« Alte articole din categoria Opinii
Europa Centrală şi de Est - în regres?
Opinii - Alina MUNGIU-PIPPIDI(citeste alte articole de acelasi autor »)
Versiunea pentru tiparire
Marimea textului: 
(urmare din numărul de ieri)
Sondajele regionale confirmă că problemele democraţiei se trag de la elite, nu de la electorat. Barometrul noilor democraţii (NDB) din 2005, cel mai recent dintr-o excelentă serie de sondaje regionale, o probează din plin. Cetăţenii din ţările problematice ale Europei Centrale şi de Est sunt critici la adresa instituţiilor, majoritatea exprimând neîncredere în parlamente şi partide politice, însă sunt democraţi convinşi şi resping alternativele nedemocratice, cum ar fi liderii autoritari, dizolvarea parlamentelor sau regimul militar. Majoritatea apreciază că actualul sistem politic este mai bun decât cel comunist şi, de asemenea, mai bun decât un regim autoritar. Evident, nu democraţia este problema, ci guvernarea: două treimi din alegători se plâng de corupţie şi de ineficienţa statului de drept şi consideră că guvernele lor sunt inechitabile.
Tendinţele din NDB şi din Eurobarometru nu indică o deteriorare bruscă după intrarea în UE. De exemplu, încrederea în partidele politice şi în politicieni variază semnificativ la nivel european, însă la nivelul unei anumite ţări este în general constantă de-a lungul anilor. În cazurile problematice aflate în discuţie, capitalul social este redus, însă nivelul, deşi redus, este constant şi nu se schimbă odată cu aderarea. Cetăţenii Europei Centrale şi de Est rămân săraci, deşi au sentimente pro-democratice şi pro-europene. Majoritatea declară că gospodăria lor este într-o stare economică „proastă sau foarte proastă“ (90% în Bulgaria, 75% în Ungaria). În majoritatea anilor de tranziţie şi aderare, salariul real a fost sub nivelul celui din 1990. Chiar dacă performanţele macroeconomice sunt bune, e greu să fii satisfăcut la nivel de gospodărie când puterea de cumpărare din 2006 abia dacă o atinge pe cea din 1990, cum e cazul în România. În plus, diferenţa de dezvoltare dintre „vechea“ şi „noua“ Europă rămâne, în mare, aceeaşi. Economic, majoritatea ţărilor care au aderat la UE în 2004 şi 2007 nu au intrat încă pe o traiectorie convergentă cu cele din „vechea“ Europă, deşi au obţinut unele rezultate excelente. Chiar şi într-o perspectivă optimistă, până la convergenţă poate să mai treacă o jumătate de secol. Pe scurt, cetăţenii din Europa Centrală şi de Est n-au întors spatele democraţiei. Mai degrabă, aceşti cetăţeni cu un înalt nivel de educaţie şi o puternică orientare democratică (cel puţin în comparaţie cu cetăţenii din alte regiuni ale lumii) au avut aşteptări exagerate în perioada de tranziţie de la comunism la democraţie, iar acum se trezesc la realitate. Par să se fi săturat de comportarea clasei politice improvizate care a guvernat în regiune din 1990, o clasă care în unele ţări are o capacitate remarcabil de redusă de a asimila educaţia politică. Dacă această clasă nu se reformează şi nu devine mai responsabilă, alegătorii se vor îndrepta cu siguranţă spre noi alternative. Iar acestea vor fi frecvent reprezentate de populişti de diverse orientări, care vor valorifica tocmai deficitul de responsabilitate al actualei clase politice şi vor pretinde că pot oferi un alt fel de politică şi de politicieni.
Efectele aderării
Informaţii suplimentare se găsesc în Nations in Transit (NIT), un proiect al Freedom House, care conţine un raport atent şi detaliat de monitorizare a Europei postcomuniste şi o analiză în profunzime a diverselor aspecte ale democratizării, inclusiv procesul electoral, presa independentă, corupţia, societatea civilă şi independenţa justiţiei.Tabelul 2 prezintă punctajul la începutul procesului de aderare la UE (media anilor 1999 –2000), punctajul din 2007, scăderea punctajului din acest interval şi modificările de punctaj de pe durata negocierilor cu UE, când îndrumarea şi condiţiile impuse de UE au fost maxime. Punctajul NIT se acordă astfel: 7 puncte pentru cea mai slabă performanţă şi 1 punct pentru cea mai bună, însă pentru a facilita înţelegerea Tabelului 2 am marcat progresele şi regresele cu plus, respectiv cu minus. Unitatea minimală de progres sau regres este 0,25, iar unităţile mai mici din tabel rezultă din realizarea mediei între diverse punctaje.
