(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 4202. Sâmbătă, 06 Septembrie 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Comentariu
Murmurul imperceptibil al valorilor
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Impresie de „regăsire“ la întoarcerea din zbenguiala vacanţei. Amestec de nuanţe şi în bucurie, şi în păreri de rău. Revenirea la rutină, obligaţii, deadline-uri consumă rapid bateriile încărcate în după-amiezele de leneveală. Amintirile de pe plajă se estompează, aerul oraşului, care îţi părea, după zilele petrecute la munte, şocant de poluat, devine respirabil. Te-ai adaptat. Eşti din nou acasă, printre rude încremenite în griji, prieteni confortabili sau neglijenţi, colegi de toate felurile. Vechile tabieturi reocupă poziţiile. Ai computer, ziare, televizor. Eşti conectat.
Zumzetul familiar al politicienilor, al jurnaliştilor, al ciripitorilor care se cred Sidney Reilly începe să îţi răsune în urechi. Atât de mult li s-a repetat unora că e patriotism ceea ce fac, încât au ajuns să creadă. Alţii te pun pe gânduri: „Oare ideile pe care le apără sunt ale lor sau vin de la naţiuni mai puternice?“, căci prea vi se despart drumurile, la câte o răscruce, şi-i priveşti cum se îndepărtează accelerat, tu însuţi având viteza ta.
Se fac echipele! Se reînnoiesc jurămintele. Vin alegerile! Se încinge jocul. „Pe capetele noastre, trece un tramvai/ La ce staţie va opri acel tramvai?“, vei auzi cât e ziua de lungă. „Ai tu pe tine culoarea aceasta roşu? Sau galben? Sau portocaliu?“, vor trâmbiţa parlamentari şi formatori de opinie care sunt şi patroni, acţionari, preşedinţi de consilii de administraţie. „Dintre X şi Y!“ îţi va oferi posibilitatea să alegi, ca la „Flori, fete, filme sau băieţi“, vreun jurnalist mai tânăr. „Ai călcat în scăldători“, „Sau te-au cumpărat cu banii?“, îl vei întreba în gând, pe melodia lui Dan Vană, amintindu-ţi scena din „Jucăria“, în care patronul unui trust de presă îl cheamă în biroul său pe redactorul-şef şi îi cere să se dezbrace. De tot. Ceea ce acela şi face, în cele din urmă.
I-ai vrea pe condeieri mai nonconformişti în relaţiile cu „stăpânii“, mai nătângi, cam ca Lăbuş, puiul de câine, pe care nu reuşeşti să îl înveţi regula jocului, la o miuţă. În loc să prindă mingea, el te aleargă pe tine, încercând să te muşte de picioare.
Ca să scapi de bâzâit, te muţi în camera vecină, unde Babi spune poveşti despre „Catedrala scufundată“, de Rahmaninov, „de i-am lipit eu domnului interpret o hârtie de 50.000 pe frunte, să mi-o mai zică o dată“, despre o prietenă bună de-a lui care i-a făcut cadou o schiţă de Topârceanu. „Astea-s foarte rare“, zice tanti Sanda, „că Topârceanu nu prea a pictat“. „Exact“, râde el, cu poftă. „Nu muşcarăţi nici unul! Mă lăsarăţi pe mine“, se resemnează mătuşa mea, îmbiindu-i cu ştiucă umplută. „E foarte bună, dar n-o mânâncă nimeni“, susţine. „Dacă e atât de bună, de ce n-o mănâncă nimeni?“, se miră Babi. „Pentru că nu i-am adunat chiar toate oasele“.
Se aude zborul unei muşte şi te gândeşti la murmurul imperceptibil al valorilor, la prietenii care îţi spun lucruri preţioase, în mesaje particulare, la cei care lucrează în tăcere, care nu vor să apară vreodată nici pe sticlă, nici în ziar. Insecta a aterizat pe partea laterală a unei felii de pepene, iar Luigi, cu un cuţit în mână, o pândeşte. „Daţi prin partea cealaltă“, îl învaţă Babi, „străpungeţi coaja pe dedesupt şi o loviţi direct în şale!“. Luigi stă puţin pe gânduri. „Mai bine o rotesc!“, zice, întorcând felia. Musca a zburat, aşa cum el vrusese.
