(Ediţie din arhivă) Anul 14, nr. 4454. Vineri, 22 Mai 2009
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Pensionar părăsit, caut urnă electorală
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Mai e puţin şi începem să-i înjurăm din nou pe pensionari. În 7 iunie o să ne uităm urât la fiecare moş din bloc. Că se duce la vot să ne hotărască viitorul european, în loc să stea acasă cu noi să-i înjurăm împreună pe politicieni. E o certitudine statistică - imediat ce împlineşte 60 de ani, pe român îl apucă pofta de vot. Pensionarii sunt grupul social care a influenţat cel mai mult destinul politic al României. Pe 7 iunie se vor apuca să influenţeze şi destinul politic al Europei. Că nu le-a fost îndeajuns.
Dar care este mecanismul ce aşază picioarele bătrâne pe drumul către urne? Probabil cea mai mare consumatoare de televiziune din România, generaţia vârstei a treia rezonează mult mai intens cu evoluţia politică din ţară decât compatrioţii mai tineri. Iar micul ecran este scena primă a spectacolului politic. În fiecare zi se joacă acolo o nouă dramoletă şi se mai sparge vreun baron-balon.
Un eurobarometru recent dezvăluie felul în care ne privim bătrânii. Compasiune? Ea este prezentă la peste jumătate din românii chestionaţi, care sunt de acord că pensiile ar trebui mărite. Apreciere şi încredere în experienţa seniorilor? Prea puţină, întrucât numărul românilor care consideră că angajaţii juniori sunt mai utili decât seniorii este mult peste media europeană. Respect? O generalizare ar fi greşită, dar rămâne faptul că 41% din români nu neagă cu vehemenţă afirmaţia „bătrânii sunt o povară pentru societate“. Se întrevede astfel tendinţa societăţii româneşti de a-şi infantiliza bătrânii, o tendinţă care transpare chiar şi dinspre autorităţile publice. Titulatura serviciilor care se ocupă de vârstnici denotă un evident complex de superioritate: Serviciile Sociale Comunitare sau chiar Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sunt departamentele autorizate să iniţieze activităţi dedicate vârstei a treia.
Cei mai mulţi români sunt categoric de acord că guvernul trebuie să aloce mai multe fonduri tinerilor decât bătrânilor. Opinie care se oglindeşte fidel în oferta redusă a posibilităţilor de socializare aflate la dispoziţia seniorilor. Cluburile pentru pensionari sunt frecventate în general de cei care au şansa să locuiască în apropiere, întrucât distanţa şi aglomeraţia din mijloacele de transport reprezintă o piedică importantă. Deşi condiţiile din azilurile de bătrâni s-au îmbunătăţit, acestea poartă încă anatema trecutului, fiind destinaţia exclusivă a cazurilor-limită. Pentru casele de bătrâni aflate în administraţie privată, preţurile pot fi prohibitive: între 1.500 şi 3.000 de lei pe lună, fără a include costurile medicamentelor. De altfel, spre deosebire de vecinii occidentali, conservatorismul societăţii româneşti echivalează casa de bătrâni cu gestul abandonului.
Absenţa unei scene sociale dedicate vârstnicilor declanşează fenomene inedite: bătrâni care călătoresc ore în şir în autobuzele dotate cu televizoare sau seniori lipiţi de canapelele unor mall-uri. Tradiţionalele vacanţe prelungite, specifice pensionarilor occidentali, sunt condiţionate la noi de cozi infinite la bilete compensate sau înlocuite cu reprize de babysitting la nepoţi. Această atrofiere socială îi transformă pe bătrâni fie în palavragii inoportuni, fie în mizantropi urâcioşi. Două extreme comportamentale între care se întinde numărul uriaş al consumatorilor de televiziune, care rămâne unica priză socială la îndemâna seniorilor României. Iar singura finalitate utilă a privitului la televizor este fie să-l închizi, fie să-l închizi pentru a merge la vot.
