Industria farmaceutică, în suferinţă sau în minciună?

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Ferească Dumnezeu să fii bolnav! Şi totuşi, când se întâmplă nenorocirea - indiferent că e vorba de o răceală banală sau de un junghi inexplicabil în umăr, genunchi, ficat, ochiul drept sau fix în creştetul capului - ajungi să-ţi blestemi zilele, îndopându-te cu chinolone, corticosteroizi, anticoagulante, antidepresive etc... Lista e generoasă, ca, de altfel, şi bunăvoinţa medicului pe care îl cauţi cu lumânarea, atribuindu-i epitetul de „salvator“, trimis parcă de Sus. Şi totuşi, suferinţa pentru care înghiţi hapuri se întâmplă, deseori, să se accentueze sau să se propage spre alte organe. Abia atunci începi să-i dai crezare bunicului sau străbunicului că „nimic nu e mai sfânt ca toate cele lăsate de Dumnezeu pe pământ“. Noi însă ne încăpăţânăm să credem că vremea „leacurilor băbeşti“ a apus. De ce nu mai vindecă medicamentele sau de ce încep s-o ia razna prin corpul tău e complicat de lămurit. Şi totuşi, să ne amintim cuvintele unui laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, din anul 1993, Richard J. Roberts: „Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil“. Cercetătorul explica, într-un interviu, că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să-i vindece pe cei bolnavi, ci să le ia mai mulţi bani. Aşa se justifică de ce, dintr-odată, „cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vor vindeca întru totul, ci doar vor croniciza boala“. Dramul de însănătoşire temporară dispare însă după întrerupe-rea tratamentului.
Norul negru care pluteşte, de ceva vreme, deasupra industriei farmaceutice mondiale, poate să aducă, în mod paradoxal, mai multă lumină în ceea ce priveşte „adevărul“ din spatele acestei afaceri colosale. Goana după profit ar fi, se pare, în opinia aceluiaşi Richard J. Roberts, dezastrul care s-a abătut  asupra sănătăţii oamenilor.
Se ştie, în acest moment, că multe corporaţii din domeniul farmaceutic îşi însutesc veniturile eliminând de pe piaţă medicamentele ieftine, pe care le înlocuiesc cu surogate care îţi ard buzunarele. „Lumea a evoluat. Şi, ca urmare, cercetarea ştiinţifică din domeniu a luat avânt“, îmi explica, recent, o doctoriţă, în timp ce îmi recomanda alte picături pentru „ochi obosiţi“, accentuând eficienţa acestora comparativ cu unele recomandate anterior, mult mai ieftine. Nu era nici pe departe aşa. Dar, pe bună dreptate, lumea se mai schimbă, iar odată cu ea şi „culoarea“... pilulelor în faţa cărora am ajuns să ne închinăm. Fiindcă unele se dovedesc câteodată salvatoare. Dar, în multe situaţii, de-a dreptul ucigătoare. Un om suferind, care are un pic de curiozitate şi ceva răgaz, se poate convinge lejer, aruncându-şi ochii pe prospectul însoţitor din cutia cu... sănătate înşelătoare. „Păstraţi acest prospect, fiindcă s-ar putea să fie necesar să-l recitiţi!“, sună îndemnul din hârtiuţa cu pricina. Şi chiar aşa se întâmplă: vrei să-l reciteşti pentru a înţelege de ce începi să ai dureri în rinichi, după ce ai înghiţit pilule pentru dureri de cap sau de stomac. Mai departe, te lămureşti şi înmărmureşti când vezi, negru pe alb, că „nu ai voie să foloseşti acest medicament dacă ai avut o coastă ruptă, sângerări la nivelul stomacului, colite, urticarie, insuficienţă hepatică, renală, cardiacă“. Lectura e suficientă pentru a te îngrozi.
Mai departe, Dumnezeu cu mila!