A scos-o totuşi, tanti Sanda, după plecarea musafirilor. A stins lumina în cameră şi a aprins-o în următoarea, iar musca s-a dus acolo. Şi tot aşa până la uşa de la ieşire, care are un bec deasupra, pe dinafară. Te poţi gândi la asta, mai mult de o iluzie nu ai ce pierde.
Zumzetul familiar al politicienilor, al jurnaliştilor, al ciripitorilor care se cred Sidney Reilly începe să îţi răsune în urechi. Atât de mult li s-a repetat unora că e patriotism ceea ce fac, încât au ajuns să creadă. Alţii te pun pe gânduri: „Oare ideile pe care le apără sunt ale lor sau vin de la naţiuni mai puternice?“, căci prea vi se despart drumurile, la câte o răscruce, şi-i priveşti cum se îndepărtează accelerat, tu însuţi având viteza ta.
Se fac echipele! Se reînnoiesc jurămintele. Vin alegerile! Se încinge jocul. „Pe capetele noastre, trece un tramvai/ La ce staţie va opri acel tramvai?“, vei auzi cât e ziua de lungă. „Ai tu pe tine culoarea aceasta roşu? Sau galben? Sau portocaliu?“, vor trâmbiţa parlamentari şi formatori de opinie care sunt şi patroni, acţionari, preşedinţi de consilii de administraţie. „Dintre X şi Y!“ îţi va oferi posibilitatea să alegi, ca la „Flori, fete, filme sau băieţi“, vreun jurnalist mai tânăr. „Ai călcat în scăldători“, „Sau te-au cumpărat cu banii?“, îl vei întreba în gând, pe melodia lui Dan Vană, amintindu-ţi scena din „Jucăria“, în care patronul unui trust de presă îl cheamă în biroul său pe redactorul-şef şi îi cere să se dezbrace. De tot. Ceea ce acela şi face, în cele din urmă.
I-ai vrea pe condeieri mai nonconformişti în relaţiile cu „stăpânii“, mai nătângi, cam ca Lăbuş, puiul de câine, pe care nu reuşeşti să îl înveţi regula jocului, la o miuţă. În loc să prindă mingea, el te aleargă pe tine, încercând să te muşte de picioare.
Ca să scapi de bâzâit, te muţi în camera vecină, unde Babi spune poveşti despre „Catedrala scufundată“, de Rahmaninov, „de i-am lipit eu domnului interpret o hârtie de 50.000 pe frunte, să mi-o mai zică o dată“, despre o prietenă bună de-a lui care i-a făcut cadou o schiţă de Topârceanu. „Astea-s foarte rare“, zice tanti Sanda, „că Topârceanu nu prea a pictat“. „Exact“, râde el, cu poftă. „Nu muşcarăţi nici unul! Mă lăsarăţi pe mine“, se resemnează mătuşa mea, îmbiindu-i cu ştiucă umplută. „E foarte bună, dar n-o mânâncă nimeni“, susţine. „Dacă e atât de bună, de ce n-o mănâncă nimeni?“, se miră Babi. „Pentru că nu i-am adunat chiar toate oasele“.
Se aude zborul unei muşte şi te gândeşti la murmurul imperceptibil al valorilor, la prietenii care îţi spun lucruri preţioase, în mesaje particulare, la cei care lucrează în tăcere, care nu vor să apară vreodată nici pe sticlă, nici în ziar. Insecta a aterizat pe partea laterală a unei felii de pepene, iar Luigi, cu un cuţit în mână, o pândeşte. „Daţi prin partea cealaltă“, îl învaţă Babi, „străpungeţi coaja pe dedesupt şi o loviţi direct în şale!“. Luigi stă puţin pe gânduri. „Mai bine o rotesc!“, zice, întorcând felia. Musca a zburat, aşa cum el vrusese.
