« Alte articole din categoria Opinii
Sună clopoţelul
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Mă trezea vocea bunicii: „Te mai duci la şcoală astăzi?“. Îmi îmbrăcam, încercând să alung somnul, cămaşa albă, uniforma, îmi luam ghiozdanul, în care aşezasem de cu seară manuale, caiete, un penar, şi porneam către clasa primenită. „Abia aşteptam să înceapă!“, îmi şoptea colega de bancă, zâmbind entuziasmată dintre codiţe şi fundiţe, în timp ce profesoara de desen o ţinea una şi bună despre nişte „culori calde şi culori reci“.
Eram mai trist ca niciodată. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut cartea, mirosul frunzelor arse ce venea, prin fereastra întredeschisă, din grămezile aprinse de femeile de serviciu, în curtea şcolii, pocnetul întârziat al castanelor pe care colegii mei le aruncaseră pe foc, în hărmălaia pauzei. Nu îmi găseam însă locul.
Acasă era şi mai rău. Mă plimbam stingher prin curtea mare, în care răsunaseră o vară întreagă jocurile unei vacanţe care, ca şi celelalte, avea să mi se pară, mai târziu, cu prea multe grade de libertate. Fraţii mei plecaseră la Craiova, acolo unde părinţii se mutaseră când aveam doi ani, lăsându-mă în grija bunicii (Corina remarca, nu demult, în fundalul acestei operaţiuni, un abuz prin neglijenţă).
Punctul critic nu dura mult. Nostalgia se ascundea în spatele lecţiilor şi al jocurilor, al excursiilor şi al aventurilor, răsărind însă pe neaşteptate din bucuria primirii vreunui colet poştal îmbrăcat în pânză albă, cusut atent de mama, şi pe care tata îmi scrisese, cu creionul chimic, numele. Aveam însă atâtea de aflat şi de experimentat! De la învăţătoarea cu păr alb şi nume celebru: Maria Tănase, de la profesori care se pricepeau să facă întâlnirea cu ei stimulatoare şi reconfortantă, din zilele când eram căpitanul echipei de fotbal sau din nopţile petrecute lângă foc, alături de colegii de clasă, la marginea unei păduri din Lunca Dunării.
Pe lângă chestiunile teoretice, deprinsesem tainele culesului de bumbac şi de porumb, învăţasem să tai placaj cu traforajul şi bare de oţel cu bomfaierul, să pirogravez şi să sudez, să trag cu puşca, îmbrăcat în uniforma albastră de PTAP, lucruri pe care elevii de astăzi nu mai sunt obligaţi să le facă. Sistemul de învăţământ a fost, poate, domeniul în care s-a reformat cel mai mult şi cel mai haotic, după 1990. Fiecare ministru a avut ideile lui şi n-au fost puţini. Nu s-au schimbat, din păcate, politizarea inspectoratelor şcolare, acordarea de fonduri pentru unităţile de învăţământ, în funcţie de apartenenţa la un partid sau altul a directorului, metehnele mediului academic, unele facultăţi părând a avea rolul să netezească adaptarea tinerilor la un sistem corupt. Pentru cei sensibili, se lasă cu traume şi renunţări. Alţii însă se simt ca peştele în apă. În şcoli şi licee, energiile irump, schimbările nu sunt întotdeauna în bine, relaţiile dintre profesori şi elevi se reaşază, în condiţii de filmare cu telefonul mobil şi de postare liberă pe youtube. Unii elevi vin la cursuri în maşini 4x4, dar tot mai mulţi dintre cei pe care îi cunosc sunt acceptaţi la universităţi europene.
Astăzi, la început de an şcolar, nu voi fi atent la discursurile politicienilor veniţi la inaugurări, cât la dascălii şi copiii din clasele mici, acolo unde sistemul îşi păstrează în mare măsură puritatea. Mă voi gândi, mai ales, la cei veniţi în prima zi de şcoală, speriaţi că nu cunosc pe nimeni, dar şi la fosta mea colegă de bancă. M-a rugat să nu îi amintesc că se întoarce la catedră. A obosit să le vorbească elevilor despre lumea asta în care culorile se împart: unele sunt calde, iar altele, reci.
