O decizie corectă

Ion Cristoiu

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

S-a dat publicităţii rezoluţia Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind neînceperea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu pentru evenimentele din 13 iunie 1990.
Contestată de numeroşii valeţi prezidenţiali din presă, decizia Parchetului e corectă în ceea ce priveşte morţii din seara zilei de 13 iunie 1990. Fostul preşedinte al României n-are nici o legătură cu împuşcarea de către militari, în noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, a cinci persoane, dintre care două au fost ucise. Aşa cum am arătat de mai multe ori în ipostaza nu numai de comentator, dar şi de participant direct la evenimente (şi nu de partea lui Ion Iliescu, ci de cea a manifestanţilor din opoziţie) pe 13 iunie 1990, Ion Iliescu a fost mai degrabă victimă decât călău. Textul rezoluţiei confirmă, de asemenea, şi altă teză susţinută de subsemnatul. Şi anume că împuşcarea celor cinci persoane a avut loc pe fondul unei violenţe ieşite din comun a demonstranţilor, militarii fiind pe cale să fie ei ucişi de aceştia.
Citit cu atenţie, textul rezoluţiei ne dezvăluie însă un fapt ţinut în secret până acum faţă de opinia publică. Ion Iliescu a fost anchetat şi pentru evacuarea Pieţei Universităţii în dimineaţa lui 13 iunie 1990.
Motivul?
Evacuarea pieţei ar fi fost o decizie ilegală.
Procurorii postdecembrişti îl au drept înaintaş pe celebrul Dan Voinea din procesul Ceauşeştilor.
Ar fi fost de presupus că acum, în 2008, la aproape două decenii de la comedia sinistră de la Târgovişte şi de la incredibilele abuzuri din 1990, împotriva foştilor membri CPEx, procurorii noştri să se fi eliberat de sindromul Dan Voinea.
Rezoluţia în cazul Ion Iliescu ne dovedeşte că acest lucru nu s-a întâmplat.
Pentru că îţi trebuie, ca procuror, un uriaş grad de slugărnicie politică, pentru a susţine că decizia de evacuare a Pieţei Universităţii a fost ilegală.
Cine a trăit - ca subsemnatul - vremurile respective ştie că pe 13 iunie 1990, la aproape trei săptămâni de la scrutinul din 20 mai 1990, Piaţa Universităţii nu-şi mai avea nici un rost.
De altfel, principalele organizaţii se retrăseseră de mult.
În piaţă rămăseseră doar lumpenii.
Şi cum orice tentativă de a-i face să plece eşuase, singura soluţie - valabilă şi azi - era evacuarea lor în forţă.
Urmare a unei decizii perfect legale.
Dacă azi nişte cetăţeni ar ocupa Piaţa Universităţii în semn de protest, n-ar fi ei evacuaţi în forţă?
Ar însemna ca, peste ani, şeful statului să fie anchetat penal pentru asta?