« Alte articole din categoria Opinii
Românul cetăţean şi Românul istoric
Opinii - Marcel RĂDUŢ SELISTE(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
Realitatea vieţii de român degenerează tot mai mult spre o stare în care totul este mimat. Libertatea este afirmată în texte de legi, în practică este limitată de factorul economic, de abuzurile politicului, dar şi de incapacitatea civică, eventual, laşitatea cetăţeanului de rând în promovarea şi apărarea propriilor drepturi. Egalitatea între membrii societăţii nu este nici măcar formal reglementată, clasa conducătoare, fie politică, fie economică, fie spirituală, arogându-şi chiar prin intermediul legilor numeroase privilegii care transformă ţara într-o „fermă a animalelor“ în care „unele animale sunt mai egale decât alte animale“. Toate aceste fundamentale defecte ale societăţii româneşti sunt învăluite de un fel de ceaţă ce se aşază încet, dar sigur, atât peste simţul civic al românului de rând, cât şi peste rămăşiţa de bun-simţ ce mai pâlpâie în clasa conducătoare.
Românul cetăţean nu este un „produs“ al societăţii pseudodemocratice în care trăim. El este strănepotul unui lung şir de generaţii de români, este progenitura reală, nu virtuală, a românului istoric. Nebunia în care trăim zi de zi, siluirea la care suntem supuşi de cei cărora, aparent, le-am încredinţat conduce-rea destinului nostru, frica paralizantă de lipsurile care pot în orice clipă să afecteze viaţa noastră şi, mai ales, a copiilor noştri ne-au tocit nu numai simţul cetăţenesc, ci şi simţul istoric. Totuşi, la o privire mai atentă în adâncul românului cetăţean de astăzi, vom afla fiinţa de lumini şi umbre a românului istoric.
„Toate felurile de activitate românească poartă pecetea neisprăvitului, iar a doua trăsătură a istoriei noastre este pasivitatea, rezistenţa defensivă, resemnată, supusă, înfrântă, lipsită de energie ofensivă, românul are o modestie cuminţită, o înţelepciune resemnată, care caută, în formă, să înlăture pericolele, prevenindu-le, toate aceste însuşiri ajungând până la o margine extremă, care se învecinează cu laşitatea“, aşa era caracterizat sufletul românesc de Dumitru Drăghicescu, acum aproape un secol. Pasivitatea şi resemnarea specifice românului istoric îl determină pe românul cetăţean să accepte senin batjocura la care îl supun fie politicienii autohtoni, această grotescă gloată de saltimbanci, fie puterile străine dornice să supună trupul ţării prin credi-te sau investiţii neprofitabile pentru români.
„În Apus, omul se înfige adânc în munca sa în natură; românul rămâne la suprafaţă. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizează. La români, neperseverenţa la lucru şi-a făcut apariţia de-abia în secolul al XIX-lea, deodată cu înnoirea statului român. Aceste înnoiri de organizare au deschis drum mulţimii de politicieni şi de slujbaşi la stat. S-au făcut, din «politică» şi din «slujbă», profesiuni de muncă uşoară, care în scurtă vreme au concurat cu succes pe toate celelalte profesiuni. Organizarea prin imitaţie după state străine a fost începutul epocii improvizaţiilor profesionale. Pentru a-şi găsi o întrebuinţare şi, deci, o justificare la plata pe care şi-o lua din bugetul statului, doritorul de politică şi de slujbă trebuia el însuşi să-şi definească rolul şi nu putea să facă aceasta mai bine decât invocând ceea ce se face aiurea. La români, aceste cele mai râvnite profesiuni, slujbele la stat, s-au ocupat fără selecţie, motivul fiind că ele erau improvizaţii sugerate de ceea ce se făcea în Europa. Slujbele la stat erau cele mai dorite dintre profesiuni, aşa că este uşor de înţeles pentru ce neperseverenţa s-a lăţit în munca românească“. Constantin Rădulescu Motru face o analiză a situaţiei din România începutului de secol XX, dar cuvintele lui parcă povestesc despre administraţia publică din România începutului de secol XXI, România în care trăim noi, acum.
Am redescoperit relaţia dintre românul cetăţean şi românul istoric încercând să mă apăr şi să-i apăr pe cei dragi mie de gesturile groteşti, penibile şi dăunătoare pe care le fac diferite personaje ale circului politic românesc, primari, consilieri locali, membri ai guvernului şi ai parlamentului, şeful guvernului, şeful statului. Toţi aceşti „şefi“, „responsabili“, „mandataţi“ ai românului cetăţean nu sunt altceva decât fructele otrăvite, fiinţele mutante ale unui român chinuit şi greu încercat de Dumnezeu, românul istoric. Vindecarea încă este necesară şi chiar posibilă. În calea vindecării se ridică însă un zid greu de sfărâmat. Zidul ridicat de mutanţii născuţi din păcătosul concubinaj al românului cetăţean cu românul istoric, mutanţii conducători ai României noa-stre.
Nota curentă: 4.8 din 23 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Bogdanuku tzatza Leana Terga Mu Ista:
batea-te-ar toaca sa te bata de popa tradator care insulti poporul roman mioritic care este cel mai destonic dintre toti ca de'aia io m-am maritat cu un broscar ca sunt prea prosta pentru un roman. cine te plateste tradatorule cu sutana? mai pana ieri toti cei cu sutana au slujit patria folosind crucea cu doua incarcatoare cu care impuscau si imormantau dusmanii. tu ai sutana de la satana si buzunarele pline cu arginti ai tradarii poporului roman de care sunt mandra desi acum servesc carnat italienesc. sictir! piei satana uciga-te toaca! - de yahoo:bravo selishte! nota 10, ca de obicei!
