Reflecţii alb-albastre

Campionatul European s-a terminat şi, odată cu el, a dispărut şi posibilitatea de a urmări o competiţie cu adevărat frumoasă. Nouă, românilor, nu ne rămâne decât să aşteptăm până la toamnă, când o să înceapă Liga Campionilor ca să vedem din nou spectacolul fotbalistic. Dar până una alta, ne reîntoarcem la oile noastre, la spiritul de competiţie, fairplay-ul şi sportivitatea nelipsite din celebra Liga I. Urmează încă un sezon din care, cu siguranţă, nu o să lipsească faimoasele scandaluri, blaturi, premieri ilicite, transferuri dubioase, comisioane şi mai dubioase, jucători propulsaţi de interesele antrenorilor, antrenori concediaţi de jocurile de culise ale fotbaliştilor şi multe altele, care alcătuiesc mizeria din campionatul autohton.
Despre Universitatea Craiova, ştirile nu au circulat cu aceeaşi intensitate ca la alte echipe româneşti, probabil şi din cauza faptului că avem încă embargoul la transferuri, moştenit din patronatul anterior.
Nu ne putem lăuda decât cu faptul că am inaugurat terenul „Petre Deselnicu“ şi că iarba a început să îşi arate „colţii“ pe „Ion Oblemenco“. Dar cam atât cu lucrările, deoarece încă suntem în stadiul promisiunilor care îşi aşteaptă cuminţi înfăptuirea. Ca să nu vă las să uitaţi ce ni s-a făgăduit, vă reamintesc partea cu noua tabelă de marcaj, scaunele noi, gardul renovat ce o să împrejmuiască stadionul, plus tribuna de 2.000 de locuri de pe stadionul proaspăt inaugurat. Şi nu vin cu o rememorare doar ca să fiu cârcotaş, ci o fac deoarece îmi doresc cu adevărat să avem un stadion excepţional, nu doar un teren foarte bun. Multe urări de bine şi spor la lucru din partea mea! Să ne vedem la meciul de deschidere de pe „Ion Oblemenco“, pe cel mai frumos stadion din ţară!
Despre lotul alb-albastru, nimic nou, deşi unii şi-au dorit cu insistenţă să fie transferaţi în vara aceasta. Despre Mircea Bornescu s-a scris şi o să se mai scrie că şi-a dorit să plece, că şi-a dorit să rămână. Important este că un om care a fost iubit şi susţinut de majoritatea fanilor Universităţii a fost foarte aproape să „zboare“ în Giuleşti. Problema a intervenit în momentul în care oferta nu a mai venit, iar „Jose“, lăsat cu ochii în soare, a întors-o cameleonic şi brusc şi-a reamintit că există un loc în care este iubit. Să-i spună cineva şi lui Mircică faptul că cine a intrat în jocul banului nu iese cu una cu două din el, aşa că nu mică ar fi surpriza dacă Bornescu ar pleca „forţat“ până la urmă în Capitală, că doar nu suntem tâmpiţi să mai credem că există cumva loialitate şi fidelitate, atunci când „ochiul dracului“ primează în orice meserie.
Vreau să mai aplaud ideea lui Emil Săndoi de a crea un nucleu de alb-albaştri la naţionala de tineret, pentru că e clar că Universitatea este singura echipă care mai promovează tineri în campionat. Măcar la naţionala de tineret să avem jucători de-ai noştri, dacă la prima reprezentativă nu suntem lăsaţi de interesele lui Piţurcă şi ale impresarilor din familia Becali. Şi nu o să vin cu acelaşi clişeu despre cum „Craiova Maxima“ era stăpână la naţională, dar este un început şi la capitolul acesta pentru jucătorii din Bănie.
Şi dacă tot suntem la capitolul tineri, trebuie felicitaţi Firţulescu, Gângioveanu şi Costea II, jucători ce au avut prestaţii foarte bune în primele două amicale şi sunt promisiuni certe pentru viitor, chiar dacă la un moment dat este posibil să aibă aceeaşi soartă şi să împărtăşească acelaşi dezgust că joacă la Ştiinţa, precum „vedeta“ Bornescu.