(Ediţie din arhivă) Anul 13, nr. 3979. Vineri, 25 Ianuarie 2008
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Comentariu
Despre politicieni şi instincte
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
Mecanismul prin care o idee părăseşte rangul de „fond“, devenind „figură“, în dezbaterea publică autohtonă înclin să cred că este liber. Faptul că populaţia României, zic cei de la ONU, va scădea cu 25-35% până în 2050, de exemplu, nu interesează pe nimeni. Lucrurile se schimbă dacă preşedintele ţării anunţă această prognoză la televizor, adăugând că vina aparţine guvernului liberal. Unii miniştri vor răspunde „tantaneu“ şi pe măsură, social-democraţii vor arăta cu degetul către disputele dintre preşedinte şi premier, iar ping-pong-ul declaraţiilor se va generaliza. Cazul va deveni tot mai complex, noi fapte vor ieşi la iveală, mai ceva ca-n „The Big Lebowski“ (pot aminti şi răspunsul ironic al poliţistului când „Dude“ îl întreabă dacă au apărut indicii în legătură cu furtul maşinii lui - din care îi dispăruseră, ca lucruri de valoare, casetele cu Creedance: „Încă patru ofiţeri lucrează la caz!“). Politicienii se vor acuza de demagogie sau de corupţie, şi vor avea dreptate, jurnaliştii vor intra şi ei în horă, cum se şi cuvine, spunându-şi cu convingere părerea (şi ce uşor poate să pară proprie o idee pe care ţi-o induce propaganda!).
Nu e greu să creezi o dezbatere dacă eşti demnitar. Poţi vorbi şi despre ploaia ce cade pe zăpadă în aceste zile, important e să convingi alegătorii că le vrei binele, iar minciuna să facă priză ca adevăr. E „cool“, uneori, chiar să mergi pe mâna sincerităţii, precum cerşetoarea care solicită 1.000 de lei (vechi) „să îşi ia şi baba o ţuică“ (în loc de tradiţionala pâine). Politicienilor nu le plac însă temele plicticoase! Să-i întrebi de proiecte de dezvoltare, de strategiile prin care vor atrage fonduri europene, de rezultatele concrete ale acestor proiecte şi strategii înseamnă să arunci un bumerang şi să îmbătrâneşti aşteptându-l. Să nu le vorbeşti nici despre construirea de locuinţe sau despre nevoia de aparatură în spitale (mai degrabă ai primi răspuns la întrebări legate de o tranzacţie cu armament!), iar dacă aminteşti de sărăcie, reacţionează ca fata pe sub balconul căreia fluieram în gimnaziu. Când tatăl ei s-a îndreptat către fereastră, ea a intrat în panică: „Aoleu, să nu te duci, că nu e nimeni!“ (nu strălucea prin inteligenţă, dar cine a făcut numai alegeri înţelepte în viaţă?).
Criza financiară globală a lovit în acest început de an şi România, deficitul de responsabilitate şi competenţă la nivelul clasei politice era însă vechi. Partidele aflate pe podium în sondaje nu par să ne ofere o schimbare de abordare sau de personal în perspectiva alegerilor din acest an, iar formaţiunile mai mici, nici atât! Să votezi diletantismul sau corupţia unor miniştri liberali? Indecizia social-democraţilor care îşi ţin şi beţele arse în chibrit, după ce că au scăpărătoarea umedă? Abilitatea în construirea imaginii de anticomunişti şi antisecurişti a democrat-liberalilor (printre care se află şi oamenii din partidul lui Virgil Măgureanu, ca să amintesc penultima absorbţie în PD)?
Mă gândesc la povestea pe care mi-o spunea tanti Dida, despre femeia care, acum un veac, într-o zi importantă pentru ea, îmbrăcată în haine de sărbătoare, înainte de a pleca la biserică, şi-a amintit că nu mulsese vaca şi s-a dus să facă acest lucru. Animalul, nerecunoscând-o în straiele acelea, a luat-o în coarne şi a aruncat-o peste gard, de unde femeia nu s-a mai ridicat. Teoretic vorbind, orice politician poate fi luat în coarne (în sens figurat), la vot. Dobitoacele par să aibă instincte mai sănătoase în faţa celor de nerecunoscut.
Nu e greu să creezi o dezbatere dacă eşti demnitar. Poţi vorbi şi despre ploaia ce cade pe zăpadă în aceste zile, important e să convingi alegătorii că le vrei binele, iar minciuna să facă priză ca adevăr. E „cool“, uneori, chiar să mergi pe mâna sincerităţii, precum cerşetoarea care solicită 1.000 de lei (vechi) „să îşi ia şi baba o ţuică“ (în loc de tradiţionala pâine). Politicienilor nu le plac însă temele plicticoase! Să-i întrebi de proiecte de dezvoltare, de strategiile prin care vor atrage fonduri europene, de rezultatele concrete ale acestor proiecte şi strategii înseamnă să arunci un bumerang şi să îmbătrâneşti aşteptându-l. Să nu le vorbeşti nici despre construirea de locuinţe sau despre nevoia de aparatură în spitale (mai degrabă ai primi răspuns la întrebări legate de o tranzacţie cu armament!), iar dacă aminteşti de sărăcie, reacţionează ca fata pe sub balconul căreia fluieram în gimnaziu. Când tatăl ei s-a îndreptat către fereastră, ea a intrat în panică: „Aoleu, să nu te duci, că nu e nimeni!“ (nu strălucea prin inteligenţă, dar cine a făcut numai alegeri înţelepte în viaţă?).
