.
- de trotineta Fraud:bine ba fenta cu ghivent, m-ai dovedit! astazi poti sa minti boborul cu tembelizorul! mai baga niste telenovele din alea cu nazistii ca imi plac rrau! 100 de la nashu Pantelica pentru Pasingeru` asta!
- de Passagero:Rotariule,hai c-ai zis-o ! Pai daca ai tai si-au facut apartament proprietate personala cu hol de alergi cu trotineta prin el,de ce generalizezi ? Apoi dai ca exemplu un apartament din Sevilla si generalizezi pentru toata Spania,fara alte dovezi. Cleptomanie in toata regula. Este adevarat ca in Occident,apartamente le sunt mici,dar sunt totusi curate, dragute si la exterior. Nu-ti vine sa fugi de putoarea si mizeria de pe hol si de afara. In alta ordine de idei in aceste apartamente mici,dar decente stau totusi oamenii mai nevoiasi,cei care au avut joburi bune stau la casa. Sunt insa si apartamente mai mari in Spania, mai du-te pe acolo si iscodeste. N-am agreat niciodata blocurile hade,oriunde se gasesc. PS.Eu am trait la casa,nu am spirit de cutie ca tine.
- de Dan RO-tariu:Serios?! Hai ca le zici si mai si. Dar parintii mei nu au fost membri de partid ca asta e minciuna voastra permanenta ca daca nu erai membru nu puteai trai in Romania! Oricine poate vedea o harta a Seviliei, de exemplu. Dar in Grecia? cum sunt apt? Dar in Franta? Ia si citeste anunturile de mica publicitate si vezi ce suprafete au apt in Romania. Curate sunt pentru ca le intretine lumea ... ca degeaba le dai zugravite proaspat daca vin si ti le murdaresc locatarii, sau isi baga caii in casa. Pai in capitalism peste 95% e lume nevoiasa care isi duce viata de azi pe maine, ce te faci ca nu stii?. Si tu tot asa iti duci viata. Daca maine ramai fara servicu esti in PLOP! Ai stat la casa ... foarte bine, insa asta nu te transforma in mai frumos si mai destept decat altii! Jumatate din locuintele romanilor sunt la casa. Ei vezi ... spui ca ai stat la casa deci si tu ai fost mai bogat decat cei 95% dintre Sevilieni care traiesc la bloc! Vezi ce a insemnat socialismul?! Ne-a facut mai bogati decat spaniolii. Acum explica-mi cum de am ajuns noi mai saraci decat spaniolii in ultimii 20 de ani! Ca tu intotdeuna scrii pe langa articol! De ce nici azi si nici maine tinerii nu pot sa-si plateasca decent un apartament? Ca tu esti unul din talibanii aia care o dati inainte cu privatizarea. Acum in RO (tu poate nu stii ) totul e privatizat: Cariera de piatra, statia de sortare pietris, instalatiile de concasare piatra, fabricile de ciment, terenurile, bancile. Deci sistemul e capitalsit INDUBITABIL, fara putere de tagada. Vezi ca nu se poate?! Rezultatul e ca tinerii azi in capitalism nu au cum sa-si faca locuinta asa cum parintii mei si ai tai si-au facut in socialism. BA chiar cei care au cumparat in rate dau acum locuintele inapoi dupa ce au munict 1-7 ani sa le plateasca + avansurile. Bun capitalismul asta! Daca nu intelegi mai reciteste ce am scris in comentariile anterioare.
- de Dan RO-tariu:Rue de Liondards, Clermont-Ferrand, bloc cu 20 de etaje, apt cu 2 camere, ca sa ajungi in bucatarie treceai prin sufragerie, WC separat fara chiuveta, baia si chiuveta separate, balcon pe toata fatada de 1,2 m, cred. Tot era de doar 45 mp. Sunt apt asa numite TIP Bacau in craiova care au peste 50 mp. Da asa e ... cutiile de posta nu erau cu usile rupte ... dar probabil anti-comunistii - ne vor spune ca veneau comunistii noaptea si rupeau cutiile postale. Pasagerule nu ai suflat nimic de ce case grozave aveti voi ... cu perete exterior din rigips cu vata minerala! Ca prin minune ... casele romanilor sunt proaste ... ale "tele" "e" bune. @@@ Alt exemplu ... Exeter, Anglia ... casa cu amprenta de 35 mp construita 70 mp: sufragerie jos alaturata bucatariei, prin sufragerie era scara catre etaj unde era baia si doua camere, curte fata, curte spate fiecare cam de 15 mp. @@@ De fapt ... am vazut si casele bogatilor, ascunse prin paduri, grupate, cu paza la 15, 20 km de oras ca le pute plebea care asuda pentru ei. Asa stau si in Romania acum insa noi nu aveam asa ceva in Romania Socialista ceea ce insemna ca era o societate muuuult mai echitabila!
