(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 4101. Marți, 27 Mai 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Apostrof
Paris ’68
Opinii - Stelian TANASE(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Anul ’68 a însemnat mai mult decât o busculadă sau o fierbinţeală la cap repede vindecată de obişnuitele tratamente, parale, sex, distracţie, la care se adaugă obişnuitele mascarade şi pantalonade din partea politicienilor. Peste ocean, americanii se jucau binişor cu focul; se bucurau de războiul din Vietnam ca nişte copii cu jucăriile mecanice; ascultau muzica lui Bob Dylan şi se confruntau cu protestele studenţeşti pentru că tinerii nu erau entuziaşti să se lase mitraliaţi şi loviţi de cocteiluri Molotov pe la Saigon şi DaNang. Lor le plăcea acasă la mama şi la tata, chiar dacă îi contestau frenetic; s-a trecut pretutindeni la minijupe. Drogurile tari ca LSD făceau ravagii mai mari decât Vietcong. Din când în când, forţele de ordine interveneau intens televizate şi risipeau protestatarii, rebelii, radicalii, extremiştii, băieţi de bani gata care se jucau în mijlocul marilor bulevarde, cam imprudenţi pentru că nu le mai plăcea pe trotuare, în cafenele, în biblioteci, la cursuri, nici în parcuri la iarbă verde. Scandau „Jos!“ Erau hippies, gosişti, radicali; troţkişti, dar mai ales maoişti şi guevarişti. Dar şi terorişti, de toate. Oficialităţile atacau uneori exasperate şi temătoare campusurile aşa cum au făcut la Berkeley cu elicoptere, gaze lacrimogene; au arestat câţiva bieţi studenţi protestatari. Plăcerile rebeliunii, ca să zic aşa.
În Europa, apele erau la fel de tulburi. Baricade, demonstraţii de stradă şi alte delicatese furnizate de tânăra generaţie. Aşadar, nu se stătea pe roze cam nicăieri. Se protesta contra războiului din Vietnam, dar nu şi contra revoluţiei culturale din China sau represiunii şi Gulagului din blocul sovietic. Ele erau încă văzute cu speranţă; ca o alternativă la capitalismul detestat cu furie de noua generaţie. Era un bla-bla-bla total. La Varşovia, studenţii cu Adam Michnik în frunte se cafteau cu forţele de ordine trimise de şleahta lui Gomulka. Disidenţa intelectuală scotea colţii. La Praga, Alexander Dubcek lansa programul său de reforme. Cehoslovacia a înviat din morţi, dar va fi îngheţată din nou şi va ajunge la locul ei în august, trimisă de tancurile drăguţe cu stea roşie. Erau nişte jucării trimise să circule prin Europa de glorioşii şi burtoşii generali şi mareşali sovietici, care cântăreau fiecare cu vreo 20 kg în plus din cauza tinichelelor pe post de decoraţii pe care le atârnau în piept de 7 noiembrie în Piaţa Roşie.
De Gaulle, în acel timp, se găsea la Bucureşti şi Craiova, dornic de băi de mulţime, pentru că acasă la el nu mai avea parte; studenţii rebeli tocmai ridicau, să îi facă în necaz, baricade în Saint Germain des Pres; se gândea să împingă puţin industria franceză auto spre est şi să îl şarmeze pe Ceauşescu despre care îşi făcea iluzii. De Gaulle a trebuit să îşi întrerupă turneul, să vină repede acasă, la Paris, acolo unde Cartierul Latin se răsculase pentru că fetele nu aveau voie cu băieţi în cămin, aşa cum a zis teribilul Cohn Bendit către un ministru la Nanterre. Au urmat mascarada ştiută, un referendum şi De Gaulle a trebuit să plece. Noi am continuat să beneficiem de binefacerile geniului nostru naţional şi carpatin Ceauşescu încă 21 de ani.
În Europa, apele erau la fel de tulburi. Baricade, demonstraţii de stradă şi alte delicatese furnizate de tânăra generaţie. Aşadar, nu se stătea pe roze cam nicăieri. Se protesta contra războiului din Vietnam, dar nu şi contra revoluţiei culturale din China sau represiunii şi Gulagului din blocul sovietic. Ele erau încă văzute cu speranţă; ca o alternativă la capitalismul detestat cu furie de noua generaţie. Era un bla-bla-bla total. La Varşovia, studenţii cu Adam Michnik în frunte se cafteau cu forţele de ordine trimise de şleahta lui Gomulka. Disidenţa intelectuală scotea colţii. La Praga, Alexander Dubcek lansa programul său de reforme. Cehoslovacia a înviat din morţi, dar va fi îngheţată din nou şi va ajunge la locul ei în august, trimisă de tancurile drăguţe cu stea roşie. Erau nişte jucării trimise să circule prin Europa de glorioşii şi burtoşii generali şi mareşali sovietici, care cântăreau fiecare cu vreo 20 kg în plus din cauza tinichelelor pe post de decoraţii pe care le atârnau în piept de 7 noiembrie în Piaţa Roşie.
