(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 4123. Joi, 19 Iunie 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Între cult şi cultură
Eroii nu mai sunt la modă
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Există încă destui români care sunt convinşi că „brâncuşii“ sunt doar nişte covrigei cu mac şi că nu au nimic de-a face cu un sculptor faimos şi mort. Dar dacă artistul gorjean nu a atins încă nivelul maxim de penetrare a conştiinţei populare, la acest nivel a ajuns deja celebra „pe aici nu se trece!“. Până la urmă, cel mai puternic creator de faimă naţională rămâne totuşi manualul de istorie care transformă în legendă o simplă frază a propagandei din timpul războiului. Fiecare român, fie el alb, roz, dungat sau stropit cu rom, ştie că la Mărăşeşti s-a strigat „pe aici nu se trece!“. Mulţi nu sunt siguri în ce an s-a petrecut asta, dar cu toţii putem jura cu mâna pe tricolor că pe acea câmpie s-a murit pe capete.
Am trecut şi eu pe acolo pe unde acum nouă decenii nu se putea trece. Astăzi, toată lumea poate trece pe la Mărăşeşti, căci roiuri-roiuri gonesc maşinile pe DN2 înspre feluritele oraşe ale Moldovei. Unii se opresc, căci mausoleul ridicat la Mărăşeşti în memoria eroilor beneficiază de un refugiu suficient de larg pentru a îndemna la un sandviş cinstit. Parcarea se învecinează cu gardul mausoleului, alb cu nuanţe murdare de rugină, de înălţimea unui copil de nouă ani. Curtea interioară, dreptunghiulară şi generos tratată cu pietriş, e mărginită pe toată lungimea de busturile eroilor cu grad înalt. Primul pe stânga este cel al unei tinere tunse băieţeşte. Plăcuţa de sub bust ne spune că este vorba de sublocotenent Ecaterina Teodoroiu. Sub urechea ei din piatră neagră, cineva a scrijelit „temerarul a fost aici, 1997”. Câţiva metri mai încolo priveşte spre nord mareşalul Averescu, din al cărui piedestal lipsesc trei plăci de marmură albă. Mai sunt o duzină de generali de al căror nume avem ştire doar dacă e purtat de vreun bulevard mai important din Bucureşti. Chiar în faţa mausoleului flutură steagurile României şi ale Uniunii Europene, iar în spate se vede înscrisul „Întru slava eroilor neamului“. Peste eroii neamului se scurge însă niscaiva apă (de ploaie? de biserică? de igrasie?) care a binevoit, de altfel, să deterioreze porţiuni din interiorul monumentului. Tunurile din jur au ca punct esenţial de echilibru bucăţi mari de lemn rinduit, a căror culoare deschisă contrastează puternic cu metalul negru. Intrarea în mausoleu e păzită de un nene înalt, cu şapcă muncitorească şi geacă de piele maronie. Răspunde cu „da, domnule“, dar în gura lui acest „domnule“ sună ca un „hai, sictir!“. Înăuntru pute. Nu pute a mort şi nici a eroism cu tămâie. Pute a umezeală şi a indiferenţă. Întru slava eroilor neamului? Să fim serioşi...
În România, eroii nu mai sunt la modă. Acelaşi lucru e valabil şi pentru Franţa sau Italia, dar până ce moda va reveni, Les Invalides la Paris sau Altare della Patria din Roma sunt menţinute într-o stare ireproşabilă. Este un loc comun şi e nepopular să scrii că noi, românii, nu ne respectăm eroii. Şi nici nu voi spune asta, pentru că nu dăm doi bani pe ei... au murit acum nouă decenii... aşa erau timpurile, aşa le-a fost soarta, avem noi suficiente necazuri.
La intrarea în mausoleul de la Mărăşeşti, pe capota unei Dacii vechi, sunt întinse la vânzare pălării de paie, bucăţi de lemn pentru masaj, păpuşi Dracula şi turtă dulce. În faţa lor, un puşti scandează războinic „Mu-tu-Mu-tu-Mu-tu!“. „Eroii“ de astăzi sunt plătiţi cu milioane de euro pe an şi învârt o minge pe un dreptunghi frumos şi verde, iar imnul naţional mai trezeşte mândria de a fi român doar atunci când e cântat pe un teren de fotbal. Vremurile cu „Trăiască România!“ au trecut. „Hai, băieţii!“ e astăzi la putere.
