(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4481. Joi, 18 Iunie 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Meserii inutile: ziarist
Opinii - Lelia MUNTEANU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).
Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.
Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.
Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.
E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.
Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.
Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)
Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.
lelia.munteanu@gandul.info
Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.
Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.
Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.
E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.
Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.
Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)
Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.
lelia.munteanu@gandul.info
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.6 din 18 voturi
Nota curentă: 4.6 din 18 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Radical:
Domnule ziarist, sa nu aruncam in derizoriu celelalta meserii : strungar, frezor, zidar, tinichigiu, tamplar, fantanar, etc, pentru ca toate au importanta lor. Noi, societatea actuala, le tratam ca fiind mai putin importante, dar calificarea unui prelucrator prin aschiere, dureaza cat cea de ziarist. N-am nimic cu meseriile care genereaza productie vandabila. Dvs ziaristii produceti cuvinte legate in fraze din care, de multe ori, reiese ceva. Cuvintele puse pe suportul de hartie, numit ziar, se vinde ca produs finit. E mai nasol ca nu putem exporta un zar romanesc, asa cum putem exporta un surub romanesc. Pasul filetului este facut in limbaj international, pe cand pasul cuvantului foloseste climbajul local. In fine, imi rezerv ideile urmatoare pentru cartea pe care o voi scrie inspirat de subiectele generate de dvs ziaristii si in acceasi masura si de viata de zi cu zi. Bafta la scris si in viata viitoare alegeti-va si dvs o meserie ! - de DX:Fiecare cu riscurile lui si totodata cu placerea de a face ceia ce simnte ca-i capabil.Sefii niciodata nu sant multumiti si trebuie sa-i intelegem ,vad ,stiu mult mai mult din scaun decat stie si vede cel aflat la fata locului pt ca viseaza mult din scaun si in mileniul trei,la sefi se naste telepatia-complexopa tica a stiintei universale.Nu pot fi date subiecte reale,se poate supara cine nu trebuie si apoi,ce mai trebuie sa stie lumea de anumite lucruri?! Dictatura e la ea acasa si trebuie respectata,iar de ceia ce risca fiecare in teren nu prezinta interes pt ca se luau masuri.In rest,trebuie adus ceva,astfel se pierd afaceri insemnate,iar despre salariu va raspunde ca este prea mult cateva sute de lei aruncate in scarba ca la restaurant...Asa e in romania si acestea sant conditiile pe care nu doriti sa fie schimbate prin alte art ce arata imaginea fiecaruia reala si dealtfel,fiecare trebuie sa aibe servitori la comanda,poate se plictisesc si se poate intampla ceva
- de Doamnei Lelia Munteanu:Stimata doamna,respect meseria de ziarist,asa cum respect orice alta meserie.Nu cred ca exista meserii inutile(exceptie facand cea de politician,indiferen t de sector).Este drept ca ,la fel ca in orice alta meserie,exista si neaveniti,lingai,oam eni ai interesului (un exemplu ar fi traian ungureanu).Ce nu inteleg eu este de ce nu se ia atitudine fata de nesimtirea cu care sunteti tratati,cei ce nu scriu"ce trebuie"?De la primele iesiri mitocanesti am facut apel la ziaristi sa nu mai scrie despre mitocan.O tacere totala in ceea ce-l priveste ar fi fost mai graitosare decat orice critici sau luari de pozitie.****ari ati fost facuti la gramada.Tiganca imputita doar o ziarista.De ce din clipa aceea nu ati incetat sa mai raspundeti la chemarea "surselor" ce va anuntau ca pres-ul este la carciuma,la supermarket ,tunde oi sau sta in genunchi in fata tigancilor?Nu conta, se duceau lingaii?Conta ,deoarece lingasii nu sunt cititi decat de gasca lui nea.Nu ati mai fi avut subiecte?Ati fi avut si chiar mai interesante decat o mutra de betiv.Cred ca va lipseste solidaritatea.Chiar daca tremurati impreuna iarna si va topeste acelas soare vara,chiar daca rabdati impreuna de foame sau sete si nu aveti timp nici sa mergeti la toaleta,fiecare este singur.Lipseste solidaritatea de breasla si este mare pacat.In rest .......sa auzim numai de bine.carcotas
- de to`arashul Matrics:daca ma uit la gusturile formate in ultimii 20 ani nu sinteti chiar asa inutili!.... ba chiar lingeti mina cu spor as putea spune! Tot inainte dragi "ziaristi"!
- de ziarista:Doamna Lelia, jos palaria!
- de pentru "doamnei Lelia Munteanu":Abandonand persoanele care condus destinele tarii nu faci altceva decat sa accepti comportamentele deviante ale acestora. Politicienii abia asteapta sa fie lasati in pace, sa se imbete la carciuma si sa omoare pe trecearea de pietoni fiinte nevinovate, sa puna la cale afaceri dubioase cu oameni la fel de dubiosi in linistea unu pahar de vin, si multe altele. Daca ii ignori nu le faci decat un mare bine. Ar face lucruri despre care nu s-ar auzi niciodata.
- de Dan RO-tariu:Si ziaristii sunt proletari, insa, din pacate, putini dintre ei inteleg.
- de ne trebuie ziarişti ...:Ar fi de spus multe despre meseria de ziarist, dar spaţiul nu-mi permite şi nici nu vreau să le fac eu analiza. Pe scurt, pot spune, că ziariştii au cel mai mare ROL în a ne pune pe masă, cele mai importante ştiri, la care noi cei mulţi, nu am avea acces. Astfel aflăm, de la ştiri precum că un nene beat a furat o găină, până la problemele cele mai arzătoare din ţară. Noi citim şi ştirea cu nenea care a furat găina, dar mai cu seamă ştirile în care aflăm cine ne conduce, cine nu ne îmbunătăţeşte viaţa, dintre cei care ne conduc, cine fură mai mult din cei care ne conduc etc. Dar ... dar ... sunt şi derapaje. Meseria de ziarist, este foarte utilă pentru noi cei mulţi (incomodă pentru parlamentari şi pentru hoţi), dar ar fi minunat dacă, meseria de ziarist nu ar avea şi unele scopuri ascunse şi astfel, să ne inducă în eroare, pe noi cei mulţi, care abia aşteptăm ştirile ziariştilor. Prin urmare, meseria de ziarist, este foarte utilă şi mult apreciată, dar numai atunci când o poţi scrie cu mândrie şi cu litere mari (ZIARIST) fără teama că ai făcut şi greşeli voite în această meserie, că cele involuntare se iartă, dar cele voite, nu se uită ... Să aveţi succes în continuare şi să nu ne lăsaţi fără ştiri, că ştirile reprezintă "hrana" noastră spirituală ...
- de Austeru':SUPERB!