Analiza datelor din NIT arată că aceste democraţii postcomuniste au avut o evoluţie destul de diferită în perioada anterioară aderării. Ţările baltice şi Slovenia au pornit cu punctaje remarcabil de bune (NIT acordă 1-2 puncte democraţiilor consolidate), au avut o evoluţie lineară în anii de dinaintea aderării şi în perioada aderării, şi au încheiat cu punctaje puţin mai bune decât cele iniţiale. Un al doilea grup este alcătuit din ţările care au început negocierile cu punctaje excelente (Cehia, Ungaria şi Polonia), însă au încheiat cu punctaje inferioare celor de pornire. Mai ales pe durata negocierilor au suferit retrogradări semnificative; Polonia a avut cele mai multe, înregistrând de patru ori scăderea punctajelor. Există suspiciunea că analiştii au supraestimat la început performanţa democratică a acestor ţări, şi nu e neîntemeiată. Plutonul este încheiat de Bulgaria şi Slovacia, care au pornit cu punctaje mici, însă apoi au avut o evoluţie lineară (Slovacia a progresat bine, iar Bulgaria a făcut mici îmbunătăţiri). România a progresat chiar mai puţin decât Bulgaria, a fost retrogradată de trei ori şi a încheiat bilanţul cu un câştig foarte mic. Doar România a rămas în zona gri a democraţiilor semiconsolidate, însă datorită scăderilor înregistrate de Cehia, Polonia şi Ungaria, s-a redus considerabil distanţa dintre România şi Bulgaria (care au aderat la UE în 2007) şi ţările din grupul de la Vişegrad (care au aderat în 2004).
Povestea democraţiei pe durata negocierilor şi după aderare e departe de a fi simplă. Imediat după aderare, pare să se fi produs un regres în ţările central-europene, dar nu şi în ţările baltice sau în Slovenia. Odată începute negocierile, se presupune că statele vor îndeplini aşa-numitele criterii politice de la Copenhaga, impuse de UE. Astfel, Comisia Europeană acordă mai puţină importanţă problemelor democraţiei decât integrării instituţionale a acquis-ului comunitar, care constituie nucleul negocierilor. Unele subiecte, de exemplu presa, nici nu intră în agenda de negocieri a UE.
Scăderea punctajelor NIT s-a datorat în principal regreselor înregistrate de libertatea presei în ţările din Europa Centrală şi de Est. Întrucât presa se dovedise a fi o forţă remarcabilă în primii ani de tranziţie, diversele grupuri de interese şi-au învăţat lecţia. Au achiziţionat surse de presă cu unicul scop de a le folosi drept instrumente de presiune în lupta pentru influenţă economică şi politică, îngreunând din ce în ce mai mult exprimarea publică. Acest fenomen de înregimentare a presei a avut o evoluţie spectaculoasă în regiune. Cu toate acestea, deoarece înregimentarea presei e un fenomen subtil, rezultat al unor procese informale, nu i s-a acordat atenţie pe durata negocierilor, astfel că UE nu a avut o reacţie la nivel de politică. De exemplu, Comisia nu a cerut nici unui guvern să ia măsuri decisive de transparentizare a proprietăţii de presă. Comisia a fost mai fermă în încercarea de a proteja televiziunea publică de intervenţii politice, încercare soldată însă cu un eşec total, deoarece acquis-ul comunitar nu conţine prevederi în acest sens (şi deoarece practica este destul de deficitară şi în unele state din „vechea Europă“). Au persistat unele probleme în domeniul esenţial al alegerilor, de la utilizarea resurselor administrative de către partidele aflate la putere până la tentative de manipulare a legislaţiei electorale în favoarea demnitarilor în exerciţiu.