Dar care este mecanismul ce aşază picioarele bătrâne pe drumul către urne? Probabil cea mai mare consumatoare de televiziune din România, generaţia vârstei a treia rezonează mult mai intens cu evoluţia politică din ţară decât compatrioţii mai tineri. Iar micul ecran este scena primă a spectacolului politic. În fiecare zi se joacă acolo o nouă dramoletă şi se mai sparge vreun baron-balon.
Un eurobarometru recent dezvăluie felul în care ne privim bătrânii. Compasiune? Ea este prezentă la peste jumătate din românii chestionaţi, care sunt de acord că pensiile ar trebui mărite. Apreciere şi încredere în experienţa seniorilor? Prea puţină, întrucât numărul românilor care consideră că angajaţii juniori sunt mai utili decât seniorii este mult peste media europeană. Respect? O generalizare ar fi greşită, dar rămâne faptul că 41% din români nu neagă cu vehemenţă afirmaţia „bătrânii sunt o povară pentru societate“. Se întrevede astfel tendinţa societăţii româneşti de a-şi infantiliza bătrânii, o tendinţă care transpare chiar şi dinspre autorităţile publice. Titulatura serviciilor care se ocupă de vârstnici denotă un evident complex de superioritate: Serviciile Sociale Comunitare sau chiar Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sunt departamentele autorizate să iniţieze activităţi dedicate vârstei a treia.
Cei mai mulţi români sunt categoric de acord că guvernul trebuie să aloce mai multe fonduri tinerilor decât bătrânilor. Opinie care se oglindeşte fidel în oferta redusă a posibilităţilor de socializare aflate la dispoziţia seniorilor. Cluburile pentru pensionari sunt frecventate în general de cei care au şansa să locuiască în apropiere, întrucât distanţa şi aglomeraţia din mijloacele de transport reprezintă o piedică importantă. Deşi condiţiile din azilurile de bătrâni s-au îmbunătăţit, acestea poartă încă anatema trecutului, fiind destinaţia exclusivă a cazurilor-limită. Pentru casele de bătrâni aflate în administraţie privată, preţurile pot fi prohibitive: între 1.500 şi 3.000 de lei pe lună, fără a include costurile medicamentelor. De altfel, spre deosebire de vecinii occidentali, conservatorismul societăţii româneşti echivalează casa de bătrâni cu gestul abandonului.
Absenţa unei scene sociale dedicate vârstnicilor declanşează fenomene inedite: bătrâni care călătoresc ore în şir în autobuzele dotate cu televizoare sau seniori lipiţi de canapelele unor mall-uri. Tradiţionalele vacanţe prelungite, specifice pensionarilor occidentali, sunt condiţionate la noi de cozi infinite la bilete compensate sau înlocuite cu reprize de babysitting la nepoţi. Această atrofiere socială îi transformă pe bătrâni fie în palavragii inoportuni, fie în mizantropi urâcioşi. Două extreme comportamentale între care se întinde numărul uriaş al consumatorilor de televiziune, care rămâne unica priză socială la îndemâna seniorilor României. Iar singura finalitate utilă a privitului la televizor este fie să-l închizi, fie să-l închizi pentru a merge la vot.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.8 din 16 voturi
Nota curentă: 3.8 din 16 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de ion ion:
Mai Vladut,dupa moaca se vede ca esti un tupeist.,nesimtit.Pe ntru pensionari barem respect de varsta ,daca s-a uitat tot ce s-a facut inainte de ,,revolutie".Ce faceti voi tinerii,va umiliti politic pentru a obtine functii pe care nu le meritati din lipsa de pregatire si experienta care se acumuleeaza in timp si cu munca.Nesimtirea care va caracterizeaza generatia face ca nici la vot nu va duceti,preferand distractia,.parca votati pentru pensionari. Educatia care ati primit-o se reflecta in comportament,daca parintii au fost s-au sunt oameni ai zilelor(hoti.escroci i)dar fac politica tot asta vor face si copii.asa ca iesirea din aceasta stare nu se intampla . Pana cand valoarea nu va fi criteriul de aprecier al individului,ocuparea posturilor de conducere de oameni competenti prin concursuri corect,nu se va intampla tot un haos va domni pest economie,invatamant etc. Tineri la munca si incercati sa va apreciati valoarea prin cunostiinte acumulate in scoala si nu prin bani si mamici cu tatici cu ,,posibilitati" Va doresc succes. - de Con Spiratorul:Vlad, parerea mea este ca trebuie sa continui sa relatezi ceea ce se intampla in Romania spunand in continuare adevarul, chiar daca pe unii ii deranjaza. Cel de la nr. 1 si altii ca el, nu au capacitatea de a intelege ca nu putem rezolva problemele prefacandu-ne ca ele nu exista asa cum nu putem face curatenie ascunzand gunoiul sub covor.