De Gaulle, în acel timp, se găsea la Bucureşti şi Craiova, dornic de băi de mulţime, pentru că acasă la el nu mai avea parte; studenţii rebeli tocmai ridicau, să îi facă în necaz, baricade în Saint Germain des Pres; se gândea să împingă puţin industria franceză auto spre est şi să îl şarmeze pe Ceauşescu despre care îşi făcea iluzii. De Gaulle a trebuit să îşi întrerupă turneul, să vină repede acasă, la Paris, acolo unde Cartierul Latin se răsculase pentru că fetele nu aveau voie cu băieţi în cămin, aşa cum a zis teribilul Cohn Bendit către un ministru la Nanterre. Au urmat mascarada ştiută, un referendum şi De Gaulle a trebuit să plece. Noi am continuat să beneficiem de binefacerile geniului nostru naţional şi carpatin Ceauşescu încă 21 de ani.
Paris, 24 mai
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.7 din 6 voturi
Nota curentă: 3.7 din 6 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Victor Socolovici:
Politic, evenimentele din mai 1968 au anuntat sfarsitul gaullismului si al comunismului chiar daca, si unul si celalalt , au rezistat pana in 1980. Social,au adus la ordinea de zi cautarea timpului liber si al infloririi personale. Moral,au rasturnat ordinea familiala si patriarhala traditionala din Franta. Ideologic, au pus in evidenta valorile si tabuurile mostenite ale nationalismului francez Revolutionarii francezi de atunci au marcat tineretea unei generatii care azi se apropie de pensie.Copiii de baby-boomers dupa cel de-al doilea razboi mondial au trasaturi comune de la o tara la alta...Insa numai in Franta ecloziunea acestei generatii a luat forma unui soc frontal cu Puterea, zguduita pana in punctul in care presedintele Republicii franceze s-a retras, inainte de a relua controlul situatiei.Societatea franceza a fost bulversata.Oparte din studentii francezi ,inainte de a castiga o mare parte din clasa muncitoare(mai degraba tanara si proaspat iesita din mediul rural),a beneficat de o larga simpatie.Currand, acest sentiment s-a disipat cum a si aparut, lasand loc unei frici care a trimis Adunarea Nationala la o majoritate de dreapta,poate cea mai zdrobitoare majoritate de dreapta a acelui secol.. Revolutia din mai 68 nu a dat jos regimul instaurat in 1958 si nici nu a realizat utopia libertina la care visau cei care participau. Evenimentele lui mai 68 au zguduit insa obiceiurile de gandire si de viata in care tara intepenise dupa Eliberare. Ceea ce s-a intamplat si cu evenimentele lui decembrie 89,la noi.Entuziasmul de la inceput si apoi? Caracterul extraordinar al zilelor de mai, in 1968, nu justifica nici o glorie,nici o condescendenta pentru generatiile urmatoare. Dar nu putem sa nu rememoram aceasta perioada fara emotie,fara incredere in viitor! Francezii, timp de o luna au au gasit ca viata e frumoasa si au dorit sa traiasca impreuna! Ceea ce am scris sunt spusele colegului meu de munca, Jean-Daniel Francais(venit in Quebec de vreo 12 ani), participant la evenimentele din mai 68.Avea atunci 19 ani! - de Hitler:Bădie Stelica, ai uitat să aminteşti şi de festivalul de la Woodstock cu baile de noroi de acolo. Dacă generalul de Gaulle nu ar fi provenit dintr-o familie de aristocraţi burghezi ci din muncitori CFR-işti ai fi avut altă părere despre el. Să mai ştii dle Stelian că de Gaulle nu a venit la Craiova pentrru "băi de mulţime "" ( aluzie la Băsescu) ci pentru faptul că a dorit să-şi vadă un bun prieten , pe Barbu Drugă, fost proprietar de mori, cel care-l ajutase cu bani în timpul Rezistentei şi să mai revadă hotelul Minerva cu Sala Maur, unde fusese cazat căndva.
- de alexandra b:zarzavagii cu zarzavagii, aristrocratii cu aristrocatii unii cultivatori, altii cultivati...
- de sconosciuto:catalin balan -canada, citesti gds?
- de Elena Braun Cocos:Adolfica, "Memoria e c_rva, te inseala cind ti-e lumea mai draga", ne spunea mereu profesorul nostru de istorie. Profesorul Avramescu a povestit despre vizita lui De Gaulle la Craiova, care a stat intr-adevar in casa lui Barbu Druga, mai tirziu a lui Ceausescu si acum a lui Staicu si a mincat la Sala Maura (Maurer cum ii ziceau comunistii). L-am intilnit de curind pe chelnerul care l-a servit, este in virsta si face taxi ! Dar De Gaulle s-a intilnit cu altcineva, citez: "Putini stiu ca de Gaulle a pus o conditie privind vizita lui in Craiova, conditie care, evident, nu-i putea fi refuzata. A cerut ca doua ore sa fie lasat singur cu fostul coleg de la Saint Cyr, generalul Dumitrescu. Generalul Dumitrescu, care a fost sef de promotie in seria din care a facut parte si de Gaulle, dupa ce fusese tratat ca orice ofiter român de valoare, traia intr-o mizerie desavârsita. S-a trezit ca partidul i-a reparat si mobilat casa si i-a marit pensia de câteva ori. Ce au vorbit cei doi generali numai ei stiu". Heil Base, Heil Secu !
