(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 4022. Sâmbătă, 08 Martie 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Comentariu
Compoziţie în opt
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
În ochiul atent al bărbatului încape şi voluptatea lor de a proba rochii ore în şir, şi importanţa oglinzii, şi „nenorocirea unei zile când nu îţi stă bine părul sau ţi se duce un fir de la ciorap“, cum zicea una dintre ele, într-un film. De cele mai multe ori, e reconfortant să le observi când dorm, să furişezi o privire către sânii lor, când se trezesc şi se întind, iar dacă se întâmplă să scoată plăcinta din cuptor tocmai în pauza vreunui Arsenal - Manchester United chiar că e frumos pe lume!
E drept că alteori au porniri (noroc că au şi frâne), toane şi dorinţe imprecise (sau exagerate), başca lacrimile, care te fac să te simţi vinovat sau neputincios (mai ales când nu sunt revendicative). Certurile nu pot fi ignorate (ştim noi cum se împacă oamenii!), nici cuvintele grele sau clipele când nu-ţi poţi stăpâni zâmbetul văzând-o atât de înfuriată sub bigudiurile alea. „Ce ţi se pare comic?“, se va enerva şi mai tare, simţind că e cât se poate de amuzant, dar încercând să-şi păstreze ţinuta. „Eu n-aş putea trăi cu mine“, va spune, mai târziu, deschizând frigiderul şi privind dovleceii cumpăraţi de o săptămână (între timp, cei din piaţă s-au ieftinit de trei ori şi sunt şi proaspeţi) şi-ţi vei aminti serile când îi fredonai poezie incaşă şi-ţi răspundea din Montale, când punea în ibric combinaţia aia de plante şi, ca preludiu, îi făceai o lună plină. „Crezi că dom’ Puiu n-o iubea pe doamna Coca, aşa cum o iubeşte dom’ Cornel pe domnişoara, acum? Dar între timp s-a mai estompat“, spunea Babi, sub nuc, la un pahar. „Aş iubi-o şi acum, dar nu vrea ea. Să ne despărţim“, glumea dom’ Puiu şi îţi zbura gândul la o prietenă ce tocmai murise, la 25 de ani (şi femeile de o frumuseţe supremă fac cancer), şi la doamna Orica (faptul că era pe moarte nu o scutea de tachinările lor, Babi delimitând clar lucrurile: „Suferinţa ei e suferinţa ei, miştoul e mişto“).
Eşti înconjurat! Colege cu defecte evidente, care le ascund eventualele calităţi, divorţate fragile, mămici atente, văduve ce scutură covoraşul de la un fost iubit (arhitect, plecat în ’44, „cu ultimul tren“), bunici curioase: „Dan e însurat?“ (şi comentariul aferent al Corinei: „O informaţie prea preţioasă ca să nu fie dată mai departe“), inteligente prefăcute (manipulatoare cărora li se văd dedesubturile - sau epoleţii), habotnice („E însurat? Doamne, iartă-mă! Mi-am făcut păcate cu el toată noaptea!“), plictisite care îşi doresc un amant sau măcar o aventură în care să fie iubite „mult (cel puţin un sfert de oră)“, chinuite (de soţi beţivi, geloşi şi… afemeiaţi), puştoaice care pufnesc în spatele tău (există mereu două adolescente gata să râdă de tine). „Sunt doar femei“, te asigură un prieten şi te gândeşti la fata care ţi-a arătat cândva că un dram de practică face cât tone de teorie, la o fostă iubită, acum (ca-n Cărtărescu) „măritată, gravidă“, la femeile pe care le-ai dorit.
Încerci să le prinzi în cadru: cobori de pe treapta misogină („Femei? La trei minute trece una!“), schimbi superangularul (nu prea eşti de acord cu Pavese: „acest popor vrăjmaş“ ştie totuşi să facă un nod Windsor, la nevoie, şi e plăcut când părul lor îţi gâdilă faţa), pui un macro şi le vezi cum îşi parfumează spatele urechilor. Când să faci click, una dintre ele îţi spune că ia anticoncepţionale de ani buni, deşi nu a avut nici o relaţie în vremea asta. „E cool şi scapi şi de ciclu!“, îţi disturbă ea focusul. Cu femeile durează până când îţi găseşti ceea ce Norman Crowder numea „nivelul de incompetenţă specific“.
E drept că alteori au porniri (noroc că au şi frâne), toane şi dorinţe imprecise (sau exagerate), başca lacrimile, care te fac să te simţi vinovat sau neputincios (mai ales când nu sunt revendicative). Certurile nu pot fi ignorate (ştim noi cum se împacă oamenii!), nici cuvintele grele sau clipele când nu-ţi poţi stăpâni zâmbetul văzând-o atât de înfuriată sub bigudiurile alea. „Ce ţi se pare comic?“, se va enerva şi mai tare, simţind că e cât se poate de amuzant, dar încercând să-şi păstreze ţinuta. „Eu n-aş putea trăi cu mine“, va spune, mai târziu, deschizând frigiderul şi privind dovleceii cumpăraţi de o săptămână (între timp, cei din piaţă s-au ieftinit de trei ori şi sunt şi proaspeţi) şi-ţi vei aminti serile când îi fredonai poezie incaşă şi-ţi răspundea din Montale, când punea în ibric combinaţia aia de plante şi, ca preludiu, îi făceai o lună plină. „Crezi că dom’ Puiu n-o iubea pe doamna Coca, aşa cum o iubeşte dom’ Cornel pe domnişoara, acum? Dar între timp s-a mai estompat“, spunea Babi, sub nuc, la un pahar. „Aş iubi-o şi acum, dar nu vrea ea. Să ne despărţim“, glumea dom’ Puiu şi îţi zbura gândul la o prietenă ce tocmai murise, la 25 de ani (şi femeile de o frumuseţe supremă fac cancer), şi la doamna Orica (faptul că era pe moarte nu o scutea de tachinările lor, Babi delimitând clar lucrurile: „Suferinţa ei e suferinţa ei, miştoul e mişto“).
