Nişte suspecţi

Politicienii români devin pe zi ce trece tot mai comici. Dacă nu ar fi criza asta economică şi mizeria morală în care ne bălăcim, ar fi chiar relaxant programul de circ pe care ni-l oferă, uneori involuntar, paparudele rătăcite în cele Trei Palate ale suferinţei noastre – Palatul Parlamentului, Victoriei şi Cotroceni. Parlamentarii majorităţii PSD-PC-PD-L se joacă „De’-a legile“, un excepţional număr de „hocus-pocus“, uite legea, nu e legea. În prima sesiune ordinară a primului parlament ales prin vot uninominal, deputaţii au adoptat doar două proiecte de lege, iar senatorii, doar patru. La Camera Deputaţilor se pune praful pe 139 de proiecte de lege, iar la Senat, pe alte 126. Asta, vreme de o jumătate de an şi după ce au tocat milioane de euro pentru salarii, diurne, cheltuieli administrative şi alte acareturi. Guvernul Boc participă la spectacol cu un număr de pantomimă. Mima se cheamă „o guvernare eficientă cu un program anticriză realist!“ Miniştrii guvernului PSD-PD-L. aveau sarcina să prezinte până la 1 martie 2009 un plan de restructurare a ministerelor din subordine. Nu s-a realizat nimic concret. Legea salarizării unice este încă în faza de negociere cu sindicatele şi pare un proiect mort înainte să se nască. Acordul cu FMI, care a îndatorat ţara cu miliarde de euro, rămâne secret, nici măcar pantomima asta nu ne lămureşte în ce condiţii s-au luat banii. Unde se duc banii ăştia, e o altă pantomimă. Guvernul Boc a făcut şi face pantomimă.
În schimb, clientela politică ce stă atârnată de guvernul Boc, dar şi de administraţia locală, această turmă de elefanţi care calcă în picioare ultima fărâmă de bogăţie a ţării, pare a fi cea mai numeroasă din epoca postdecembristă. Baronii locali şi-au văzut visul cu ochii, devenind fie preşedinţi de consilii judeţene, fie mentorii din umbră ai miniştrilor, primarilor sau şefilor de direcţii descentralizate. Baronii-elefanţi nu fac pantomimă. Ei chiar distrug ce se mai poate distruge, spre folosul turmei lor şi spre spaima noastră, nefericiţii locuitori ai Marelui Circ pe nume România. Preşedintele Băsescu, marinarul eşuat în haznaua politichiei româneşti, este vedeta sezonului cu o reprezentaţie plină de veselie. Veselie pentru el. EBa, fata-minune cea plină de „succesuri“ şi europarlamentar scos din jobenul PD-L de mâna lui tăticu’, bătaia cu frişcă de la Ministerul Transporturilor în compania „regilor asfaltului“, plus ironiile băsesciene de mahala adresate presei sunt numerele de circ „made in Cotroceni“, superoferta verii la Circul Groazei.
Ultimul număr de senzaţie la care am asistat a fost executat de aşa-zisa comisie parlamentară de anchetă a cazului Monica Ridzi, încă ministru al tineretului din partea PD-L şi bună prietenă cu EBa „Europarlamentara succesurilor“, acuzată că, pentru organizarea „Zilei Tineretului“, a cheltuit aiurea sute de mii de euro. De fapt, nu aiurea, ci doar ilegal, pentru niscaiva buzunare de clienţi politici. Onorabila comisie parlamentară de anchetă s-a dovedit constituită din indivizi aflaţi în aceeaşi situaţie ca şi madam ministru. Deputatul PSD Cristian Rizea a fost retras de partid din Comisie, pentru că este cercetat de DNA într-un dosar asemănător, ceva despre cheltuirea unor fonduri pentru tineret. Deputatul PD-L Cristian Boureanu, alt membru al Comisiei, este cercetat de DNA, într-un dosar cu speţă diferită, fără legătură cu problemele de tineret. Aceşti circari ne propun „Joaca de’-a ghicitul“, să ghicim cine este şi cine nu este cercetat penal în spatele măştilor purtate de membrii comisiei.
Asistăm la un circ penibil care dovedeşte, încă o dată, dacă mai era nevoie, că politicienii români, în majoritate, sunt nişte erori istorice, nişte anormalităţi, viruşi care provoacă sufletului acestui popor o infecţie mortală. „Alte măşti, aceeaşi piesă, alte guri, aceeaşi gamă“, ne spune, de peste timp, Eminescu. Privind la politicienii români, la zâmbetele lor de farisei şi la apucăturile lor de ciocoi, ne temem pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri. Din păcate, doar Dumnezeu îi mai poate opri şi judeca pentru răul pe care ni-l fac. Însă, până la judecata cerească, noi să veghem, să luăm un par din bătătură, să dăm drumul câinelui, în ogradă, să ne păzim familia şi casa şi, mai ales, să nu uităm, când vor veni la poarta noastră, în campania electorală, cu darurile lor otrăvite, că ei, politicienii, sunt doar nişte suspecţi. Nişte suspecţi periculoşi…