Nota curentă: 4.8 din 17 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de I C from NY:
Anul trecut citeam, tot in GdS, un articol cu acelasi titlu, dar de alt autor. Ma bucur sa vad ca aveti amintiri placute din viata de elev, d-le Ungureanu. Spuse, desi in proza, dar cu atata poezie! Noi, promotia mea, ne vom intalni la anu', dupa 50 de ani! Cand "suna clopotelul", ne gandim mai intai la elev. Dar acesta suna, in acelasi timp, si pentru profesor , si pentru parintii elevilor. Dar si pentru societate. Am trait si retrait aceste clipe, nu numai ca elev, dar si ca profesor. De 38 de ori! De cativa ani sunt la pensie. Am avut foarte multi elevi. Timp in care am scris "hecatare de tabla si am mancat kilograme de creta!" Exagerez, nu-i asa? Dar cel mai "neastamparat" elev al meu am fost chiar eu. Intotdeauna m-am considerat ca un scolar. Am fost punctual si sarguincios. Am invatat foarte multe lucruri de la profesorii mei, dar am invatat si eu singur altele.Zic neastamparat pentru ca n-am stat o clipa locului. ......Exista si alte domenii de activitate , dar ca scoala nu e niciunul.Aici se prelucreaza si se modeleaza « aurul viu », fara de care nici-o societate moderna n-ar exista. Chiar asa ! Ia sa ne imaginam o societate fara scoala ! Cum credeti ca ar arata? Intrebati-va dragi colegi cat mai sunteti in activitate . Intrebati chiar pe elevii Dvs. Poate veti fi surprinsi de raspunsurile lor. In final , stau si ma intreb , daca chiar am facut ceva in acesti 38 de ani de activitate. Oare se vede undeva?! Despartire a de scoala este numai fizica . Pentru ca in suflet am s-o pastrez tot timpul,ca pe cea mai frumoasa amintire. De aceea ,in incheiere, am sa spun, si anul acesta, atat elevilor cat si colegilor : Buna Ziua ,Dragi Elevi! Buna Ziua , Buni Colegi! Succes in Noul An Scolar ce va astepata- 2008-2009! - de Lordul:Abia dupa multi ani am reusit sa gasesc raspunsul la o intrebare. De ce fugeam de la gradinita unde educatoarele se jucau cu noi dar in schimb imi placea la scoala unde invatatorii si mai tarziu profesorii ne terorizau si ne bateau cu sadism. Gradinita era un fel de comunism unde nu trebuia sa facem prea mare efort; in schimb scoala comunista era bazata pe o competitie. Ideiea de a fi cel mai bun din clasa ma fascina. Pana intr-a opta profesorii ne bateau cu salbaticie. Pot sa ma laud ca am luat bataie mai rar dar aveam colegi care incasau bataie in fiecare zi. Eram doar niste tanci in clasa a intai si invatatorul nostru de 2.10 m inaltime ne ridica de urechi pana la tavan. Altii ne bateau cu batul de trandafir , cu rigla, compasul , palma sau chiar pumnul. Primeai bataie pentru orice fleac; era suficient sa canti fals la cor si o incasai chiar daca nu aveai voce. Odata am folosit matura scolii pe post de cal si am incasat-o zdravan. Insultele profesorile completau bataia. De la dementii din generala am ajuns pe mana scortzosilor de la liceu la Craiova. Daca primii foloseau tortura fizica astia foloseau tortura psihica. Incepand din clasa a 9-a am invatat ce este ala NEPOTISM si FAVORITISM. Tot atunci am invatat ce este aia IPOCRIZIE. Autorul articolului isi aduce aminte cu nostalgie de scoala de pe vremea comunistilor. Nu zic ca nu ne-au invatat teorie cu carul dar mai intai de toata aceasta scoala comunista a incercat DEPERSONALIZAREA tinerilor de la varsta frageda folosind teroarea, favoritismul , pupincurismul. Degeaba am invatat matematica, fizica , limbi straine etc. daca n-am invatat ce este bunul simt. Rezultatele acestei mult laudate scoli se vad azi: doctori spagari, ingineri care habar nu au ce este ala un proiect, magistrati mafioti, lideri analfabeti, presedinti neam prost, primi minstri plin de ifose, indivizi care fac totul de mantuiala. Este scoala de dupa 90 mai buna? In nici un caz! Totul este contaminat de vechea generatie. Bataia si teroarea din scoli a disparut dar nu si spaga si nepotismul. Comparati un absolvent de la o scoala din Ro cu unul care a facut toata scoala in vest si veti vedea diferentele.
