Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Până la sfârşitul anului electoral, datoria publică scadentă a României se ridică la 25 de miliarde de dolari, sumă care echivalează cu deficitul bugetar previzionat pentru 2009, dar şi cu valoarea totală a împrumutului obţinut de la FMI.

În aceste condiţii, Finanţele intenţionează să extindă scadenţele la titlurile de stat emise, valoarea soldului ti-tlurilor scadente în 2009 se ridică la 11 miliarde de lei, din care jumătate va trebui să fie achitat sau rostogolit în ultimele două săptămâni ale acestei luni, record istoric pentru Trezoreria statului. „Acoperirea vine de la Comisia Europeană şi Banca Mondială, dar noi vom continua calendarul iniţial de emisiuni de titluri de stat“, afirma secretarul de stat Bogdan Drăgoi.

Sâmbăta trecută, premierul Emil Boc a declarat că guvernul a trecut printr-un moment dificil, la sfârşitul lunii aprilie, în care „n-a fost departe“ de a nu putea plăti salariile şi pensiile.

O astfel de situaţie se poate repeta în cursul acestui an dacă încasările la buget se vor diminua, în ciuda introducerii impozitului forfetar, care a pus deja pe butuci circa 15.000 de firme, ce au cerut dizolvarea sau suspendarea activităţii, în loc să reducă aparatul birocratic excesiv de mare. „N-am ales în soluţia cu FMI concedierea. Puteam să punem 100.000 de oameni în strada prin negocierile cu FMI“, afirma premierul Boc.

Politica de îndatorare a statului, adică a poporului român, ne va îndatora pentru anii viitori, având în vedere că actuala criză economică mondială nu se va opri, conform prognozelor, nici în 2010 sau 2011, rămânând probabil ca primele semne de înviorare să apară în 2012.

Consecinţa imediată a acestei stări este aceea că băncile nu vor fi foarte dornice să reînceapă procesul de creditare a economiei, chiar dacă BNR a redus dobânda de politică monetară de la 10 la 9,5%, iar la finele lunii, în conturile băncilor comerciale, va intra circa un miliard de euro.

Cum ar putea o bancă să fie interesată să crediteze economia când statul român a devenit cel mai mare debitor, creditul guvernamental dublându-se faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit BNR, la 31 martie 2009, acesta înregistrând o creştere de 189,3% faţă de 31 martie 2008, atingând un nivel de aproximativ 30 de miliarde de lei.

Numai ieri Trezoreria s-a împrumutat cu 1,75 miliarde de lei pentru o scadenţă la trei luni, la o dobândă medie de 11,23% şi una maximă de 11,25%, cu un punct şi trei sferturi peste rata de politică monetară.

Pentru a ajuta statul, BNR a înmulţit operaţiunile de tip repo, împrumutând băncile nu din cauza unei lipse de lichidităţi, ci pentru ca acestea să poată cumpăra titluri de stat, aceste operaţiuni devenind o sursă de venit sigură, având în vedere că împrumuturile se realizau până acum la 10%, iar de la Trezorerie se obţinea un randament de 11,5%.

Iar drept concluzie a stării economiei româneşti să privim la ultimul raport asupra inflaţiei al BNR în care se arată că „în situaţia unei decelerări mai accentuate a activităţii economice, probabilitatea unei elasticităţi ridicate a colectării veniturilor fiscale ar putea conduce la o majorare a deficitului bugetar. În contextul crizei financiare şi al diminuării în mod autonom a resurselor financiare disponibile, un necesar mai ridicat de finanţare din partea sectorului bugetar ar putea conduce la o insuficienţă a surselor de finanţare necesare desfăşurării activităţii în sectorul privat (crowding-out), întârziindu-se astfel momentul relansării creşterii economice, chiar dacă dinamica creditului guvernamental ar compensa parţial contracţia preconizată a creditului acordat sectorului privat“.