A scos-o totuşi, tanti Sanda, după plecarea musafirilor. A stins lumina în cameră şi a aprins-o în următoarea, iar musca s-a dus acolo. Şi tot aşa până la uşa de la ieşire, care are un bec deasupra, pe dinafară. Te poţi gândi la asta, mai mult de o iluzie nu ai ce pierde.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.7 din 21 voturi
Nota curentă: 3.7 din 21 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de valgor:
Va citesc cu placere domnule Ungureanu. Cu aceeasi placere cu care il citeam pe Leonida Neamtu cand eram tanar. Aveti ceva din aparenta lui detasare si din acel je ne sais pas quoi greu de definit, din acel aer aparte care te face sa simti ca mai e ceva, un inteles pe care esti aproape sa-l sesizezi dar iti scapa mereu, chiar daca citesti de mai multe ori textul si chiar daca acel text n-are de fapt absolut nimic de transcendent. Stii Lavinia, caracatitele cand dorm... Da, scrisul dumneavoastra imi aminteste de Leonida Neamtu si de tineretea mea. - de cmu:multumesc, domnule valgor... un autor parca uitat, un autor de revazut. credeti ca tinerii scriitori care se duc la targuri internationale de carte sau la alte asemenea manifestari, pe banii ICR, au o valoare de nu mai incape in tara si merita sa fie exportata? m-as bucura sa vad si alte nume acolo. sau prin unele reviste. ramane impresia de mecanism paralel cu cel liber. o fi gresita...
- de Victor Socolovici:Domnule Ungureanu, Domnul Valgor va compara aparenta(nonsalanta) cu Leonida Neamtu.Romancier prolific, dar putin studiat si(poate)putin inteles.Mie mi-au placut romanele sale din Editura Militara. In anul cand ma pregateam pentru examenul de admitere in liceu(1968), doamna Teodorescu( o batrana doamna de alta data si bibliotecara voluntara ) mi-a dat sa citesc ceva:un numar din 1933 al revistei ,,Start,, care aparea la Brasov . ,,Citeste draga, sa vezi care era opinia din vremea tineretii mele despre generatia de atunci.Stii, si G.Calinescu s-a folosit de ea,ca bibliografie!,, Ii spusesem doamnei Teodorescu ca tata nu prea era de acord sa urmez liceul ci sa fac o scoala profesionala, sa am,, o meserie,,. Iata ce scria ,,Start,,: ,, tanara generatie(les moins de vingt-cinq),se compune din intelectuali,sportiv i si pierde-vara.Dupa cum vedeti, nici un tanar din aceasta generatie nu a cunoscut echilibrul. Noi venim fara retete de poezie noua si fara tehnica literara;mergem cu ochii in gol, dar cu inima in palma.Dorim ca peste toate nimicurile care ne-ar putea desparti, mainile noastre de adolescenti sa se uneasca'. I--am inapoiat revista si i-am multumit. ,,Ai inteles ceva?,, m-a intrebat doamna Teodorescu. ,,Nu,, am zis franc. ,,Lasa, o sa intelegi mai tarziu!,,.Eu aveam 15 ani si dansa varsta mea de acum. E drept ca nu inteleg intotdeauna,, murmurul imperceptibil al valorilor,,.Insa am inteles ca poti scoate raul din noi(sau din tara) asa cum tanti Sanda a amagit musca cu lumina: din odaie in odaie luminata ajungem si afara, spre o infinita liberare,fara echilibru! ,,
- de Miss Piggy:CMU-ule, titlul tau "Murmurul imperceptibil al valorilor" este o parafraza dupa "Farmecul discret al burgheziei" al lui Bunuel. De fapt trebuia sa fie "Cum mi-am petrecut vacanta (2)", asa se face acum supa, intr-o zeama lunga se arunca o lingura de Vegeta. "te gandesti ... la cei care lucreaza in tacere, care nu vor sa apara vreodata nici pe sticla, nici in ziar". Mi-ai adus aminte de un citat din Unamuno, gasit pe Net, ca eu nu l-am citit: "Ziarele nu spun nimic despre viata tacuta a milioanelor de oameni fara istorie, cari la orice ceas al zilei si in toate tarile globului se scoala sub porunca soarelui si merg la tarinile lor pentru a-si continua obscura si tacuta truda, zilnica si eterna, acea truda asemenea cu a madreporelor in adancul oceanelor si care pune temeliile pe care se ridica insulele istoriei. Pe linistea augusta, as zice, se razima sunetul si capata viata; pe imensa omenire tacuta se ridica cei ce fac zgomot in istorie. Aceasta viata intraistorica, tacuta si masiva ca insusi adancul marii, e substanta progresului, adevarata traditie, traditia eterna, diferita de traditia mincinoasa ce se cauta de obicei in trecutul ingropat in carti si hartii, monumente si pietre". Apropo, la 5:25:42 te-ai culcat sau te-ai trezit ? Incep scolile, gata cu leneveala, mai musca-i si tu pe patroni de tendonul lui Ahile !
