3 zile şi 3 nopţi… de imaginaţie

Finalul sezonului fotbalistic din România a găsit cartierul Gruia din Cluj în mare sărbătoare. Dar cam atât. Stăteam şi mă gândeam cât e de trist să câştigi eventul şi să nu te poţi bucura liber la tine în oraş.
Nu pot să mă pronunţ în privinţa conflictelor de la Cluj, dintre galeria lui „U“ şi cea a CFR-ului, pentru că nu ştiu cum ar fi reacţionat oraşul Craiova în cazul în care am fi avut o astfel de situaţie, cu Extensiv campioană, iar Universitatea retrogradată. Se prea poate să fi fost o defulare mult mai dură, vulcanică, spiritul oltenesc fiind cu mult mai aprig în reacţii decât cel din Ardeal. Aşa că, decât să ne gândim cum ar fi fost un conflict între Ştiinţa şi Extensiv, haideţi să facem alt fel de exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi fost atmosfera în rândul suporterilor alb-albaştri dacă Universitatea Craiova ar fi luat eventul anul acesta?
Să începem cu situaţia din ultima etapă – stadionul Extensiv, luat cu asalt de cel puţin 50.000 de oameni. Îmbulzeală, nervozitate, certuri între suporteri şi jandarmerie din cauza faptului că sunt ţinuţi pe la porţi, iar pe stadion, 10.000 de oameni, care nu mai stau de câteva ore pe scaune nu pentru că nu ar dori, ci pentru că nu mai e loc din cauza abundenţei de spectatori veniţi la meci. Craiova juca în ultima etapă cu Ceahlăul, iar cum o victorie îi era necesară pentru a deveni campioană, vă daţi seama ce nebunie ar fi fost în momentul în care s-ar fi înscris golul, dar şi după acesta. Nu ar lipsi, cu siguranţă, din tribună valul mexican, scandările şi cântecele strigate din fiecare piept prezent pe arena din Parcul „Romanescu“ şi, bineînţeles, invadarea terenului de după fluierul de final. Nu ştiu cum ar descrie mass-media situaţia din acele momente, însă cu siguranţă nu cred că s-ar fi văzut vreodată o astfel erupţie de bucurie.
Dar staţi, că sărbătoarea nu s-ar încheia pe stadion. În mod cert, de la stadionul Extensiv s-ar merge în centru, unde fântânile lui „Toni“ ar fi invadate de „scafandrii“ cu fularele Universităţii, care ar sărbători 3 zile şi 3 nopţi un succes aşteptat parcă de o viaţă. S-ar cânta din nou, s-ar da cu artificii, s-ar ovaţiona şi s-ar purta pe braţe jucătorii într-o mare de oameni prezentă în Piaţa „Mihai Viteazul“. Ar fi nişte zile nebune şi nu ne-ar mai da nimeni nici o şansă pentru finala cupei, pe care trupa lui Napoli ar juca-o peste doar trei zile.
Ziua finalei Cupei României, iar Piatra-Neamţ devine teritoriu alb-albastru. Cu patru ore înainte de meci, coloana de maşini încă nu a sosit. Oraşul lui „Pinalti“ aduce mai mult a oraşul lui „Toni“ datorită atmosferei olteneşti de dinainte de meci.
Craiova se impune în finală şi câştigă eventul, sărbătoarea durând şi aici 3 zile şi 3 nopţi, suporterii olteni fiind, până la urmă, alungaţi la casele lor pentru că transformaseră urbea de sub „Pietricica“ într-o Craiova 2. Pe drumul de întoarcere, sărbătoarea e prelungită, cu popasuri în fiecare oraş, pentru a striga fericirea pe care o simt oltenii după o secetă de trofee şi chinurile îndurate de ani buni.
Asta e Craiova şi ăştia sunt fanii ei, într-o poveste ce pare momentan greu de realizat la alt nivel decât imaginativ.
Ar fi fost frumos să ne fi aflat noi în locul CFR-ului, pentru că trofeele sunt câştigate pentru fani, iar aceştia, prin sărbătoarea lor, aduc adevărata frumuseţe în sportul numit fotbal. Păcat că nu am putut dobândi nici un trofeu. Asta ne este soarta.
Dar şi când vom câştiga…