- de mamucika di Germania:Cica "Românul cetăţean nu este un „produs“ al societăţii pseudodemocratice în care trăim. El este strănepotul unui lung şir de generaţii de români, este progenitura reală...". Adica tradus: pe unde a trecut gloata lu' Traian, jigodia musulmana turceasca...a lasat ptr. urmasi banditismul, furtisagul, jigodismul...adica cu alte cuvinte NECIVILIZATIA!! Sau iaca cilea: " Elita interlopilor reprezintă zona cea mai violentă a prădătorilor junglei în care trăim. Totuşi, violenţa nu le-ar fi de prea mare folos dacă ar fi lipsiţi de alianţa cu maimuţele şi şobolanii. Jungla noastră este condusă de maimuţe care deţin o inteligenţă confirmată formal prin diplomele de studii superioare. În politică, în administraţia publică, în poliţie, în toate centrele de putere ale ţării întâlnim maimuţele. Cu viclenie, acestea se aliază cu prădătorii pentru a stăpâni jungla. Prădătorii fac treburile murdare, sângeroase. Maimuţele profită din plin de această alianţă şi-şi păstrează aparenţa de inocenţă în faţa celorlalţi nefericiţi locuitori ai junglei. O dată la patru ani, membrii elitei maimuţelor se coboară din copaci, ies în comunitate şi fac paradă cu muzică, discursuri şi banane făcute cadou. Ne cer să le reaşezăm în vârful copacilor, să ne conducă de acolo spre un viitor luminos. Nu mai contează că de sus, din copaci, li se vede fundul. Jungla s-a obişnuit cu vânturile trase de maimuţe... Şobola nii vin să completeze alianţa. Mereu puşi pe ronţăit, pe adunat, pe furat, şobolanii îşi plătesc tributul şi către prădători, şi către maimuţe. Obţin, în schimb, prosperitatea, belşugul, avuţia. Marii oameni de afaceri ai României, şobolanii, sunt mai puţin vizibili. Stau ascunşi în găurile lor aurite, toacă belşugul furat de la gura altora şi privesc cu dispreţ la junglă. Vor rămâne pe aici atâta vreme cât va fi de furat şi de ronţăit. Când jaful va fi încheiat, vor pleca spre altă junglă. E plină lumea de prădători şi de maimuţe, îşi vor afla alţi aliaţi... Hăitui
- de ciufulici:Ca de obicei aghiazma si nuca in perete - banuiesc ca pe la stiintele teologice versiunea raspopiti nu se preda decit prohodul de cap la picioare urmat de capitolul bomboane pe coliva. Ce altceva mai putem spune despre bazaconiile insirate in articol? Cei care au urmat cursurile de istorie in ciclul primar isi mai amintesc de secole de lupta ale tarisoarelor romane impotriva imperiilor si invadatorilor - cel mai temut fiind Imperiul Otoman si ca urmare in timp ce apusul isi dezvolta cultura, stiintele orasele, noi romanii ne aparam glia - deci cei drept sintem mai in urma celor care au trait in lumea imperiilor din Europa centrala si apuseana, ba mai mult dupa glorioasa perioada a beznei epocii de aur , handicapul a mai crescut putin fiind nevoiti sa reconstruim statul roman de drept. Si cum n-am avut in gradina decit produse autohtone ( politicienii romani - multi fiind ex comunisti reciclati) iata deci produsul . Paradoxal , asa cucuieti cum ne incrimineaza articolul - totusi se pare ca am reusit sa culegem fructul care intra ca varza de Bruxelles printre cei 27 ai EU
- de to'arashul Matrics:Un calduros La Multi Ani patrihotilor... se ne traiti 100 ani !
- de R mare:Tot nu am inteles de ce e scris in titlu "[...]Romanul istoric" cu initiala majuscula, din moment ce in text apare scris corect. Am acceptat titlul, gandindu-ma ca explicatia exista in text, dar, dimpotriva, textul nu a confirmat nimic. Greseala de tipar in titlu ? Chiar in titlu ?
- de cetatean:mamucika di Germania e pe aproape, autorul spune mai pe ocolite ceea ce trebuia spus direct: omul despartit de Dumnezeu devine ateu, adica fiul maimutei, iar fiul maimutei cand se face mare devine chiar maimuta. Apoi se comporta ca atare.
- de pt cetatean:Cetatene (poate turmentat) iti place tie poate sa crezi ca esti o fiinta denaturata si involuata din acel Adam perfect dar lasa-mi si mie dreptul de a crede sau a nu crede. Eu nu ma leg de credinta ta dar nici tu nu te lega de atei. Mai bine ai mai studia ce este si cu ateismul. Sunt atatia teisti care se comporta chiar ca maimutele, la stadiu asta de degradare de la Adam au ajuns. In concluzie, prefer sa fiu urmasul EVOLUAT al unei maimute decat o fiinta DEGENERATA a unui Adam perfect. Cu alte cuvinte, lasa-ma sa merg spre perfectiune si tu degradeaza-te in continuare.