Altor domenii monitorizate de NIT, cum ar fi reforma justiţiei şi guvernarea, li se acordă o mare importanţă în calendarul aderării la UE. Totuşi, progresul înregistrat în aceste domenii pe durata negocierilor – anii în care condiţiile UE sunt impuse cu rigoare maximă – a fost extrem de modest sau a lipsit cu desăvârşire. În medie, statele în curs de aderare au înregistrat un progres de 0,13 în procesul electoral (mai puţin decât Albania, o ţară neimplicată în procesul de aderare, care a avut un punctaj de 0,75); au regresat şi la capitolele libertatea presei şi guvernare (la care Albania a progresat); şi au stagnat la justiţie (progres mediu de 0,05 în ţările în curs de aderare, comparativ cu 1,00 în Albania). Cunoscătorii din cadrul Comisiei nu au fost surprinşi de rezultate, întrucât complicatele proceduri de monitorizare ale Comisiei depind de un „mecanism general de eliberare a reţetelor“, conform căruia ţările sunt evaluate în funcţie de numărul de măsuri adoptate din „foile de parcurs“ stabilite de Comisie, nu în funcţie de evaluarea schimbărilor reale din teren. E ca şi cum un doctor ar evalua pacientul în funcţie de numărul de medicamente prescrise şi administrate, în loc să ia temperatura pacientului ca să vadă care este efectul medicamentelor. Atât oportunitatea, cât şi impactul unor astfel de măsuri au fost mai degrabă prezumate decât demonstrate în fiecare ţară.
În concluzie, vedem cum se confirmă încă o dată principiul liberal: nu planificarea, ci stimulentele duc la rezultatele scontate. Stimulul reprezentat de aderarea la UE a justificat punctajele remarcabile obţinute la începutul anilor ’90, când s-au făcut mari progrese în doar câţiva ani. Îndrumarea şi asistenţa din partea UE (prin intermediul Comisiei şi prin programe de twinning cu statele membre pe durata negocierilor) nu au avut rezultate semnificative. Extinderea e aproape miraculoasă ca stimulent, însă destul de lentă şi ineficientă ca proces.
Imaginea prezentată aici a fost afectată şi de tensiunile istorice cărora le-a fost supus întregul proces de aderare după 2000. Comisia a trebuit să accelereze pregătirea pentru aderare a ţărilor candidate, ca să nu rateze conjunctura politică favorabilă. Comisia nu era pregătită să-şi asume rolul de agenţie de dezvoltare – iniţial, sarcina ei era să se ocupe de integrare, nu de promovarea democraţiei sau de dezvoltare. Însă cum fuseseră invitate să adere ţări cu o evoluţie incompletă (de la Lituania la Bulgaria), Comisia a trebuit să-şi asume şi acest rol, pentru care nu fusese pregătită.
Comisiei nu i-a fost uşor să joace rolul de arbitru al democraţiei (rol preluat în parte de Parlamentul European). Directorii de ţară din cadrul Direcţiei Generale pentru Extindere erau evaluaţi în funcţie de performanţele ţării-candidat de care se ocupau, ceea ce îi implica direct în succesul acesteia. În aceste condiţii, interesul faţă de promovarea democraţiei nu avea cum să fie prea mare, şi nici nu a fost. Acolo unde guvernul era în mare întârziere cu negocierea acquis-ului comunitar, cum a fost cazul Poloniei înainte de 2001, schimbarea de guvern a fost binevenită. În restul ţărilor, alegerile şi schimbările de guvern din perioada de negociere au fost considerate un rău necesar, întrucât echipele Comisiei, mai ales în cazurile unde negocierile mergeau bine, ajunseseră să aibă interese ascunse faţă de continuitatea elitelor politice şi birocratice cu care colaboraseră îndeaproape, şi se temeau că negocierile ar putea fi încetinite de noi alegeri.
Imediat după aderare, când condiţiile nu mai sunt atât de stringente, influenţa Uniunii Europene dispare ca un anestezic uşor. Problemele politice din aceste ţări, mai ales degringolada elitei politice şi neîncrederea în partide a alegătorilor, nu au nici o legătură cu aderarea la Uniunea Europeană. Au existat de la bun început, deşi au fost ascunse sau lăsate deoparte din cauza concentrării colective asupra obiectivului reprezentat de aderare. Pe durata procesului de aderare, a trebuit ca partidele politice să se comporte civilizat pentru a atinge acest obiectiv popular, însă, odată ridicate constrângerile, partidele şi-au reluat vechile obiceiuri. Acum că ţările din regiune au aderat la Uniunea Europeană, vedem Europa Centrală şi de Est aşa cum este ea în realitate – o regiune care a străbătut un drum lung, însă a cărei călătorie nu s-a încheiat. Procesul de aderare la Uniunea Europeană e demn de laudă, dar nu vesteşte sfârşitul istoriei.
