L-am învins, în sfârşit, pe Filipovici

Nae TILIHOI

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Mai sunt şase zile până la meciul cu Franţa. Tricolorii au ajuns ieri la locul faptei, iar acum toate strategiile sunt făcute pentru ca să debutăm cu dreptul la Euro 2008. Sigur, Franţa nu e Muntenegru, Chivu şi compania nu vor dansa aşa cum au făcut-o în amicalul de sâmbătă cu firava echipă a duşmanului de o viaţă al Universităţii Craiova, Filipovici. Extemporalul cu naţionala Muntenegrului a fost totuşi reuşit. Tricolorii au învins, deşi au avut şi momente modeste în evoluţie. Aş aminti lipsa de prospeţime din prima repriză, eroarea de la faza acordării penaltiului chiar în primul minut al jocului şi altele. Nu contează însă acest amical, alta va fi concentrarea jucătorilor la turneul final, alta-i acolo miza. Sunt bucuros că tricolorii ne-au răzbunat, într-un fel, pe noi, cei de la Ştiinţa. L-am învins, în sfârşit, pe Zoran Filipovici, cel care ne-a eliminat din cupele europene în două ediţii, în 1975 (când juca la Steaua Roşie Belgrad) şi în 1983 (era la Benfica). În dubla cu Benfica, din aprilie 1983 (semifinala Cupei UEFA), l-am avut adversar. A fost un băftos... Cu şansă, ne-a păcălit în meciul retur, Universitatea - Benfica 1-1, marcându-ne un gol şi astfel calificându-i pe lusitani în finala Cupei UEFA.
Sâmbătă, în amicalul cu România, n-a mai avut noroc la faza controversată din primul minut, când „exigentul“ arbitru român Al. Tudor a acordat echipei lui Filipovici acel penalti, care ar fi putut da altă turnură meciului. S-a terminat 4-0 pentru tricolori, iar adversarii din grupa noastră şi-au dat seama că nu suntem de subestimat. Ce va fi luni, 9 iunie? După opt ani de „secetă“, România a ajuns iarăşi la un turneu final al Euro, dar a avut neşansa să cadă într-o grupă cu o campioană mondială (Italia), una europeană (Franţa), plus Olanda, adică „trei graţii“ fotbalistice ale Grupei C, cum le numeşte presa pe cele trei formaţii.
Întâlnirea cu Franţa este vitală, deoarece un început bun ne poate da mari speranţe, ne poate arunca pe un val posibil câştigător. O înfrângere ne poate strica însă toate planurile. Doar o singură dată am reuşit să depăşim faza grupelor la un turneu final, în 2000, dar asta nu înseamnă că acum trebuie să ne ducem ca mielul la tăiat. Baftă, tricolori!
Dacă ar fi să stăruim asupra acestor turnee finale ale Euro, ar mai fi de remarcat că la primul, cel din 1984 din Franţa, Universitatea Craiova a avut în lotul naţional şapte fotbalişti: Silviu Lung, Negrilă, Ştefănescu, Ungureanu, Ţicleanu, Irimescu şi Cămătaru. La următoarele două turnee finale, 1996 (Anglia) şi 2000 (Belgia şi Olanda), de la Universitatea nu a mai fost convocat nici un jucător! Ca şi acum, în 2008. Cine are urechi să audă...
În altă ordine de idei, ţin să salut promovarea echipei Prometeu Craiova în Liga a III-a, o formaţie care a câştigat dintr-un „foc“ meciul de baraj cu campioana Oltului, Ştiinţa Dăneasa. Cei de la Prometeu au tăcut, au stins „focuri“ prin Dolj şi iată-i în Liga a III-a! Este meritul tuturor - jucători, antrenori, conducători -, trebuie felicitaţi. Probabil că vor fi şi premiaţi pentru această performanţă, aşa ar fi logic. Felicitări şi celor de la Jiul Rovinari, „minerii“ din Gorj promovând şi ei în Liga a III-a.