« Alte articole din categoria Opinii
Câte Chine sunt, de fapt?
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Pentru mine, Jocurile Olimpice au început în 1972. Nu, nu am privit la vreun Grigorescu (plasma de astăzi) întrecerile sportive. Am aflat despre ele ca filatelist novice, aşezând timbrele în clasor: atleţi în plin fuleu, călăreţi zburând peste obstacole, handbalişti în săritură, halterofili încordaţi. Se întâmpla ceva, iar pe fiecare timbru, lângă cele cinci cercuri înlănţuite, scria München. (Despre atentatul terorist am aflat mult mai târziu).
Peste patru ani, treaba a devenit serioasă. Nu mă dezlipeam din faţa televizorului cu nume asortat: Olimp. Am urmărit tot ce se transmitea de la Montreal, am numărat zilnic medaliile României şi am rămas perplex, pentru câteva secunde, după evoluţia Nadiei, când a fost afişată nota 1. „O fi copiat!“, mi-am zis, până să izbucnească entuziasmul lui Ţopescu. (Datoriile pe care Montrealul le va plăti încă 30 de ani nu le vedeam).
A urmat Moscova (deschisesem ochii, citeam revista Lumea, condusă de Radu Budeanu, fără să ştiu că un ciobănaş, numit Gigi Becali, îl aproviziona cu telemea. Sau asta era mai târziu?). Atmosferă apăsătoare. Sovieticii invadaseră Afganistanul, aşa că numeroase ţări n-au mai avut chef de sport. Delegaţia României a fost şi ea la un pas să se retragă, atunci când arbitrii au deliberat o jumătate de oră pentru a-i da Nadiei o notă de locul doi. Mirosea a ocupaţie.
La ediţia de la Los Angeles, în schimb, am fost bucuros! Uniunea Sovietică şi statele din Tratatul de la Varşovia rămăseseră acasă. Sportivii români erau aclamaţi de spectatori la fiecare intrare în arenă şi câştigau medalie după medalie (20 de aur)! Dacă n-ar mai fi participat nimeni, le-am fi luat pe toate!
Ceauşescu trăia în nebunia economiilor, în 1988, aşa că în delegaţia ţării noastre pornită spre Seul au încăput doar 62 de sportivi, care s-au întors acasă cu 24 de medalii (şapte de aur, dintre care trei obţinute de Daniela Silivaş), dar imaginea pe care mi-o amintesc este una, cu încetinitorul, în care doi copii blonzi săreau în sus de bucurie când tatăl lor, Serghei Bubka, trecea peste ştachetă.
După căderea comunismului, tensiunea politică din jurul Jocurilor Olimpice s-a diminuat. Exodul turiştilor către Barcelona, profitul căutat de organizatori la Atlanta, în 1996 (o alegere suspectă, căci capitala Greciei s-ar fi cuvenit să găzduiască ediţia centenară), performanţele sportive de la Sidney şi marea sărbătoare de la Atena, din 2004, au rămas în urmă. Este rândul Beijingului!
Chinezii s-au pregătit în condiţii nu tocmai relaxate (cutremurul din primăvară, tensiunile din Tibet, ameninţările unor ţări cu boicotarea competiţiei, stingerea forţată a flăcării olimpice de câteva ori). Jan Wong, scriitoare şi jurnalistă canadiană, autoare a volumului „Beijing Confidential“, ne vorbea, în luna mai, într-o bibliotecă din Toronto, despre problemele cu apa pe care le are capitala chineză, consumul pentru 17 milioane de locuitori fiind o provocare pentru orice administraţie. Printre istorioare de genul cât de uşor este să găseşti un chinez în cartea de telefon, ea a pomenit, ca din întâmplare, problema Tibetului. Mi-am amintit zâmbetul neîncrezător ce-mi răsărea pe buze în vremea copilăriei, când unchiul meu, căruia îi spuneam Bursumac, îmi zicea că sunt două Chine (a doua era Taiwanul). De parcă eu nu cercetasem şi harta, şi globul pământesc! Cu ochii de atunci aş vrea să privesc în următoarele trei săptămâni Jocurile Olimpice de la Beijing. Sau, măcar, să aşez nişte timbre în clasor.
