Un guvern pentru trecut

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Negocierile pentru constituirea guvernului ne-au dezvăluit că am votat, de fapt, un mare partid împărÅ£it în trei bucăţi. În prezentarea diferitelor variante de alianţă parlamentară, liderii formaÅ£iunilor s-au întrecut în a afla compatibilităţi, armonii ÅŸi puncte comune între aÅŸa-zisele programe de guvernare cu care s-au prezentat în faÅ£a electoratului. Partidele s-au exorcizat reciproc ÅŸi s-au transformat din „partid de hoÅ£i“, „gaÅŸcă de oportuniÅŸti“, „cozile de topor ale oligarhiei“ în „posibil partener pentru o guvernare stabilă, pentru constituirea unui guvern responsabil, capabil să scoată Å£ara din criză“. Un balet crispat, cu zâmbete false ÅŸi declaraÅ£ii de iubire mârâite printre înjurături gândite ÅŸi încă neglăsuite, este dansat pe muzica plină de cacofonie cântată de la Cotroceni ÅŸi cu isonul Å£inut de prin sediile partidelor.

Ce am votat, de fapt? Liberalismul? Nu prea, că liberalii noÅŸtri sunt gata să încheie alianÅ£e contra firii ÅŸi, mai ales, contra principiilor liberale, numai să rămână la guvernare, eventual cu Tăriceanu prim-ministru. Social-democraÅ£ia? Să fim serioÅŸi, ăştia măcar nu se ascund. Au mai mulÅ£i baroni, „penali“, foÅŸti nomenclaturiÅŸti PCR sau urmaÅŸi ai acestora, decât toate celelalte partide la un loc, indivizi puÅŸi la vedere, în funcÅ£ii înalte, doar naivii pot crede că, votând PSD, au votat vreun program social-democrat european. Am votat, atunci, democrat-liberalismul? Numai marinarul-preÅŸedinte ÅŸtie ce am votat, că el ÅŸi numai el este simbolul, doctrina ÅŸi viitorul PD-L.

Partidele din România sunt lipsite atât de doctrină, cât ÅŸi de programe reale de guvernare. În negocierile pentru formarea guvernului primează un pragmatism dubios, cu iz penal ÅŸi inspirat din apucăturile lotrilor ÅŸi fanarioÅ£ilor din vechime, Å£elul suprem fiind scaunul din capul mesei celor aproximativ douăzeci de miliarde de euro care vor rezulta în următorii patru ani din privatizări sau din infuzia cu fonduri europene. Structurile clientelare pot fi regăsite în cadrul oricăruia dintre partidele parlamentare româneÅŸti. Ceea ce în democraÅ£iile avansate se cheamă „lobby“ la noi se traduce prin trafic de influenţă, iar noÅ£iuni precum „grupuri de susÅ£inere a partidului“, în România, se cheamă, simplu, „gaÅŸca de baroni ÅŸi de oligarhi“.

DemocraÅ£ia românească nu a depăşit stadiul capitalismului primitiv ÅŸi al unei societăţi gregare în care cetăţeanul cu mentalitate de ţăran legat de glie se lasă condus de către vicioÅŸii boieri ciocoi, visând toată viaÅ£a să ajungă ÅŸi el boier. Din cauza cinismului politicienilor ÅŸi indiferenÅ£ei majorităţii cetăţenilor care o compun, România riscă să devină un abces periculos în trupul afectat de criză al Uniunii Europene. Trompetele care au anunÅ£at strident victoria de la tribunele celor trei partide autoproclamate, fiecare în parte, ca învingătoare în alegeri ne-au astupat auzul ÅŸi am uitat de problemele reale ale ţării. CorupÅ£ia din justiÅ£ie, incapacitatea de a accede la fondurile europene, înapoierea aproape medievală în care zace majoritatea satelor româneÅŸti, criza din agricultură, datoria externă tot mai mare, jefuirea avuÅ£iei naÅ£ionale de către mafia politico-economică, încălcarea permanentă a legilor care, cel puÅ£in formal, garantează că în societatea românească guvernarea este democratică ÅŸi transparentă reprezintă tot atâtea cuie pe care clasa politică le bate în sicriul poporului român de aproape douăzeci de ani.

Politicienii români nu au simÅ£ul istoriei. Istoria se scrie pentru mulÅ£i dintre ei, nefericiÅ£i pigmei ai destinului nostru european, doar sub forma conturilor bancare îngrăşate de ÅŸpagă, a vilelor ridicate în ţări exotice, a maÅŸinilor de lux ÅŸi a amantelor scumpe. Iar în clipa în care au obÅ£inut toate acestea, istoria devine pentru ceata lor barbară doar o neostoită sete. Setea de putere, o sete care ne va dărui un guvern pentru trecut, căci viitorul ne stă la margine de groapă proaspăt săpată...