Am trecut şi eu pe acolo pe unde acum nouă decenii nu se putea trece. Astăzi, toată lumea poate trece pe la Mărăşeşti, căci roiuri-roiuri gonesc maşinile pe DN2 înspre feluritele oraşe ale Moldovei. Unii se opresc, căci mausoleul ridicat la Mărăşeşti în memoria eroilor beneficiază de un refugiu suficient de larg pentru a îndemna la un sandviş cinstit. Parcarea se învecinează cu gardul mausoleului, alb cu nuanţe murdare de rugină, de înălţimea unui copil de nouă ani. Curtea interioară, dreptunghiulară şi generos tratată cu pietriş, e mărginită pe toată lungimea de busturile eroilor cu grad înalt. Primul pe stânga este cel al unei tinere tunse băieţeşte. Plăcuţa de sub bust ne spune că este vorba de sublocotenent Ecaterina Teodoroiu. Sub urechea ei din piatră neagră, cineva a scrijelit „temerarul a fost aici, 1997”. Câţiva metri mai încolo priveşte spre nord mareşalul Averescu, din al cărui piedestal lipsesc trei plăci de marmură albă. Mai sunt o duzină de generali de al căror nume avem ştire doar dacă e purtat de vreun bulevard mai important din Bucureşti. Chiar în faţa mausoleului flutură steagurile României şi ale Uniunii Europene, iar în spate se vede înscrisul „Întru slava eroilor neamului“. Peste eroii neamului se scurge însă niscaiva apă (de ploaie? de biserică? de igrasie?) care a binevoit, de altfel, să deterioreze porţiuni din interiorul monumentului. Tunurile din jur au ca punct esenţial de echilibru bucăţi mari de lemn rinduit, a căror culoare deschisă contrastează puternic cu metalul negru. Intrarea în mausoleu e păzită de un nene înalt, cu şapcă muncitorească şi geacă de piele maronie. Răspunde cu „da, domnule“, dar în gura lui acest „domnule“ sună ca un „hai, sictir!“. Înăuntru pute. Nu pute a mort şi nici a eroism cu tămâie. Pute a umezeală şi a indiferenţă. Întru slava eroilor neamului? Să fim serioşi...
În România, eroii nu mai sunt la modă. Acelaşi lucru e valabil şi pentru Franţa sau Italia, dar până ce moda va reveni, Les Invalides la Paris sau Altare della Patria din Roma sunt menţinute într-o stare ireproşabilă. Este un loc comun şi e nepopular să scrii că noi, românii, nu ne respectăm eroii. Şi nici nu voi spune asta, pentru că nu dăm doi bani pe ei... au murit acum nouă decenii... aşa erau timpurile, aşa le-a fost soarta, avem noi suficiente necazuri.
La intrarea în mausoleul de la Mărăşeşti, pe capota unei Dacii vechi, sunt întinse la vânzare pălării de paie, bucăţi de lemn pentru masaj, păpuşi Dracula şi turtă dulce. În faţa lor, un puşti scandează războinic „Mu-tu-Mu-tu-Mu-tu!“. „Eroii“ de astăzi sunt plătiţi cu milioane de euro pe an şi învârt o minge pe un dreptunghi frumos şi verde, iar imnul naţional mai trezeşte mândria de a fi român doar atunci când e cântat pe un teren de fotbal. Vremurile cu „Trăiască România!“ au trecut. „Hai, băieţii!“ e astăzi la putere.
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.4 din 32 voturi
Nota curentă: 4.4 din 32 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de artist:
bravo vlad:)nota 11 - de Artistica:Mai beiate, tu esti talentat si prea inteligent pentru vârsta ta ! Eu te-am mai citit si mi-a placut scrisul tau. Dar chiar ca esti un destept sensibil.
