În numele binelui, învingeţi!

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Ne aflăm în Săptămâna Patimilor despre care, în ortodoxie, se vorbeşte şi că reprezintă lupta dintre bine şi rău, din care au ieşit câştigătoare forţele binelui.
Pe plan fotbalistic, ziua de sâmbătă ne rezervă altă variantă a confruntării amintite, pe teren întâlnindu-se Universitatea Craiova - un simbol al luptei pentru corectitudine, un monument de demnitate, onoare şi respect faţă de istoria glorioasă şi faţă de fanii acestui club - şi Steaua Bucureşti, fosta echipă a armatei, un simbol al Ceauşeştilor şi al erei comuniste, ce a adus numai rău acestei ţări. O echipă care sub domnia lui Gigi Becali a reuşit, după poftele acestuia, să nenorocească total campionatul intern. Şi nu că ar fi fost el prea curat înainte, Dinamo fiind în trecut maestra blaturilor şi a meciurilor executate în public, dar parcă în sezonul acesta mizeria şi nesimţirea au ajuns mult prea departe.
Craiova are de dus sâmbătă o luptă contra junglei, a cancerului şi a becaloizilor ce domină fotbalul românesc. Trebuie să predăm o lecţie tuturor şi să arătăm că aici o să cadă mereu capetele celor puşi pe furat. Este necesar să îi dăm o palmă morală ciobanului din loja Stelei, pentru a-i demonstra că mândria şi fala exagerată de care dă dovadă sunt penibile, având în vedere statutul şi imaginea sa de caricatură jenantă, şi să îi arătăm că banii nu aduc totul în viaţă.
La fel cum am refuzat să cumpărăm un loc în prima ligă, atunci când am retrogradat, la fel şi acum trebuie să ne apărăm onoarea pe teren. Să urmăm exemplul Politehnicii Timişoara, care a reuşit să împiedice „oiţele“ în Ghencea, şi să punem şi noi umărul la titlul provinciei. Pentru că despre un titlu al provinciei vorbim de fapt.
Nu trebuie să cedăm în faţa monstruoasei echipe a lui Rădoi şi compania, precum alte echipe în acest sezon. Nu trebuie să ne manifestăm ca locuitorii Reghinului ori după cum a cerut „Jiji“ şi să-l aplaudăm sau să-l respectăm, deoarece un astfel de om nu merită băgat în seamă. Trebuie să-i arătăm lui Becali, după modelul Neţoiu, Dinel, acţionarii lui Dinamo, că cine jigneşte Bănia nu poate să fie decât pus cu botul pe labe şi trimis la locul său.
Să nu ne predăm şi să dăm apă la moară tuturor celor care ne văd de pe acum victime sigure, datorită prieteniei de care dă dovadă patronul în declaraţii şi în comportamentul său faţă de „Becaloid“. Metaforic vorbind, trebuie să sacrificăm pe teren, că tot este Paştele, întreaga turmă a Stelei, împreună cu oierul-şef, pentru tot ceea ce a mai rămas corect şi moral în campionatul intern.
Despre meciul cu Poli Timişoara, doresc să amintesc modul în care este susţinută această echipă în Banat. Este admirabil cum un întreg oraş este conectat numai la culorile alb-violet, cum toată lumea este alături de această echipă şi cum obsesia pentru Poli lasă urme oriunde, de la troleibuze până la mărci şi branduri de notorietate în ţară. Ar trebui să le fie ruşine primarului şi consilierilor locali din Craiova pentru că, spre deosebire de ceea ce se petrece în „inima“ Banatului, la noi este o indiferenţă crasă faţă de acest club şi faţă de întreaga sa istorie. Respect pentru oamenii din Timişoara şi pentru modul în care este înţeleasă acolo sintagma „Susţineţi echipa oraşului!“.
În final, mai fac un apel la spectatori, pe care îi rog să ia cu asalt „Extensiv Parc“ şi să-i susţinem pe leii noştri, care să sperăm că, în numele binelui, vor învinge şi vor distruge oastea răului din fotbalul românesc.