Nota curentă: 3.4 din 5 voturi
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de I C from NY:
"Acolo unde guvernul era în mare întârziere cu negocierea acquis-ului comunitar"..... D-na Pippidi, permiteti-mi sa va intreb ceva: Chiar nu ati putut gasi un alt cuvant romanesc care sa corespunda frantuzismului "acquis"? Mai intai, pentru a facilita intelegerea pentru cat mai multi cititori si, in al doilea rand, sa va respectati opinia cu privire la "masacrarea" limbii romane. Or, asta se numeste imbogatire, prin "achizitionare" directa, nu?! Un proverb frantuzesc, care foloseste acest cuvant, zice asa: "Bien mal acquis ne profite jamais". Despre articolul Dvs., in doua parti, extrem de lung si obositor, nu stiu ce sa mai zic in plus. As fi preferat ceva mai simplu. Asta este aproape profesional. Ar avea locul, cred eu, in alta parte. - de M.O:La formarea PLD-ului eram cum-va multumit ca mai exista o alternativa mai buna (in formare) la partidele vechi, ma gindeam eu Chiar daca cu nume separat si chiar si doctrina, pld ar fi cooperat bine cu Basescu si implicit cu pd, totusi ar fi fost posibilitatea ca PLD sa ia fata PNL-ului si mai mult, ar fi putut aduce ceva nou in politica romaneasca. Dar se pare ca totul a fost o Cacialma. Una bine pregatita de Stolojan care a folosit banii de pe vremea veche la formarea acestui nou pardit PLD. Va intrebati voi de unde a avut el atitia bani ca in aceea scurta perioada sa poata forma branse in toata tara? Sa presupunem ca ar fi fost cu intentia adevarata de a forma acesl PLD ca sa ramina ca partid de sine statator, de ce la dizolvat cu asa usurinta, cind basescu iaq dat ordin? Ma uitam la el si il vedeam ca e perdut, ca e un om fara a stii ce sa mai faca cind a primit ordinul de a forma PD-L. PD cu boc in frunte nu ar fi avut nicio sansa sa cistige un loc la guvernare, Boc nu are material de politician, imi pare rau dar asta e adevarat, sau cel putin al suprafata e parca o masina , fara emotii , fara ondulatura , fara o maleabilitate de care un presedinte de partid are nevoie. Cine conduce partea asta politica in Romania? ma refer aici la politica pd, acum pd-l. Sa fie basescu? Absolut nu! Basescu e aici numai un pion pe tabla de sah. La baza schimbari politici in Romania de astazi si maine, e cu totul o alta organizatie care da ordine si controleaza jocul de mutari pe tabla. Bine inteles ca rezultatul va fi acela dorit cu toate ca mutarile pe tabla de sah nu sint toate controlate, ca nebunii isi mai fac de cap, ca pionii nu au nicio valoare, ca si turele cu cai cu tot sunt miscari care mai trebuiesc impinse si protejate de regina de din-fara tablei prin remote control. Rezultatul , de-si cel dorit la sfirsit, sacrificiile pionilor romani pe masa politica din tara va avea de pierdut cel mai mult. Romania condusa de un presedinte cu axa de trio, cu virf la Whasinghton,are un set bine definit de miscari care la sfirsitul game-ului va avea rezultatul dorit. Situata pe o pozitie cheie geografica de est, Romania are de indeplinit o misiune destul de principala. Aceea de a contura si bine definii miscarile politice ale unui singur Guvern. Yup! I said it Intrarea Romaniei in NATO, in UE, ca si celelate vexcine state de la est in aceasta conjuctura, nu face decit sa indeplineasca o dorinta imperialista condusaq de un singur Guvern. Acesti pasi marunti pe care toata politica europeana o contureaza acum, nu face decit sa aduca in mai putin de 20 de ani o singura Guvernare a intregii lumi. Nu la Bruxel se va intimpla asta,ci peste apa. Romania si cu surorile ei post comuniste fac parte din o puzzle care se defineste mai tirziu putin si se va vedea ptr cei care au ochi s-o vada si acum dar trebuie sa te dai mai la distanta o tira. Ca si la un tablou, de aproape vezi prea multe detalii si nu vezi ce vor sa insemne acele detalii. Citi stiu ca Fderal Reserve, nu face parte din guvernul federal al americi? Citi stiu ca Federal Reserve e o Banka privata, si are controlul asupra a tot ce se misca in lume? Citi stiu ca orice dollar emis are valoare lui insasi plus un adaug. Citi stiu ca Guvernul american de ficare data cind ia bani ia bani de la aceasta Banka, si trebuie sa plateasca interes ptr orice dollar imprumutat? Cine conduce America? Bush! spuneti voi? Pe departe! Axa Mexico US si Canada stie cineva de ea? Nu stiu citi. E romania astazi condusa de Basescu? Da! Dar e fortat sa conduca intro anumita conunctura pe tabla de sah. Nu am timp si nici spatiul necesar aici sa arat cum se vor termina lucrurile dar asteptativa la inca un razboi inainte de plecare al Mr Bush cu Iranul. Trebuie complectat o parte din triunghiul de Whasingthon-Irak-Ira n. V-oi termina probabil cindva de scris aceasta foarte adevarata poveste pe care multi nhu o vad si putin o spun.
