De la Fiorentina la… FC Caracal

Nae TILIHOI

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

De la început ţin să precizez că prin acest titlu nu vreau să fiu ironic sau să fac pe cârcotaşul. Mi-am dat seama, am şi aflat că, de multe ori, titlul unui articol atrage cititorul. Am pus acest titlu pornind totuşi de la o reali-tate din perioada de pregătire şi de meciuri de verificare ale Universităţii pentru returul ediţiei 2008-2009. După mulţi ani, Craiova este în faţa unei posibile performanţe, calificarea în cupele europene. Cu o pregătire de iarnă bună, cu o dăruire exemplară pe teren în meciurile returului, Ştiinţa ar putea juca la toamnă în (fosta) Cupa UEFA.
Până la un punct, sunt de acord cu opiniile multora că rezultatele din amicale nu contează, dar susţin că una era încheierea etapei de pregătire a Ştiinţei printr-un meci cu o echipă puternică, precum este Poli Timişoara în acest moment, şi alta este un meci cu FC Caracal, o formaţie din liga a III-a. Nu vreau să supăr pe cei de la FC Caracal, prietenii Craiovei şi ai mei, dar Universitatea este în faţa unui retur de foc, iar un test elocvent era, repet, un amical cu o formaţie mai sus de… Oraşul Minunilor. Craiova a început prin a anunţa un amical cu celebra Fiorentina, apoi, de încheiere, unul cu Poli Timişoara şi a ajuns să joace două amicale în „familie“, cu FC Caracal şi Internaţional Piteşti, ultimul fiind şi un fel de prezentare a lotului. Cum Ştiinţa are primul meci (al returului) în deplasare, la Iaşi, ar fi trebuit ca ultimul amical să fie jucat în deplasare…
Poate că sunt detalii minore, probabil că unii vor zâmbi şi-mi vor replica, aşa, ca şi în alte dăţi, că nu-i pro-blema mea, ş.a.m.d. Aceste observaţii le fac pentru că Universitatea, repet, se află în faţa unui retur deosebit, iar amicalele jucate de olteni în Turcia, cu vreo două excepţii, sunt cam subţiri, ca să zic aşa.
Este adevărat că şi anul trecut, în februarie, n-am reuşit să trecem, într-un amical disputat pe terenul nostru de atunci (Extensiv) de echipa din Turnu Severin (0-0), dar în campionat am jucat altceva, adică mai bine decât în partidele de verificare. Să dea Domnu’ să fie şi acum, adică în acest retur, Craiova surpriza plăcută a campionatului!
Au fost şi situaţii când eram „campioni“ în amicale, iar în campionat am (cam) dezamăgit. Nu pot uita ce s-a întâmplat în 2004-2005. În iarna anului 2004, Universitatea a câştigat turneul internaţional de la Norcia, apoi Ştiinţa a revenit în preajma podiumului (locul IV în campionatul 2003-2004, „campioana provinciei“), dar peste câteva luni am devenit ciuca bătăilor! Şi, parcă nici acum nu-mi vine să cred, în 2005 am retrogradat, la capătul unui campionat în care oltenii au câştigat doar patru meciuri din 30! În fine, a trecut acel sezon negru.
Acum datele problemei sunt cu totul şi cu totul altele. Renaşte o nouă echipă în Bănie, sunt premise ca Ştiinţa să facă performanţă.
Închei printr-un omagiu adus celui care a fost „Hamlet“, nea Ion Constantinescu, un om şi conducător senzaţional, SENZAŢIONAL…