Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Cotidianul reduce salariile, reduce tirajele, reduce personalul. Este doar cel mai recent caz dintre cele ce se petrec în media în ultimul an. Grupul Ringier - care editează Evz şi Libertatea - a procedat la fel, Jurnalul Naţional a avut reduceri de salarii de 20% la începutul anului, multe publicaţii săptămânale şi lunare au încetat pur şi simplu să mai apară.
Discuţiile din jurul întâmplărilor de la Cotidianul sunt nemărginite şi vor continua. Unii îl acuză pe Sorin Ovidiu Vântu, finanţatorul trustului Realitatea-Caţavencu (ce denumire de prost gust, totuşi!), alţii acuză orientarea pronunţat de dreapta a cotidianului... Discuţii vor mai fi, dar nu sunt sigur că vor duce unde trebuie.
Presa scrisă este într-o schimbare profundă. Tirajele mondiale nu scad prea repede, pentru că se adaugă noi şi noi regiuni la sistemul global de măsurare. Dar, dacă vei compara tirajele şi audienţa de acum 20 de ani în ţările mature, cu tirajele şi audienţa de acum, vei rămâne uluit: scăderile sunt uneori de 50% - cum este cazul Italiei. Chiar şi în România, IMAS dădea acum zece ani o audienţă a presei scrise cotidiene de 35%, iar acum BRAT nu publică cifre care depăşesc 22% nici în cel mai bun trimestru.
Tirajele scad, dar oamenii sunt din ce în ce mai bine informaţi. Iar uneori deformaţi, când campaniile de media au succes şi sunt suficient de bine finanţate - sper că vă mai aduceţi aminte că intervenţia din Irak din 2003 a început pentru că toată lumea era convinsă că Saddam Hussein are arme de distrugere în masă. Aceste arme nu s-au găsit niciodată, republicanii lui Bush au plătit cu preşedinţia SUA, iar Tony Blair, cu postul de prim-ministru al Marii Britanii pentru derutarea opiniei publice.
Tirajele scad, însă lectura presei scrise pe internet cre-şte aproape exponenţial. Pe măsură ce oamenii au acces din ce în mai mare la internet, acasă şi la serviciu, presa scrisă intră în spaţiul digital şi are un contact direct cu milioane de cititori. Avantajele lecturii pe internet sunt enorme: poţi vedea arhive, poţi vedea filme şi auzi voci, poţi să intri în contact direct cu autorii şi milioane de alţi cititori, poţi să penalizezi sau să premiezi instantaneu un editorialist prin notele pe care le dai. Pentru prima dată în istoria mass-media, presa scrisă obţine avantajul vitezei în faţa radioului şi a televiziunii. Un cititor care deschide la prânz site-ul unui ziar încărcat continuu observă că toate ştirile furnizate de televiziuni la şapte seara sunt deja cunoscute de el. Mai mult, el are deja şi istoria problemei, ştie care au fost comentariile altora despre eveniment şi a văzut deja imaginile pe care le furnizează televiziunile, fracţionat şi simplificat, la orele de seară.
Bătălia adevărată nu este pentru tiraje. Acestea vor scădea, la unii, mai repede, la alţii, mai încet, oricâte cărţi, DVD-uri şi automobile vor oferi ca premii. Sistemul de a distribui informaţie pe hârtie se va reduce până aproape de dispariţie, aşa cum a dispărut sistemul de a distribui informaţii pe papirus, piele de viţel, bandă telegrafică sau magnetică. Bătălia adevărată este pentru conţinut.
Acum se ocupă poziţiile în noul sistem de distribuire a informaţiei. Va fi concurenţă între site-urile ziarelor care produc conţinut de business, politică, sport, monden, modă, femei sau pescuit. Va fi concurenţă între site-urile ziarelor care produc informaţii locale, pe regiuni sau pe sectoare. Va fi concurenţă între site-urile care au cei mai buni editorialişti, cei mai buni reporteri, cei mai buni comentatori. Numai că, articolele vor fi diferite: nu vei mai putea scrie despre sondaje dacă nu asociezi link-uri cu tabele, grafice, imagini care sprijină ce spui. Munca ziaristului devine mai grea. Nu mai poţi să te duci la serviciu la 11.00, să citeşti fluxul de ştiri, să dai două-trei telefoane, să încropeşti trei mii de cuvinte despre subiect şi să pleci la două după-amiază „în documentare“... Ziaristul nu mai poate pur şi simplu să producă hârtie tipărită - trebuie să producă material de conţinut, care este evaluat instantaneu de zeci de cititori...
Grupul Realitatea a anunţat că deschide un portal on line de business. Tradus în limba română, asta înseamnă să vrea să ofere conţinut privind lumea economică şi financiară prin internet. Nu ştiu de unde le-a venit ideea. Poate de la patronul News Corp, Rupert Murdoch, care a pus o taxă pe accesarea site-ului Wall Street Journal, toată lumea a râs cu lacrimi, dar acum are 1,2 milioane abonaţi, de zece ori mai mulţi decât a avut WSJ pe hârtie vreodată. Iar aceşti abonaţi sunt din 220 de ţări şi teritorii. Imaginaţi-vă ce se va întâmpla când va deschide versiunea chineză, arabă şi hindu a ziarului. De ce nu s-or fi dus către politic, satiră şi umor, sport, mediu ş.a.m.d., numai ei ştiu. Se duc către un domeniu în care ziariştii de la Realitatea-Caţavencu nu se pricep, în schimb lasă altora domenii în care mai ştiu câte ceva.
Ziarul pe internet tot ziar e. Tot jurnalişti foloseşte. Numai că nu mai trimite ziarul la tipografie, nu-l încarcă în camioane, nu-l duce la chioşcuri (pe parcurs ziarul se numără bucată cu bucată de 15 ori!), nu-l mai pune în vânzare abia a doua zi dimineaţă, când cititorii ştiu deja ce s-a întâmplat.  
Aud de pe acum reacţiile: bre, mata nu pricepi că la Tichileştii din Deal lumea nu ştie ce e aia internet? Aşa e. Dar, dacă la Tichileştii din Deal sunt trei abonaţi la un ziar, când ziarul trece pe internet, le oferă un laptop gratuit. Omul mai plăteşte doar abonamentul la internet şi la site-ul ziarului. Asta fac ziarele din China şi Iordania  şi de aceea au apărut aceste laptopuri de 100 de dolari. Iar cumpărătorul de publicitate ştie că, în fine, a ajuns cu reclama lui şi la Tichileştii din Deal, unde nu ajunge nici trenul, nici rata, nici mintea unor patroni de presă blocaţi în modele anacronice.