Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Cu actuala conducere, Universitatea pare sortită eşecului anul acesta. Cu mare uşurinţă ne apropiem de „performanţa“ de a da de pământ cu tot ce s-a realizat în patru ani. De ce? Fiindcă posibilităţile limitate ale patronului l-au forţat pe acesta să mizeze pe „prietenii clubului“. Îmi vine greu să cred că nici Mititelu nu îşi dă seama de incompetenţa şi amatorismul acestora, numai că, în goana după lingăi şi da-uri, acesta şi-a permis să sară peste obiectivele echipei şi să urmeze calea hazardului. Poate iese! Şi dacă nu, mare brânză, că doar nu am mai văzut oricum Europa de atâţia ani! Nu avem cum să putem mai mult. Asta e realitatea.
Cu un antrenor bun pentru o echipă de pluton în divizia C nu poţi decât să distrugi tot ce construise Napoli. De când e la Ştiinţa, Mogoşanu a excelat doar la scris bilete motivaţionale pe uşile fotbaliştilor, şi acelea, foarte probabil, menite să-l pregătească pentru o viitoare meserie în presa scrisă la ziarul de casă al echipei. În rest, nimic. Chiar dacă hibele rămase de pe vremea lui Napoli erau evidente, „Mogo“ a adus mai mult haos în echipă. „Bulevardul“ Stoica - Şoavă - Rose candidează cu brio, din ce-am văzut în aceste două etape, la premiul „Amicii adversarilor“. Ce nevoie avea „El capitano“ de pregătire fizică, din moment ce el este cel mai agil fundaş din Liga I? La fazele fixe, „Mister“, pentru că e un adevărat mister meseria de antrenor pentru Mogoşanu, nu a observat nici o problemă. Cornerele şi loviturile au rămas la fel de nefolositoare. Atacanţii fac la fel de prost faza defensivă sau, mai bine zis, nu o fac deloc. Iar contraatacurile şi presingul, faze la care excelam pe vremea lui Nicolo, au fost date uitării pentru că o echipă ultraofensivă (cele mai multe ratări anul trecut) trebuie, în concepţia actualului antrenor, să se baricadeze şi să apere rezultatul.
Ne-am săturat de fotbaliştii rămaşi în lot de atâţia ani, care nu au nici o treabă cu fotbalul, dar sunt pilele cui trebuie. „Marele“ Dina, noua febleţe a lui Mogoşanu, Baird, impus în primul unsprezece de „Fortunatul Borhot“, şi „fantasticii trei“ - Rose, Stoica şi Şoavă - sunt anul acesta „pregătiţi“ să ducă Universitatea oriunde, numai să le traseze patronul direcţiile şi să se hotărască pe cine mai trebuie să salvăm sau să calificăm.
Ce putea să caute un Gîngioveanu sau „oiţa“ de Ionescu într-o echipă în care portarul e singurul care străluceşte? Şi să nu uităm, norocul nostru că încă îl avem pe Florin Costea în echipă, că altcineva nu ar fi în stare să marcheze din moment ce Wobay stă pe bancă, iar Costea cel mic e reprofilat ca mijlocaş stânga.
Sunt tare curios ce surpriză tehnică şi ce sistem miraculos, ce artificii or să revitalizeze echipa şi or să o aducă pe drumul cel bun. Nu disperaţi! Mogoşanu şi Mititelu nu ne vor dezamăgi. Şi dacă or să o facă, „prietenii“ cu da permanent pe buze sunt gata să le găsească scuze şi să „plaseze“ bezele exact unde trebuie ca să-i facă să uite orice atac. E logic, pentru că atunci când eşti mic îţi trebuie cât mai multe scuze ca să-ţi motiveze neputinţa, în loc să dai dovadă că eşti puternic şi să înveţi din eşecurile precedente, ca să nu le repeţi.
Atenţie maximă la meciul cu Pandurii, poate ne motivează Sorin Cîrţu şi mai mult ambiţiile europene!
P.S. În mod normal, anul acesta, echipa actuală trebuia să explodeze, să joace în Europa şi să se bată efectiv pentru titlu. Câtă ironie şi ce păcat!