Trădătorul patriei

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

O vedetă prea mare pentru un fotbal atât de mic. Cam asta ar fi impresia pe care o are Andrei Ionescu despre el şi despre profesia pe care o practică.
Ridicat în slăvi cu orice ocazie încă de pe vremea lui Dinel Staicu, Ionescu a fost febleţea lui Mititelu mult timp. Asta până când acesta a întors spatele creatorului său, patronul actual fiind nevoit să pună piciorul în prag şi să-l tragă pe tuşă pe răzvrătitul din echipă, în speranţa că acesta îşi va revizui comportamentul şi pretenţiile exagerate.
Dragoste cu sila nu se face, iar marea speranţă a Băniei a ajuns să-şi treacă numele pe lista neagră a trădătorilor din istoria Universităţii, alegând zilele acestea să plece la rivala Steaua.
Ştiinţa a primit o nouă lovitură, această nouă trădare consfinţind practic ideea că orice jucător, indiferent că vine din pepiniera proprie sau nu, poate să-şi renege când vrea el echipa la care jucase până atunci.
Catalogat drept noul Ilie Balaci şi susţinut de fani atunci când a fost accidentat grav sau când antrenorul îl ţinea pe bancă, Ionescu a declarat la plecarea din Bănie că nu-i pasă dacă o să fie numit un trădător şi că Steaua este cea mai mare echipă la care poate visa un jucător din ţară.
La fel ca atunci când a refuzat contractul propus de Mititelu şi îşi dorea să plece în Olanda, „Micul Star“ este răspunzător şi pentru ceea ce declară şi nu mică mi-ar fi mirarea dacă şi el ar fi tratat de fani precum alţi fugari de dinaintea sa.
Era necesară sau nu vânzarea sa? Unii ar spune că da şi şi-ar motiva decizia prin faptul că jucătorul, de la momentul de glorie din meciul cu CFR Cluj de acum trei ani, este într-o cădere continuă şi că banii luaţi pe el ar fi măcar o parte pe care clubul a investit-o de-a lungul vremii în jucător.
Eu însă nu cred că vânzarea lui Ionescu a fost un lucru bun, deoarece trebuia mers cu exemplul până la capăt, pentru ca restul fotbaliştilor să înţeleagă cine hotărăşte în cadrul clubului. În plus, acesta era jucătorul perfect ce trebuia arătat cu degetul deoarece în fotbal nu a mai demonstrat nimic, dar a afişat constant un comportament plin de mofturi, fiţe şi figuri de mare vedetă, deşi pe teren nu rezista 90 de minute.
Păcat de gestul patronului Mititelu de a-şi călca pe cuvânt şi a-i da drumul primului jucător, de la preluarea echipei, spre Bucureşti. Are şi acesta vina sa în toată tranzacţia, deoarece şi-a arătat încă o dată faţa slabă. În loc să rămână ferm pe poziţii şi să îl îngroape de tot pe rebelul din echipă, a ales să-i dea drumul, acceptându-şi soarta.
Sper să nu fie începutul unei noi ere de sclavie şi tribut spre Poarta din Bucureşti, deoarece ar fi păcat de munca depusă până acum şi, cu siguranţă, Craiova n-ar mai suporta o nouă migraţie.
Cât despre „Micul Iuda“, sunt sigur că toată suflarea alb-albastră îi doreşte o carieră de succes, plină de accidentări şi echipe din ligi inferioare sau din campionate puternice precum China, Coreea sau Vietnam. Aş mai merge şi pe un scenariu viitor, Moş Crăciun putându-i aduce lui Andrei în iarnă un transfer la Gloria Buzău, pentru a-şi relansa cariera de vedetă.
Mergând la confruntarea de sâmbătă cu echipa „trădătorilor“, sper într-un rezultat bun, cu mai puţine goluri ca în retur, dar suficiente încât să ne aducă victoria sau un egal. Până la urmă, viaţa oferă şi reversul medaliei, iar o victorie în faţa lui Rednic şi a trupei sale ar aduce o urmă de satisfacţie pentru tot ceea ce au furat „câinii“ din curtea Universităţii de-a lungul timpului.