Situaţia lui Geoană

Stelian TANASE

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Se aude că în PSD se pregăteşte debarcarea lui Mircea Geoană, care ar fi dus partidul de la 37%, cât a luat PSD în 2004, la sub 25% în sondajele azi, şi în alegerile europarlamentare din toamna trecută. Chestiunea de fond este cât i se datoreşte lui Geoană diminuarea PSD şi cât schimbărilor din societatea românească. Electoratul este altul decât cel din 1990 şi altul decât cel de acum patru ani. Plecarea a trei milioane de români în Occident a schimbat multe. Cei care merg la vot sunt alţii şi au alte opţiuni decât „Iliescu“. S-au ridicat noi promoţii de votanţi. PSD pare că nu se adaptează la această lume nouă şi la problemele ei. A pune în cârca lui Geoană scenariul eşecului PSD este extrem de naiv. Readucerea celor doi foşti lideri Miron Mitrea şi Adrian Năstase s-ar datora neîncrederii partidului în capacitatea lui Geoană de a conduce partidul spre o victorie în alegeri. Eu cred că mai curând se datoreşte lipsei de soluţii la noile provocări. Lipseşte, cred, şi viziunea asupra viitorului imediat. Se speră că prin „strângerea rândurilor“, cum s-a spus, PSD va recăpăta vigoarea din 2000. Ceea ce este puţin probabil. Timpul s-a scurs şi mizele sunt altele. Deşi pare că îl dezavantajează, revenirea celor doi îl avantajează pe Geoană, pentru că el va putea spune în 2009, la bilanţ, nu că el a pierdut, ci partidul, cu toţi liderii la vârf. El va putea pune pe seama lui Mitrea, Năstase, Cozmâncă, Iliescu rezultatul mediocru sau slab din alegeri. Şi astfel să îşi salveze scaunul care realmente este ameninţat cel puţin de Năstase, dacă nu şi de Mitrea. Geoană are câteva greşeli la activ. Întâi de toate, acest joc între Palatul Victoria şi Cotroceni. Susţine cu vot în parlament guvernul minoritar. Asta nu i se poate reproşa numai lui, pentru că presiunea deputaţilor şi senatorilor este mare. Nimeni nu vrea, de fapt, să plece acasă înainte de termen, adică la încheierea mandatului. Aşa încât orice ar decide liderii partidului, parlamentarii vor să stea în fotoliile de aleşi ai naţiei până în noiembrie 2008. Răsturnarea guvernului prin moţiune de cenzură - la îndemâna PSD - i-ar trimite acasă. Geoană face ce poate aşadar cu aceşti parlamentari, puşi pe liste de garda veche, de Năstase, Mitrea, Iliescu.
Lui Geoană i se reproşează că face ochiade şi spre Cotroceni. Vizita lui acolo şi flagrantul realizat de televiziuni i-au scăzut acţiunile în partid, mai ales prin confuzia pe care o asemenea întâlnire a transmis-o militanţilor. E PSD în opoziţie? Încearcă un joc de culise pentru a veni la putere înainte de termen? Sau ce? Joaca cu partida PNL sau cu partida Băsescu? Alt factor al slăbiciunilor PSD îl reprezintă certurile din interior, niciodată domolite după congresul din 2005, când Iliescu a ratat şefia în folosul lui Geoană. Luptele dintre diferitele clanuri&facţiuni au micşorat mult forţa sa de reacţie. În fond, PSD putea fi o opoziţie extrem de puternică de care Băsescu&Tăriceanu să ţină seama. PSD are foarte mulţi oameni în parlament şi cu ajutorul acestei realităţi statistice putea face multe zile negre puterii, guvern sau preşedinte. Ceea ce nu s-a întâmplat din cauza dezbinărilor la vârf.
PSD nu a văzut prin cele două congrese ale sale „soluţia Geoană“ ca una de perspectivă, ci una tranzitorie, care avea scopul să îl bareze pe Iliescu. Toţi cei implicaţi au visat şi dorit altă conducere, nu pe Geoană. Cei înfrânţi au lucrat pentru a-şi lua revanşa. Cei rămaşi în planul doi au crezut că se apropie ceasul lor după ce Geoană va fi debarcat. Deocamdată, Iliescu a revenit, e omul momentului în PSD, factotum. Nimic nu se face fără el. Au revenit şi Năstase, şi Mitrea. A fost soluţie strict internă, organizatorică, pentru a satisface pretenţiile de putere din PSD. Asta poate că a evitat o scindare şi un eşec de proporţii în alegeri. Nu se întrevăd însă soluţiile pentru problemele electoratului. Măcar ale celui de stânga, ca să nu mai amintesc de cele pentru societatea românească pe ansamblu, viziune obligatorie pentru un partid care se respectă.