Agapa de la Castellon

Ministerul Muncii, în baza unui program guvernamental, continuă să piardă timpul  căutând muncitori români prin Italia şi Spania. Şi dacă ar fi vorba doar despre timp parcă nu ar fi o problemă, dar se cheltuiesc aiurea bani publici pentru  a fi organizate agape politice de weekend ba pe la Roma, ba pe la Castellon. Vorba unui reprezentant de marcă al patronatului din construcţii: „Ministrul face doar campanii de marketing politic“.
Ultima ieşire la „iarbă verde“ a fost Castellon. S-au strâns cam 700 de români. Rezultatul? Delegaţia organizatoare a acestui târg itinerant de locuri de muncă a revenit în ţară  cu câteva CV-uri completate. Domeniile cele mai solicitate au fost construcţiile şi serviciile, iar cererea salarială a fost cuprinsă între 500 şi 1.500 de euro.  Informaţia nu este oficială. Pe site-ul ministerului nu am găsit nimic în acest sens, aşa că dau crezare agenţiilor de ştiri. Rezultatul este nul. Nu prin caravane rezolvi problema crizei de forţă de muncă în România pentru repatrierea concetăţenilor noştri care lucrează în străinătate.
 Nu poţi promite salarii de 1.500 de euro în România în condiţiile în care asişti cu un zâmbet amar la „ţigăneala“ pentru 200 de lei în plus la salariu la Dacia sau la Sidex. Tot la fel, nu poţi vinde iluzii atâta timp cât rapoartele oficiale indică faptul că  ritmul de creştere a productivităţii muncii din România se va menţine până în 2009 de circa două ori sub avansul câştigurilor salariale şi că remuneraţiile pe cap de angajat vor creşte  cu 12,2%  în 2008 şi cu 9,7% în 2009, iar productivitatea muncii va avansa cu 4,7% în 2007 şi cu 4,9% în fiecare din următorii doi ani.
Or, în aceste condiţii, este greu de crezut că poţi readuce forţă de muncă din străinătate la salarii româneşti. Soluţia este acasă, iar autorităţile ştiu bine acest lucru. De aceea, decât să umble cu caravana prin Europa cu spectacole de iluzionism, cei din minister, şi nu numai, mai bine  ar veghea la aplicarea  unor programe coerente de reconversie profesională „calibrate“ pe perspectivele pieţei muncii din România. E greu de înţeles de ce în condiţiile în care figura drept strategie guvernamentală, având şi buget, s-a făcut şi se face atât de puţin pentru readucerea în ramurile industriale a şomerilor mascaţi din mediul rural. Deşi, statistic, rata şomajului este de doar 4,1 la sută, procentul celor care nu au un loc de muncă este cu mult mai mare.  O mare parte dintre persoanele refugiate în mediul rural sunt calificate, dar meseriile lor nu au căutare în actualul context de pe piaţa muncii. Aici trebuia şi trebuie intervenit. Mai ales acum, când România beneficiază de peste 4,2 miliarde de euro bani alocaţi prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, vehicul extrem de important în sprijinirea dezvoltării economice şi a schimbărilor structurale de pe piaţa muncii.
Dar, pentru ca programul să fie şi eficient, va trebui să existe proiecte eficiente şi integrate. Pe astfel de programe trebuia pus accent încă din 1996, când programul de restructurare a industriei de stat s-a limitat doar la închiderea de societăţi, ceea ce a condus la dispariţia unui număr important de muncitori calificaţi. Iată că decontul acestor acţiuni este plătit acum şi, în loc să acţionăm în baza unui plan, se punctează doar acţiuni de marketing politic la Roma sau Castellon.