Eşti înconjurat! Colege cu defecte evidente, care le ascund eventualele calităţi, divorţate fragile, mămici atente, văduve ce scutură covoraşul de la un fost iubit (arhitect, plecat în ’44, „cu ultimul tren“), bunici curioase: „Dan e însurat?“ (şi comentariul aferent al Corinei: „O informaţie prea preţioasă ca să nu fie dată mai departe“), inteligente prefăcute (manipulatoare cărora li se văd dedesubturile - sau epoleţii), habotnice („E însurat? Doamne, iartă-mă! Mi-am făcut păcate cu el toată noaptea!“), plictisite care îşi doresc un amant sau măcar o aventură în care să fie iubite „mult (cel puţin un sfert de oră)“, chinuite (de soţi beţivi, geloşi şi… afemeiaţi), puştoaice care pufnesc în spatele tău (există mereu două adolescente gata să râdă de tine). „Sunt doar femei“, te asigură un prieten şi te gândeşti la fata care ţi-a arătat cândva că un dram de practică face cât tone de teorie, la o fostă iubită, acum (ca-n Cărtărescu) „măritată, gravidă“, la femeile pe care le-ai dorit.
Încerci să le prinzi în cadru: cobori de pe treapta misogină („Femei? La trei minute trece una!“), schimbi superangularul (nu prea eşti de acord cu Pavese: „acest popor vrăjmaş“ ştie totuşi să facă un nod Windsor, la nevoie, şi e plăcut când părul lor îţi gâdilă faţa), pui un macro şi le vezi cum îşi parfumează spatele urechilor. Când să faci click, una dintre ele îţi spune că ia anticoncepţionale de ani buni, deşi nu a avut nici o relaţie în vremea asta. „E cool şi scapi şi de ciclu!“, îţi disturbă ea focusul. Cu femeile durează până când îţi găseşti ceea ce Norman Crowder numea „nivelul de incompetenţă specific“.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.2 din 18 voturi
Nota curentă: 4.2 din 18 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de carcotas:
Unde a disparut romantismul?L-au inghitit necazurile sau moda?Ma asteptam ca de 8 martie sa gasesc o vorba buna si o urare pentru toate femeile din Romania.In loc de asta gasesc un "misto" si nici acela subtil.Poate fiindca barbatii se cred mucenici in raport cu femeile?Un barbat spunea ;"de unde atatea neveste ale dracului,cand toate logodnicele sunt incantatoare?".Eu ma intreb"de unde atatia barbati nepasatori si morocanosi,cand toti logodnicii sunt romantici si atenti?"LA MULTI ANI femei din Romania oriunde v-ati afla.Sa va dea Dumnezeu sanatate,,noroc si multa rabdare in relatia cu barbatii. - de I C from NY:Sotia este acea fiinta buna, blanda, iubitoare, ingaduitoare, etc. , cu care imparti jumatate din necazurile pe care nu le-ai avea daca nu te-ai fi insurat cu ea. Daca esti destept nu-ti lua nevasta tot desteapta, pentru ca atunci esti prost. O femeie, daca nu-i oferi ocazia, nu zice nimic. Dar, daca i-o iei, atunci nu te va ierta in vecii vecilor. Trecand peste aceste mici rautati, din care si D-l CMU a strecurat, din dragoste pentru ele, cateva, femeia este, in opinia mea, cealalta "Jumatate". Fara de care nu se poate alcatui "Intregul". Daca fiecare "Jumatate" isi gaseste rostul pentru care e facuta, atunci "Intregul" este fericit. Si à propos de romantism: De ziua ta, iubito, iti spun ca esti frumoasa,/ De ziua ta, iubito, esti Soarele din casa./ De ziua ta ,iubito,cand anii au trecut,/ De ziua ta, iubito, iti dau un mic sarut./ Mai mult decat atat, am vrut sa scriu, dar n-am putut. /Si scuze-mi cer de cele zise, mai sus, la inceput. La Multi Ani!
- de elev-Craiova:si pentru ca est martie ce poate fi considerate buchetul de “Vestitorii Primaverii”(14 ma rtie –Alexandru Macedonski, 18 martie –Ion Barbu ,31 marti- Nichita Stanescu) . Nu cred ca exista un alt mod mai frumos de a inchina orice demers dedicat unuia dintre cei mai interesanti si valorosi creatori de poezie moderna,deca t acela de a da glas unuia din gandurile poetului: “Daca n-as crede in mesajul meu literar,nu as scrie .Pur si simplu ,n-as crede si …e o falsa modestie sa spui “domnule eu scriu ca iubesc poezia …da’ nu prea cred ca am talent ,daca n-am talent”. Eu cred farte mult in talentul si vocatia mea,pentru asta mi-am jertfit intreaga mea existenta ,ca sa adaug ,cu o picatura in plus ,sensibilitatii con temporane o formulare mai noua ,mai adecvata,etc.. ”-Gand 3 *** ...si pentru ca este 8 Martie: Ploaie în luna lui Marte Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odaii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-nt r-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine- s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, şi noi ne iubeam prin mansarde. N-aş mai fi vrut să se sfârşească nicio dată-acea lună-a lui Marte.
- de Marius Dobrin:Cel mai frumos articol... Astept volumul...
