Pentru nici un alt oraş din România alegerile americane nu poartă o semnificaţie atât de pregnantă ca pentru Craiova şi regiunea Olteniei. Într-o ţară care numără printre cetăţenii săi în jur de un milion şi jumătate de ţigani, Craiova este cunoscută a fi oraşul în care locuieşte o mare parte din cea mai importantă minoritate de pe teritoriul românesc. Şi, în acelaşi timp, cea mai hulită…
Cea mai importantă şi hulită minoritate din SUA anului 1964 era concentrată în statele din sud. Louisiana, Georgia, Alabama aveau în acel an o populaţie adânc segregată. Albii majoritari şi foşti stăpâni de sclavi locuiau în case superbe, înconjurate de peluze uriaşe. Negrii săraci şi ghetoizaţi erau obligaţi să înveţe în şcoli separate şi să călătorească în spatele autobuzelor. La un secol de la abolirea sclaviei, în SUA, negrii încă erau cetăţeni de mâna a doua. Iar Sudul vota în mod tradiţional cu democraţii. Însă, în 1964, preşedintele L. B. Johnson a semnat istoricul Act al Drepturilor Civile, care scotea în afara legii orice discriminare pe motive rasiale. Din acel moment, semnul „Nu servim negrii“ a devenit ilegal în Statele Unite. La un secol de la abolirea sclaviei, politicianul şi preşedintele Lyndon Johnson avea să declare că, în urma semnării acestui act, democraţii vor pierde voturile tradiţionale ale statelor din sud. Şi a avut dreptate… Începând cu 1969 şi terminând cu ziua de 4 noiembrie 2008, statele din sud au fost câştigate de republicani. Deşi cea mai numeroasă comunitate de negri trăieşte în acea regiune, marţi, Barack Obama a pierdut în sud. Dar a câştigat America.
Aici, în Europa, am trăit cu impresia că tema rasială este un tabu în State. Nu era corect politic să se vorbească despre faptul că Obama este negru. Cu toate acestea, cei mai importanţi editorialişti ai ziarelor The Washington Post şi The New York Times scriau în ziua alegerilor despre „noul motiv al mândriei americane“. Şi anume că, la doar 40 de ani de la asasinarea liderului mişcării de emancipare a negrilor, Martin Luther King, preşedintele Statelor Unite este un bărbat de culoare. Iar mulţi dintre cei care l-au votat sunt albi.
Negrul american este criminal, negrul american este leneş, negrul american este murdar. Stereotipii care încă bântuie o bună parte din sudul Statelor Unite. Ţiganul român este hoţ, ţiganul român este trândav, ţiganul român este împuţit. În sudul României, aceste stereotipii nu doar bântuie, ci sunt vii. În România, ţiganii au fost sclavi până în 1856, în timp ce negrii americani au mai aşteptat nouă ani până la abolirea sclaviei. Dar în 2008, ţiganii din România continuă să fie cetăţeni de mâna a doua, în timp ce Statele Unite sunt conduse de un bărbat de culoare. Alegerea lui Barack Obama ne poate oferi, printre altele, răspunsul la dificila dilemă: sunt ţiganii/negrii hoţi pentru că sunt marginalizaţi sau sunt marginalizaţi pentru că fură? Crescut de doi bunici albi, sângele de negru al lui Barack Hussein curge astăzi prin trupul unui preşedinte.
Dintre cei un milion şi jumătate de ţigani români, este statistic imposibil ca unul să nu poarte în raniţă bastonul de preşedinte. Beneficiind de sorţi favorabili, un astfel de om poate ajunge pe prima scenă politică a ţării, dar pentru noi toţi este de negândit că în viitor un ţigan ar putea fi ales în funcţia de preşedinte al României. Şi nu pentru că nu ar putea fi un om excepţional. Ci pentru că ar fi ţigan.