- de Radical:Nu trebuie sa va mai mire ca istoria neamului a trecut in derizoriu si va sfarsii in negura timpului, atat timp cat suntem condusi de ministrii care interactioneaza cu lumea interlopa si fac legi in folosul acestei lumi. Cu cat stim mai putin despre cat suntem de puternici si mandrii, cu atat mai usor putem fi condusi. Umilinta si ignoranta se cultiva, chiar si ele pot fi implementate prin programe speciale. Nu te nasti cu ele. Bun articol. Incerca sa continui asa, ca poate s-o mai trezi vren sentiment mational in careva. Macar unu pe zi daca se trezeste, in (aproximativ) 60 de ani ne trezim toti. Dar nu noi ! Noi ne vom trezi ca ne-am trezit prea tarziu ; "priveste spre cer, inainte de a muri / e ultima data cand o vei face"
- de Cabbage:Ma uitam la biserica din sec. XIII din Bistrita cum ardea si-mi venea sa plang. But, this is foockin' Romania, cu oamenii ei jalnici.
- de hero:Mda..!Este o fapta buna ,dle.Mixich,ca ati mai suflat un pic praful de pe coperta cartii de istorie.Tare putini o fac in ziua de azi.Daca altii nu au avut eroi,i-au inventat...pe cand noi...ne-am apucat sa punem moluz si beton peste ei.Cum spune dl. Radical...in viitor vor fi tare putini care vor mai avea cunostiinte despre radacinile noastre ca natie.Cum aratati ,in incheierea articolului....copii de astazi au implantata in memoria lor eroi tipul...Mutu,dar este de inteles pt. ca desi el nu reprezsinta un erou istoric ,este totusi un erou ,asemanator (tot in mintea copiilor)cu Superman sauOmul paianjen etc.Nedumerit raman de aparitia prin unele istorii a doamnei Esca,....sau poate ca ea a ajuns la"nivelul maxim de penetrare a constiintei populare"....mi-am permis sa fur un citata din articolul d-voastra.Ca o concluzie..:Bun articolul.Sa aveti o zi buna ,d-le Mixich!Sa aveti o zi buna !,toti care ati afisat aici si toti care mai aratati un pic de interes pt. istoria noastra.
- de Zaraza:Romania mai mult ca alte natii are nevoie sa capete increderea in sine, sa nu mai fie poporul umil, care se multumeste cu putin si "se descurca" prin mici furtisaguri si smecherii. Nu ati observat cat de multi romani s-au indragostit de Busuioc(cantaretul de opera) , de Mutu si Chivu.?! Copii si tinerii cauta modele si eroi in viata. In schimb noi le prezentam: jigniri publice, rautati si certuri, balacareli electorale, dansatoare din buric si oameni gen Becali oameni cu bani, fara farama de respect, "milosi" din interes. Trist....si ne va costa mult...
- de eugen:Buna povestea...am fost si eu acolo acum un an si e exact asa cum descrieti...dovada in plus ca eroii nu-s mai la moda e cati de putini comenteaza la articolul dumneavoastra. Nimanui nu-i mai pasa
- de Laurentiu:Domnule Eugen permiteti-mi sa va contrazic,multi poate se simt cu musca pe caciula,l-au aplaudat pe mutu ca erou,sau le-a trezit un sentiment adanc afundat intre griji si nu au simtit nevoia sa comenteze,doar sa contempleze,dar ca nimanui nu ii mai pasa este intru totul eronat.ati dus la extrem aceasta concluzie,unora le mai pasa,era mai pitoresc.ce pot eu sa spun este ca 'Multora le mai pasa' insa pe ei nu ii mai gasiti citind presa sau privind telejurnalul sunt afundati poate in proiecte fara sorti de izbanda pentru schimbarea acestei mentalitati romanesti,sau poate scriu editoriale la un ziar,editoriale care fac parte din proiectul pentru renasterea spiritului national
- de Radical:O ultima remarca, dar a facut-o d-l Eugen mai sus. Cati comenteaza acest articol si cati caomenteaz articolul cu strazile blocate. scandalurile mai presus de toate. D-le Vlad MIXICH, tratati articolul ca pe un scandal si veti avea mai mult succes, in interesul nostru si al dvs.