Criza financiară globală a lovit în acest început de an şi România, deficitul de responsabilitate şi competenţă la nivelul clasei politice era însă vechi. Partidele aflate pe podium în sondaje nu par să ne ofere o schimbare de abordare sau de personal în perspectiva alegerilor din acest an, iar formaţiunile mai mici, nici atât! Să votezi diletantismul sau corupţia unor miniştri liberali? Indecizia social-democraţilor care îşi ţin şi beţele arse în chibrit, după ce că au scăpărătoarea umedă? Abilitatea în construirea imaginii de anticomunişti şi antisecurişti a democrat-liberalilor (printre care se află şi oamenii din partidul lui Virgil Măgureanu, ca să amintesc penultima absorbţie în PD)?
Mă gândesc la povestea pe care mi-o spunea tanti Dida, despre femeia care, acum un veac, într-o zi importantă pentru ea, îmbrăcată în haine de sărbătoare, înainte de a pleca la biserică, şi-a amintit că nu mulsese vaca şi s-a dus să facă acest lucru. Animalul, nerecunoscând-o în straiele acelea, a luat-o în coarne şi a aruncat-o peste gard, de unde femeia nu s-a mai ridicat. Teoretic vorbind, orice politician poate fi luat în coarne (în sens figurat), la vot. Dobitoacele par să aibă instincte mai sănătoase în faţa celor de nerecunoscut.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.7 din 20 voturi
Nota curentă: 4.7 din 20 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de taz:
tati, sa scrii mai des acilea, daca se poate... - de I C from NY:Un posibil raspuns sau comentariu la articolul Dvs., D-le CMU, ar fi ceea ce am scris intr-un articol, in urma cu 4 ani. Iata cateva fragmente din el: Acarienii sunt nişte fiinţe mici, nişte gângănii, din familia păianjenului, invizibile cu ochiul liber, care trăiesc şi proliferează, în special, în perne, saltele, covoare, mochete, mobile ta****e, perdele, în general, în toate locuinţele în care se strânge praful. Acarienii, se spune ca sunt nişte alergeni, la fel de periculoşi pentru sănătatea omului ca şi politicienii. De aceea, atunci când revii din concediu, să zicem, şi casa a fost închisă, e bine ca, înainte de a respira aerul “stătut” din casă, să deschizi larg ferestrele, pentru a aerisi camerele şi a scăpa de acarienii care s-au dezvoltat şi s-au ascuns peste tot în perioada respectivă. Lumina soarelui şi aerul, plus aspirarea şi ştergerea prafului şi scuturarea covoarelor, hainelor etc., toate acestea ar fi suficiente pentru a scăpa de musafirii nepoftiţi, care v-au “invadat” şi “păzit” casa pe perioada absenţei. În opinia mea, politicienii sunt tot nişte fiinţe, dar “majuscule”, deci remarcabile, mai bine zis vizibile cu ochiul liber, mai ales o dată la patru ani, atunci când au tot interesul să iasă la lumina zilei, să fie văzuţi, ascultaţi, aplaudaţi şi, de ce nu, re, re, …realeşi. Între timp, unii preferă să acţioneze mai mult noaptea pentru a se îmbogăţi fără să fie văzuţi de lumina soarelui, care i-ar deranja, nu-i aşa, la vedere. Şi, pentru că, spre deosebire de acarieni, politicienii sunt fiinţe raţionale, ei îşi pun averile câştigate în condiţii grele pe numele nevestelor pe care le-au cunoscut din întâmplare şi care, nici măcar, nu le sunt rude. .................. .................... .................... .................... ........... Eu as fi de părere ca, o dată la patru ani, “acarienii politici” să fie scoşi fără milă din saltelele şi mochetele puterii, chiar şi cu “şuturi în fund”, dacă vrem şi ţinem la sănătatea noastră. Însă cum ar fi să ne imaginăm lumea fără acarieni? Inimaginabil mai bine! Dar fără acarieni politici ? Fără cuvinte noi, fără expresii celebre, fără îmbogăţiţi peste noapte, fără corupţie, fără… Inimagina bil mai bine sau mai rău? Dumneavoastră ce credeţi, stimaţi cititori? (frgament e din articolul "Acarieni si politicieni", I C from NY, oct. 2004)
- de RRomanul patriHHotz:inteligenta romaneasca ,provenita100% din PCR (comform unui tovaras Ginel care scrie pe forum), s-a amestecat precum cartile de joc si regrupat in tot felul de partide care mai sociale, mai democrate, mai liberale sau crestin-democrate , si continua sa se joace alba-neagra cu amarastenii care oricum ar alege tot in pierdere ies. pe undeva are dreptate tovarasul Ginel; daca inteligentii nu ar fi fost in totalitate confiscati de pcr poate ar mai fi ramas citva si in tabara prostilor si ar fi reusit sa ii organizeze; dar pe de alta parte tovarasul cu pricina s-ar putea sa confunde smecheria cu inteligenta si bunul simt cu prostia.
