Nu ştiu cu ce va rămâne mezina familiei Băsescu de pe urma scandalului din aceste zile, dar poate rămânem noi toţi cu nişte lecţii. Prima e că ar trebui să aplicăm nişte principii în mod coerent, indiferent de persoane. Avem nevoie în spaţiul public, prin ziare, pe la televizor, prin instituţiile statului, să învăţăm să judecăm faptele, nu oamenii. Trecerea Elenei Băsescu pe listele PD-L era un lucru inacceptabil, indiferent de părerea noastră despre Traian Băsescu. Cititorii care urmăresc săptămânal această rubrică ştiu că l-am apărat şi criticat pe preşedinte, în funcţie de faptele sale. Am scris cum a apărut ideea candidaturii, că aşa ceva este inacceptabil, că nu este corect ca un copil al unei persoane atât de influente în PD-L să concureze cu ceilalţi membri simpli ai partidului. Pentru opinia publică, nu este important dacă Traian Băsescu ştia de decizia fiicei sale: impresia de nepotism este de netăgăduit. Elena Băsescu a învăţat pe propria piele această lecţie. Dar a fost nevoie de intervenţia Alinei Mungiu-Pippidi pentru ca susţinătorii necritici ai lui Traian Băsescu să recunoască greşeala. Ei se află într-un război permanent cu cealaltă grupare, Ciutacu, Gâdea & Comp. Fiind în război, bunul-simţ se supune comandamentelor militare. O critică la Băsescu devine o trădare, chiar dacă este corectă pe fond.
De cealaltă parte, războinicii de la Antena 3 au amestecat adevărul punctual al candidaturii nefericite în mareea de isterie permanentă cu care ne gratulează zilnic. Acest război pro şi anti- Băsescu ne împiedică să vedem adevărul evident: preşedintele României nu este nici zeu, nici demon, doar un om care trebuie mustrat când greşeşte şi apreciat când are dreptate.
A doua lecţie de pe urma scandalului Elena Băsescu ar trebui învăţată de către PD-L. Acest partid împins permanent înainte de Traian Băsescu trebuie să se obişnuiască cu ideea că a creat aşteptări mari de la un public pretenţios. Când vorbeşti ani întregi oamenilor despre onestitate, anticorupţie, modernitate nu te poţi aştepta ca un nepotism flagrant să treacă neobservat. Spectacolul oferit de PD-L a fost trist. Organizaţia de tineret a ţinut-o langa cu susţinerea Elenei Băsescu, iar premierul Emil Boc s-a făcut de râs când nu era cazul. Eu însumi, după ce am scris primul articol în care criticam candidatura, am primit felicitări de la politicieni din PD-L. Evident, oamenii căutau ajutor extern ca să scape de candidatura fetei preşedintelui. Cu alte cuvinte, le era frică să deschidă gura în partid. Este un peisaj trist. Nu aşa arată un partid mare şi modern. Un astfel de partid este ţinut unit de doctrină, reguli, competiţie onestă, nu de către obedienţa oarbă faţă de şef, fie el şi unul cu mare priză la electorat. Am propus săptămâna trecută, împreună cu colegii mei de la Centrul Român de Politici Europene (o organizaţie nou-lansată), ca România să renunţe la listele blocate pentru alegerea europarlamentarilor. Ar trebui să putem alege oameni din interiorul listei sau măcar să putem schimba ordinea candidaţilor. Doar nouă ţări din UE practică listele închise, aşa cum avem noi, celelalte 18 îşi lasă cetăţenii să aleagă persoane. Am lansat deci o provocare pentru partide. Dacă oamenii şi nu partidul decideau ordinea pe liste, cazul Elena Băsescu nu ar fi fost aşa de scandalos. Poate PD-L ridică mănuşa şi ne lasă să alegem liberi în competiţia pentru Parlamentul European.