- de I C from NY:Expresiile matematice iau "valori" pozitive sau negative, in functie de "valorile"pe care le dai "variabilelor". Printre "valorile"enumerat e de D-l CMU, este si acela cu musca. Nu inteleg insa, daca "zborul unei muste catre lumina", "ca la arat"(?), are "o valoare pozitiva sau negativa?! " Pentru ca "zborul"ei este de fapt un "zumzait". Deci foarte "perceptibil". Expresiile matematice , despre care vorbeam, desi, in unele situatii, iau si valoarea zero, numar care nu e nici pozitiv nici negativ, "murmurul" lor este imperceptibil simturilor obisnuite. Ai nevoie de un simt aparte pentru a-l pricepe. Acesta este "simtul abstract". Cu toata concretetea, deloc neaparenta, destul de transparenta uneori, a exemplelor "de valori" date de D-l CMU, am impresia ca trebuie sa apelez , nu de putine ori, la gandirea abstracta pentru a-l intelelge. Daca adaug insa, la aceasta, si comentariile D-lor Valgor, Miss Piggy si Socolovici, lucrurile, parca, mi se mai limpezesc un pic. Desi, pana la urma, totul e o iluzie. Ideea de libertate, de egalitate, cum zicea L'Abbé Pierre, sunt iluzorii. Nu ne ramane decat ideea de solidaritate. Construita in jurul unor "valori", al caror "murmur imperceptibil" ar trebui sa ne uneasca.
- de Goofy:Miss Piggy !!!! Strangeri de mana pentru citat ... Rareori am mai citit ceva atat de adevarat , cel putin din punctul meu de vedere ...Inca o data felicitari !!!!
- de valgor:Credeam ca e doar pesimista mea parere domnule Ungureanu. Jucam în spatiu virtual, Matrice asociata Unui sistem eventual De viata adevarata.
- de Politician:V-ati prins si voi in sfarsit ca politicienii sunt de fapt mascarici si ca orice tara e condusa din umbra ? Cu adevaratii conducatori veti face cunostinta pe lumea cealalta. Chiar daca sunteti atei !
- de cmu:am citit cu interes si cu intarziere, comentariile. ca si la sfarsitul saptamanii trecute, am fost plecat din oras si am ramas dator cu oarece raspunsuri. nu trebuie sa va dau eu dreptate, dar regasesc crampeie care suna a adevar, in ceea ce scrieti. si in mesajele de acum si in cele de saptamana trecuta, cand, de exemplu, Miss Piggy a pus un punct just pe un i... asa ca ii raspund la intrebarea fara legatura cu textul: la ora aceea plecam, spre bucuresti, la un botez, o prietena care a nascut a doua oara. prilej de intalnire cu alti amici pe care nu ii vazusem de multa vreme. celorlalte mesaje le raspund telegrafic: mustele nu pleaca, mai mult albinele. ganduri de bine.
- de trotineta Fraud:"ciripiritori"... ... "pixalai".... interesant..... hmmm! pe cine fentezi tu cmu-ule? pe noi, pe matrix sau pe tine?