- de Victor Socolovici:In ,,Analele"lui Tacit am gasit o locutiune-citata adesea de catre profesori si studenti(de altadata?) pentru a semnala ca ramanem admiratorii de incredere a ceea ce s-a departat de noi in timp si /sau spatiu:,,departarea mareste prestigiul,,(,,major e longinquo reverentia,,).Presti giul scolii de altadata... Iata,stimate domnule Ungureanu,ca Tacit are dreptate:peste toate necazurile pricinuite de inceputul scolii si amintirile de vacanta dati o oarecare care aureola ,, practicii,, din scoala:cules de porumb si de bumbac, taiatul placajului sau otelului ori,, tragerea cu pusca,,. Elevii de azi nu le mai invata sau, daca vor,sa stie, trebuie sa plateasca! Ori asta nu inseamna ca elevul are prestigiu, inseamna ca are bani ca sa invete lucruri ...gratuite. Invatamantul este unul dintre cele mai bulversate ,,chestii comerciale ,, - de vreo 20 de ani incoace - in cam toata lumea. Credeti ca am putea adauga la cele 7 pacate capitale,al optulea, invatamantul?
- de Irael:Iata ca ,,tonul face muzica". Constat cu placere calitatea comentariilor. E pe o curba ascendenta. Altfel spus, incep sa se potriveasca articolului. Unele comentarii ar putea fi la fel de bine, ele insele, articole de ziar sau eseuri pe tema lansata in discutie. In ce ma priveste, am o teorie personala: in ciuda faptului ca mereu vom avea tendinta de a fi critici cu urmasii (epigoni) lumea evolueaza, merge inainte. Ingrijorar ile legate de o majoritate dezinteresata de beneficiile bunei educatii, sunt estompate de performantele varfurilor, ce nu pregeta sa priveasca spre cer. Sunt putin trista cand gasesc sala goala la concertele de la filarmonica (chiar aseara, cand foarte tineri solisti romani din toate colturile lumii venisera sa ne in-cante). Mai trista cand, la teatru, spectacolul este bruiat de spectatorii fortuit adusi acolo. Si totusi...Ce concert serios, de mare clasa, ne-au oferit aseara acei tineri (unul avea doar 14 ani), ce spectacole am vazut jucate de studentii, ori tinerii absolventi (actori )craioveni!
- de cmu:scoala e un univers in sine. e greu sa descriu impresia pe care o am cand ma nimeresc pe un hol de liceu in clipa cand se suna de iesire, si deodata toata energia aia se revarsa din clase. cu atat galagie, e drept, dar cu atata dorinta de afirmare a propriei personalitati. imi pare rau ca, pe masura ce cresc in varsta, multi dintre ei vor avea de infruntat sau se vor adapta la un sistem diferit de ceea ce invatasera pana atunci. ma bucur ca exista dascali extraordinari, la ceilalti nu vreau sa ma gandesc. ganduri de bine!
- de I C from NY:........Exista un zgomot pe care numai urechea experimentata a unui profesor il poate percepe. Incetarea lui prevesteste venirea vacantei mari.Zgomotul acesta este alcatuit din fosnetul pasilor elevilor , din sueratul vorbelor lor, din tipetele sau strigatele lor, din freamatul aerului pe care-l antreneaza copiii in jocurile lor , cu privirile lor , uneori putin umbrite , in spatele carora parca-si ascund unele temeri de viitor. Dintr-odata toate acestea se duc odata cu plecarea elevilor in vacanta.Apare un moment de liniste care, dupa un timp ,incepe sa sune a gol, a pustiu.Lipsa elevilor , a activitatilor acestora si a profesorilor conducatori , pentru o peroada mai mare de timp, produce o senzatie bizara . Catre sfarsitul vacantei incet , incet incepe sa revina , mai intai in urechile profesorului , apoi in constiinta lui , acel zgomot de care vorbeam la inceput. Aceasta insemna ca nu mai e mult si scoala va incepe din nou............. Ca nd: Clopotelul suna, suna,/Toti elevii se aduna,/Cate unu, cate doi,/ Merg privind mereu la noi:/ Buna ziua! Buna ziua!/ Cate unu sau in cor,/ Apoi stau in banca lor/ 4,5 sau 7 ore!/ Desen sau caligrafie,/Muzica sau geografie,/ Sportul si cu limbi straine....,/ Si pauza, pauza.. numai vine.../ Suna, suna , clopotel, / SMS-un mesagel-/Altadata-un biletel-/Pe ecran acum isi scriu:/ "Ai, o inima, si iu"- I love You,/ I love You,/ Ce mai zic numai ei stiu...
- de Dezvatamant:Halal invatamant romanesc, de fapt dezvatamant.
