14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

VETO

După bancul prost cu CNSAS, Curtea Constituţională a mai făcut o boacănă când ne-a spus că preşedintele are voie să respingă o singură dată şi motivat o propunere a primului-ministru când e vorba de titularizarea la un minister. Ca la bordel: prima dată nu se pune, apoi plăteşti. De unde o fi scos Curtea acest înalt principiu, care nu apare în Constituţie, e de mirare. Prea graţioşii paznici ai legii în hăinuţele lor roşu cardinal, cu potcapurile fanariote pe cap, au improvizat şi au scos din burtă această soluţie fantasmagorică. Au văzut dânşii că sărmanul domn Băsescu este în mare încurcătură şi are nevoie de sprijinul lor neprecupeţit. Conform Constituţiei, pe care respectivii domni fie nu au citit-o, fie nu au înţeles-o, preşedintele nostru de la Cotroceni nu are drept de veto. Curtea Constituţională inventează acum unul – ad usum delphini – ca să poată să îi dea una în barbă premierului Tăriceanu. E un conflict între băieţii din cartier. Băsescu, om de port, nu e învăţat să piardă. Nu e o chestiune de principiu, de respect al legii, ci una întâi de toate de orgoliu personal. Cum ar veni: cine e cel mai tare din parcare? Cum să ieşi cu obrazul boţit în faţa naţiunii şi să vadă prostimea că preşedintele iubit s-a înşelat, că a ţinut în loc încă din decembrie, din ambiţie, situaţia de la Ministerul de Justiţie? Relaţia Norica Nicolai – Traian Băsescu e veche de zece ani. Nu s-au simpatizat, s-au contrat de multe ori şi pe vremea Convenţiei. Odată, se pare, candidata de ministereasă de azi i-a zis ministrului de atunci al transporturilor că a arestat ca procuror, în anii ’80, mulţi d-ăştia care făceau trafic cu blugi, whiski, cafea, video. Băsescu s-a simţit vizat în acest personaj, contrabandist în port. Ajuns preşedinte, a ţinut minte. Şi a ţinut să se răfuiască şi cu ea.
Altă socoteală în capul lui Băsescu e strict politică. Suntem în precampanie, deja şahişti mai mult sau mai puţin musculoşi îşi aşază piesele pe tablă. Dama, nebunul, pionii, caii. Cum avem destule probleme reale de dezbătut, dar unde Băsescu are o prezenţă slabă şi atribuţii deloc prin Constituţie, omul s-a gândit să deturneze atenţia spre o temă falsă şi cu totul secundară, dar unde terenul îi permite să câştige. Aliatul său a fost Curtea. Iar Curtea a arbitrat în favoarea preşedintelui întâi pentru că unii membri simpatizează şi depind de Cotroceni prin dosare şi alte obligaţii. O parte sunt foşti militanţi şi granguri PSD. Ei au ajuns aici ca nişte elefanţi în cimitirul lor politic. Nu sunt nişte mari jurişti, reputaţia lor profesională e modestă, la unii chiar nulă. Nu sunt nici în afara oricărei suspiciuni, cum trebuie să fie asemenea personaje, cum şi sunt în alte ţări. Asupra celor de la Bucureşti planează tot felul de suspciuni, de la complicitate în decizii la conivenţă politică, relaţii cu Securitatea etc. Poate nu sunt adevărate, dar nu au făcut nici un efort să le înlăture. Dimpotrivă, prin deciziiile lor le întăresc. Deciziile în cazurile CNSAS şi Norica Nicolai sunt două exemple recente. Calculul CCR a fost simplu: Tăriceanu este pe ultima sută de metri a guvernului său. În noiembrie trebuie să plece. Băsescu pare omul forte. El rămâne cel puţin până în 2009, dacă nu chiar până în 2014. Nu e bine să te pui rău cu Băsescu. Iar el nu o vrea pe Norica Nicolai şi trebuie să câştige disputa cu Tăriceanu, după ce a pierdut-o pe cea vizavi de Cioroianu, arbitrată diferit, tot de CCR. Având ca model de preşedinte pe Chavez şi Putin, Băsescu nu iartă şi nu uită, cum s-a exprimat odată într-o emisiune TV. Membrii CCR i-au luat frica şi îşi pregătesc o şedere cât mai lungă pe fotoliile respective.
Cam asta a fost istoria acestei decizii extrem de problematice pentru statul de drept şi pentru o Constituţie ajunsă un petic de hârtie de care îşi şterg picioarele chiar cei care ar trebui să o păzească.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

6 COMENTARII