- de to`arashul Matrics:abia acum ai priceput dle Ion Ion ce face nenea Mixich pe acilea?!!! Propaganda! Ca de literatura n-are habar!... Are ceva mai mult decit noi, cei care trudim cu circa sa ne cistigam piinea! Spiritul dlui. Mixich e prea slab pentru a reusi sa-i tina gitul mai sus de burta! Pe asta de unde ai scos-o nene: "Tradiţionalele vacanţe prelungite, specifice pensionarilor occidentali" ?!!! Cunosc si eu citiva cu asa ceva.... dar pina la a generaliza mai e cale luuuungaaaaaaaa rraaaaau deee toooot! Asta lasind deoparte ca iti critici colegii de breasla jurnalismului de "infantilizare" a batrinilor.... ITI CAM DAI LA GIOALE: esti in aceeasi oala! Pina nu schimbi calimera, fa si tu pe brinza la colt! Se gasi sa strige el "Hotul! Hotul!"!!!
- de Viorunt:Măi ăsta cu nume japo - chinez, indiferent ce varsta ai, nu mai ai ce să alegi dintre acesti vanzatori de ţară. Fie ei iliscieni, băsescieni sau tăriceni.
- de to`arashul Matrics:dle Mixich am un link pt dv.... doar pt. dv.: http://preview.tinyu rl.com/q6u5kh
- de pt. nr. 5:Măi prostovane de la nr. 5, tu care eşti expulzat de către România în Germania, de ce nu-ţi vezi de treaba ta, că nu avem nevoie de sfaturile tele aiurea, comentează pe ziarele nemţeşti dacă ai acces, dacă nu, lasă-ne, nu ne mai da cu nasu-n c ur ....
- de IO:IARTA-I DOAMNE PE BATRINII PRAPADITI CA NU MAI STIU DE MULT CU CINE SA MAI VOTEZE - POATE CU POPA .
- de dd:Vlad,sunt dezamagita de modul in care tratezi pensionarii in acest articol. Te-ai gandit ca ei se pot duce la vot fiindca, spre deosebire de tineri, le pasa ce se intampla cu tara lor? Caci ei nu au speranta ca daca va fi si mai rau, vor pleca din tara? Ca ei au o educatie civica- iar noua, tinerilor, ne lipseste? In alta ordine de idei, si in azilurile din strainatate, batranii au acelasi sentiment de abandon ca si cei de acasa. Azilul inseamna,inainte de toate, ca nu mai esti persoana care erai, ca nu mai esti capabil sa faci lucruri care azi ti se par banale(toaleta intima, de ex.).Mai inseamna ca esti total dependent de o persoana straina.Si mai rau, de mai multi-ma refer la cei care lucreaza acolo.Nu mai am timp sa scriu,dar te rog sa te gandesti mai mult inaintre sa abordezi un astfel de subiect.
- de ion:fata de pensionari exista o mare lipsa de respect din partea autoritatilor,asa incat multora li se pare normala situatia si au ajuns sa se complaca in ea,de asta ei sunt cei mai influentabili....nu " spiritul civic "
