Lunga vară fierbinte

…era odată un serial TV după opera lui William Faulkner. Ostilităţile declanşate în ultima vreme mi-au sugerat acest titlu. Zilele acestei veri semitropicale, cu zile toride alternate de ploi torenţiale, sunt încărcate nu doar de evenimente meteorologice. Febra alegerilor din noiembrie-decembrie a cuprins partidele. Nu e una obişnuită, cu care suntem deja familiarizaţi din campaniile trecute. De data asta, uninominalul a băgat în criză toate staff-urile. Nimeni nu are soluţii adecvate, pentru că nimeni nu a mai trecut prin aşa ceva. Nervozitatea se citeşte în fiecare declaraţie a liderilor politici. Situaţia de la Constanţa, unde Elena Udrea s-a văzut contrată de filială, arăta clar că pe plan local puţini mai sunt dispuşi să accepte amestecul centrului, mai ales când vine de la persoane lipsite de autoritate reală. Onaca a fost împins din spate de Elena Udrea, direct şi prin interpuşi, peste capul filialei, dar Onaca a pierdut fără drept de apel în faţa lui Radu Mazăre (ex-PD!) şi trebuia găsit un ţap ispăşitor. A fost găsit în conducerea PD-L Constanţa, care a fost demisă! De aici, revolta liderilor locali, care nu sunt dispuşi să accepte logica lui Agamiţă Dandanache. Altă chestiune legată de PD-L este aceea că presiunea pe partid pusă de preşedintele Băsescu este foarte mare, pentru că el are nevoie de un rezultat care să îi permită formarea unui guvern monocolor PD-L, menit să organizeze alegerile prezidenţiale. Guvernul minoritar va fi schimbat cu unul majoritar, dar numai după alegerile pentru Cotroceni.
Tot Constanţa a produs şi tensiunea din PSD, pentru că în fieful lui Mazăre a avut loc decapitarea „grupului de la Cluj“. A fost o răfuială veche, tranşată sub pretextul rezultatelor slabe la locale, de fapt, s-au plătit nişte poliţe. Geoană, simţind de unde bate vântul în partid, i-a lăsat din braţe pe cei care, în 2005, l-au propulsat la conducerea partidului. Partidele sunt aşadar mâncate de rivalităţi. Nici PNL nu stă mai bine, chiar dacă „afacerea Orban“ s-a închis destul de repede. Acum, la stabilirea colegiilor, lupta de clasă se ascute tare de tot şi apar alte probleme. De exemplu, Bogdan Olteanu se vede refuzat de o filială unde speră să candideze cu şanse. El speră să tranşeze chestiunea la vârful partidului şi să se impună. Aici se va vedea încă o dată dacă liderii locali se mai supun cazurilor venite de la centru. Şi e doar începutul reglării de conturi, care se anunţă dură şi nemiloasă cu perdanţii. Goana după colegii eligibile va face regula în partide în această vară şi nici la toamnă nu va fi altfel.
La PSD, retragerea lui Ion Solcanu nu a deranjat pe nimeni. Vechea gardă este dată la o parte de nou-sosiţi. Mai ales cei cu performanţe electorale au plăcerea să joace rolul de gâde ale celor care odată făceau fala partidului. Nici retragerea lui Ion Iliescu nu pare să enerveze din cale afară pe cineva din PSD, Geoană pare chiar foarte relaxat. El a învăţat la Washington regula cum că nu trebuie să aduci veşti proaste sau să pari indispus sau, Doamne fereşte, înfrânt. Dacă Iliescu nu candidează, iată o veste bună. Va călători prin ţară în campanie şi va ajuta astfel candidaţii partidului. Dacă Iliescu candidează iar e veste bună. Noi suntem optimişti şi vom învinge în alegeri, acesta este mesajul. Cum timpul până la marea bătălie pentru locurile din parlament este extrem de scurt, nimeni nu are chef de dispute care să dea o imagine proastă partidului.