Nota curentă: 4.7 din 23 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de I C from NY:
De data aceasta ati reusit sa ma suparati , D-le CMU. M-ati facut sa-mi aduc aminte de vremea cand eram tanar. 1972! Eram membru in Comisia de Bacalaureat la Colegiu. Nu intamplator, cred eu. Dadea examen de bacalaureat , unul din marii sportivi ai Tarii noastre. Urma sa plece Munchen. La mine a trecut. N-a putut trece insa la un alt obiect. Nici profesoara, si nici presedintele n-au vrut sa-l treaca la Romana. Desi el urma sa reprezinte ROMANIA. A trecut insa examenul intr-o sesiune speciala din august. Pentru ca la Munchen sa ne aduca a nu stiu cata medalie acea mana de OM de numai 48 de kg. Dupa Olimpiada l-am vazut in arena de antrenament la BRASOV. Nu m-a recunoscut cand a iesit de pe saltea. Si mi-a povestit odata ce insemna sa scazi cateva grame ca sa atingi greutatea categoriei. Ma opresc aici cu povestea mea. Acesti sportivi care ne reprezinta fac eforturi supraomenesti pentru a atinge performanta. In zilele noastre, prea des se incalca cel mai elementar principiu al Sportului: SPORTIVITATEA. Daca adaugam banul si elementul politic, multe din frumusetea Sportului dispar. Ramane ca generatiile urmatoare sa lupte pentru respectarea principiului enuntat mai sus: SPORTIVITATEA. Macar Sportul sa dea exemplu in acest sens. - de trotineta Fraud:"liciteaza cineva?"- erau cele doua cuvinte! :)
- de Pt. troti:Hai sa transformam si aceasta sectiune intr-o disputa ridicola comunism/capitalism. Ce zici ? Mai bine, hai sa-l contestam pe Soljenitin, desi a fost recunoscut oficial de Moscova. Si vorbesc serios, care dintre scrierile lui Soljenitin sunt imaginative si neadevarate ? Atrocitatile comunismului sunt inventii ale Mossad-ului si masonilor ? Daca au dat americanii cu bomba la Hiroshimma, au avut voie si comunisti sa bage oameni in crematorii ?
- de Dan D-orulet R-otariu:Azi esti ocupat de americani, florica, asadar impotriva ocupantului sa lupti si nu cei care nu au nici o influenta in viata ta anosta.
- de Menirea Chinei:Se spune in mediile academice din Occident ca singurul in masura sa scoata capitalismul din suficienta lui este tot comunismul. Dar comunismul autentic, nicidecum PSEUDOCOMUNISMUL din Europa de Est postbelica, adica un comunism decazut in dictatura, tiranie, un fals comunism, o monstruoasa si malefica inselatorie multinationala, indepartata practic de socialismul din scrierile lui Marx si Engels. Comunismului autentic, adaptat realitatilor de pe Terra, i s-a mai dat o sansa, dar nu in Europa ( unde a fost iremediabil compromis printr-o implementare timpurie si fanatica, apropiata de nazism), nici in America Latina, ci In Asia. China este din acest punct de vedere Pamantul Fagaduintei. Ea are menirea de a implementa in acest secol comunismul autentic, singurul in masura sa devina un exemplu pentru tarile capitaliste puternic dezvoltate pe toate planurile in acest moment si ajunse chiar la o faza de suficienta periculoasa pe termen lung. Daca va reusi China sa devinna un exemplu pentru occidentali, sa-i faca pe acestia in urmatorii 50 de ani sa-si doreasca o schimbare, depinde doar de ea si de stingerea pseudocomunismului. Capitalismul va exista atat cat il va rabda pamantul, marile imperii nu pot fi distruse din exterior, ci trebuie lasate sa moara singure. Este ridicol sa credem ca Romania poate grabi lucrurile si, dupa cate s-au intamplat inainte de 89 sau dupa, nu cred ca ar mai avea cineva de pe aici tupeul ( la modul serios) sa convinga lumea ca Romania este ori ar putea deveni centrul lumii comuniste. Nicio sansa.
- de Miss Piggy:IC ne aminteste de Gheorghe Berceanu, campion la lupte greco-romane. "Practic, in perioada 1969-1976, Gheorghe Berceanu nu a avut adversar, atit in tara, cit si in lume, in intreaga sa cariera sportiva nefiind invins decit de arbitrii ce l-au descalificat pe nedrept, in finala olimpica si in cea a campionatelor mondiale, pentru a-i scoate cistigatori pe luptatorii sovietici." ( Si aici politica ? ). In aceeasi perioada, in curtea plina de praf, pe atunci, a Colegiului, arunca discul Argentina Menis, argint la Munchen. Nu era bine sa te intilnesti nici cu discul, nici cu palma Argentinei. Lui CMU i-au placut cel mai mult fetitzele, ( de la gimnastica ), dar sa ne amintim macar de Patzaichin. La 5 JO, de la Mexic '68, pina la Los Angeles '84, a luat 7 medalii, la care ar mai trebui adaugata una, pentru modestie.
- de cmu:domnule IC from NY, daca sportivitatea s-ar strecura in atitudinea fiecaruia, altfel ar arata relatiile dintre oameni. nu stiu de la fata locului in ce masura trecerea la profesionism a Romaniei, dupa 89 a schimbat sportul romanesc. vad ca nu prea mai avem performanta la cele de echipa. Pentr MissPiggy: Pe Gheorghe Berceanu il stiu doar dupa nume, pe Patzaichin desigur ca nu. nici pe Vasile Daba nu l-am uitat, nici pe altii. atat doar ca nu am avut spatiu sa ii amintesc in acest articol... fetitele castigau mai multe medalii, la olimpiade, de-aia poate am inclinat balanta...:) cat despre China, pamant al fagaduintei... pana nu vad, nu cred...