- de lili:http://valea-silicoa nelor.blogspot.com/
- de PETRE:ÎNSFÎRŞIT UN ARTICOL BINE SCRIS ŞI MAI ALES ECHIDISTANT.FELICIT
- de valgor:Domnule Ungureanu, Artico lul e bun si echidistant dar in acelasi timp e din pacate neterminat. E ca intr-o problema in care stim si datele si relatiile intre ele dar nu gasim solutia. Un sistem imposibil cu n necunoscute. Ziceti , pe buna dreptate dealtfel, „Partidele aflate pe podium în sondaje nu par să ne ofere o schimbare de abordare sau de personal în perspectiva alegerilor din acest an, iar formaţiunile mai mici, nici atât!” Si? Noi cu cine votam, ca astia sunt toti? Cercul e inchis. N-ar strica sa-i aruncam peste gardul ala, dar dupa ce i-am aruncat pe toti ce facem? Alegem un presedinte care le stie si le face pe toate? Se poate face, dar filmul asta l-am mai vazut. Ce-ar fi totusi daca, in loc de a juca rolul vacii care se lasa mulsa de cei pe care ii cunoaste, ne-am imagina mai curand niste tauri, ceva mai greu de muls, si nu ne-am mai comporta ca si cand am fi atins toti nirvana. Nu credeti ca este in primul rand vina noastra ca ni se intampla sa fim vaci care nu dau din coarne doar pentru ca aia care ne mulg ni se par mereu solutia mai putin paguboasa si de fapt iesim mereu in pierdere de fan? Acuzam mereu cateva zeci de mii fara sa ne dam seama ca noi suntem zeci de milioane? Pana la urma totusi in numar e doar o putere potentiala. Dar daca numarul nu are dimensiuni, daca e doar o statistica pe hartie si nu vrea sa participe la binele propriu, pe care il asteapta mereu de la altii pe care ii delega sa lucreze in locul lui dar nu-i controleaza, daca numarul reprezinta doar niste chibiti la un joc in care miza este chiar o lada cu 20 de milioane de spectatori, daca asa este, asta meritam. Cineva trebuie sa castige si lada asta, chiar si la penalty-uri. E musai!
- de Marius Dobrin:Poate ca uneori o atitudine schimbata are efect. Daca nu am mai focaliza pe orice vorba a unor personaje ultramediatizate, poate am gasi alte lucruri practice de analizat si indreptat. Eventual mult mai simplu. In alta oridien de idei, un cunoscut imi spune ca in Danemarca taxa d einmatriculare auto e cuprinsa intre 100% si 180%... O fi la fel de mare discutia si la ei?
- de taz pt. Marius:nu stiu daca exista discutii si la ei pe tema respectiva... insa pot sa-ti certific faptul ca nu au salariul minim pe economie de 130 de euro lunar...
- de RRomanul patriHHotz:Domnul CMU, spuneti ca nu aveti incredere in schimbarile de sistem. Pai cind cineva este bolnav de o boala incurabila atunci incearca orice. Sau trebuie doar sa se consoleze cu ideiea ca daca va muri va ajune in rai!? A vrea altceva diferit dect ce exista nu inseamna dorinta de anarhie. La virsta dv. ar trebui sa fiti mai revolutionar si sa lasati drobul de sare pentru cei in virsta.
- de cmu:de acord cu taz: danezii isi permit sa nu discute despre asta. si despre multe altele. o daneza ne tot repeta, cu putine zile in urma, ca se considera norocoasa sa se fi nascut in acea tara. sistemul social, nivelul de trai elimina din agenda de discutii multe puncte peste care am vrea si noi sa trecem. raspund si domnului RRoman patriHHotz: nu stiu daca e drobul, cu-o moarte toti suntem datori, vorba clasicului! :) dar sa stim pentru ce! nu ridici o baricada de dragul de a ridica o baricada... o fi sistemul asta bolnav -incurabil- cum spuneti, dar celelalte care ni s-au intamplat in veacul trecut erau sanatoase? si asa incurabil cum e, parca nu merge chiar rau prin alte parti, ca tot fu vorba de danemarca, de exemplu.
- de taz:o intrebare, pe langa subiect, pentru cmu: ai scris comment si la nr. 7 ?
- de cmu:as da un raspuns clar, daca as intelege bine intrebarea...:) e drept ca sunt obosit la ora la care postez...
