Dulce înfrângere, amară victorie

Alin TEODORESCU

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Nu am comentat deloc alegerile europarlamentare de la începutul lunii iunie, pentru că am vrut să văd reacţiile partidelor.
Rezultatele sunt cunoscute.
PD-L îşi vede confirmate cifrele din noiembrie 2008, împreună cu copila preşedintelui Băsescu având în jur de 35%, chiar mai bine decât la alegerile parlamentare.
PSD, care a schimbat din nou strategia de campanie şi echipa coordonatoare, nu reuşeşte decât 31%, mai slab decât la alegerile parlamentare din 2008, dar ceva mai bine decât la europarlamentarele din 2007. PNL are o scădere uşoară, dar îşi confirmă electoratul fidel. PRM revine pe scena politică, cu un frumos rezultat, trimiţându-i în Parlamentul European pe Gigi Becali şi pe Corneliu Vadim Tudor, colegi cu Monica Macovei, Traian Ungureanu şi Emma Nicholson. UDMR profită din nou de absenteismul românilor şi trimite trei europarlamentari, dintre care unul este pastorul Laszlo Tokes, veşnica problemă a nomenclaturii maghiare din Transilvania.
Cheia bătăliei electorale la alegerile europarlamentare nu a fost însă lista fiecărui partid. Aceste alegeri au fost un test puternic al ciudatei coaliţii de guvernare dintre social-democraţi şi democrat-liberali. Problema liderilor acestei coaliţii, Geoană, Băsescu şi Boc, era de a afla care dintre cele două partide are un bazin electoral mai consistent şi deci care poate hrăni speranţe pentru alegerile prezidenţiale programate în noiembrie 2009. Spre necazul liderilor, publicul şi-a împărţit opţiunile: PD-L cu copila preşedintelui Băsescu are tot atâtea mandate câte are şi PSD, cu copila ministrului Sârbu pe listă. Sau soţia ministrului Ponta, dacă vă deranjează faptul că certificatul de naştere este o platformă pentru cariera politică. Puteţi opta pentru certificatul de căsătorie.
Pentru PD-L, alegerile europarlamentare au fost o înfrângere plăcută, ca atunci când te îndopi cu baclavale, deşi ştii că zahărul face rău. Aparatul de partid, îmbunătăţit cu procedurile şi oamenii liberalilor lui Stolojan, funcţionează, social-democraţii nu au reuşit să-şi valorifice un potenţial avantaj, preşedintele Băsescu poate intra liniştit în campanie, pentru că 35% din voturi sunt deja ale lui.
Pentru PSD a fost o victorie amară: aparatul de partid continuă să dea rateuri, campaniile sunt din ce în ce mai scumpe, iar sponsorii, din ce în ce mai pretenţioşi, organizaţii întregi nu au ridicat un pai pentru victoria listei centrale - cum au fost Constanţa şi Călăraşi - ceea ce arată cât de mult s-a deteriorat proverbiala puterea a centrului faţă de local la social-democraţi. Ca să nu mai vorbim că echipa centrală de campanie - schimbată din nou, căci Vanghelie nu-l mai suportă pe fostul său şef, Miron Mitrea - a mers în gol, zeci de tone de materiale fiind distribuite vineri seară, când pur şi simplu nu mai puteau fi împărţite publicului...
Singurul care are motive să fie îngrijorat este Mircea Geoană... Nu are nici o şansă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale dacă aparatul de partid munceşte în dorul lelii, sponsorii nu cred în victoria lui, iar mass-media continuă să propage iniţiativele preşedintelui Băsescu. Crin Antonescu are toate motivele să se simtă la adăpost. Punctele lui din primul tur vor fi un capital preţios în negocierile dinaintea celui de-al doilea. Ar putea obţine chiar participarea la guvernare sau cine ştie ce alte poziţii în sistemul administraţiei publice dacă va fi un negociator ceva mai flexibil decât a fost Călin Popescu Tăriceanu. Vadim Tudor va avea şi el puncte preţioase - el sau Becali sau amândoi - şi probabil că aceste puncte îi vor fi suficiente pentru a-şi duce curtea para-princiară înapoi în Parlamentul României.
Aceste alegeri cu un scor indecis spun foarte multe despre viitorul politicii din România. Cel puţin viitorul apropiat.