- de M.O:"twinning" _-- doamna citi oameni olteni or sti cuvintul asta ? doamna draga acest cuvint chiar si tradus in webster dictinary, inseamna cu totul altceva decit ceeace ai vrea sa arate aici , ergo "infratire". Foloseste doamna draga cuvinte pe care omul de rind poate sa te inteleaga ce dreak ,ca doar scrii la un ziar oltewnesc unde oamenii sunt oameni adevarati nu din astia mucosi cu nazuri. E destul ca ai folosit aquisul ala de nu stiu cite ori ai mai inventata practic un altul! twinning?- fi doamna serioasa ce naiba ca mai alaltaeri parca ziceai de saftaoiu ca una si alta. Spune-ne , faci parte din aia de pa la academia aia finantata de jidani? Citi Romani stiu asta ?
- de Hitler:Nu am nimic impotriva doamnei Mungiu, poate ca sintezele domniei sale sunt adevarate, dar articolele scrise pe zeci de pagini ma obosesc. Luati exemplu de la Cîrstoiu, el "mâzgăleşte" pe puncte 1,2,3....şi gata. Uite vad mai sus cuvintul " jidan" asta ma trezeste imediat.
- de M.O:Vorbind de Hitler, nu tu, ala din nemtia, nu a fost singurul care a vrut sa aiba un singur Guvern, si nici ultimul cum istoria ne-o spune. Dorinta asta va continua si mai departe si I'm afraid ca de data aceasta se va intimpla. Se va intimpla pentru ca cei care l-au dus pe Hitler sa faca ce a vrut sa faca, de data aceasta au invatat lectia si o fac mult mai incet si bine.Au luat controlul bancilor prima data, finanteaza oameni politici, si prin ei ideeile lor. Santajeaza pe oricine prin bani, multi bani, interese,razboaie asa zise pentru democratie, si incet incet isi v-or adjudeca dreptatea- "lor". Rusia va juca un rol mare aici si va fi o piedica mare, si luand acest fapt in considerare eu cred ca este un lucru bun. daca rusia nu ar fi fost pina acum, totul s-ar fi terminat mult mai devreme. Rusia e singurul pod de trecutsi cum va fi trecut asta nu mai stiu dar sint sigur ca va avea un rol mare de jucat la aceasta masa de joc. China? e posibil sa fie deliberat izolata, daca nu racolata la un os de ros. Sout America, in afara de nebunul cu oil e in palma lor. Colombia , Chile, Brazil,Argentina? s unt tari care au guverne de papitoi. Dragii mei In mai putin de 20 de ani v-om avea un singur Guvern si el va fi condus de la Whasingthon via Israel. Zionismul- prin teoria subterfuga pe care o provaduieste astazi in prezenta historie va fi la puterea acelui Guvern. Acest trend care are inceputuri vechi, nu sa oprit o data cu stabilirea statului lor din middle east-nu! Acest concept are radacine ca o carcatita cu capul la baza a tuturor bancilor mondiale. De acolo isi conduc ideologia- vorbesti de ideologie?- asta da, nu la partide de matura la Romani. Pericolul acestei stari de fapte -un singur guvern- vine de la ideea ca "Goi" nu sunt egali cu Koser. O sa fie citeva razboaie pina atunci, Iranul va fi primul , Vecinii nostri de la Sud v-or incepe altul si pe buna dreptate, dar tot impinsi de Whasingthon. Roma nia, Ce rol va juca ea in in aceasta miscare politica, va face ca si pe vremea lui constantinescu? Cin d le-a dat americanilor aer sa-i darame? Nu vad de ce n-ar face la fel, cum le dam aeroporturi, vezi kogalniceanu- asta la vedere si cele nevazute care au "ajutat" la tortura. In ce fel de federalism internationalist va face parte si Romania. Cite taxe v-om plati atunci. Acum platim la UE, atunci unde, la Whasinghton sau Tel-Aviv? Ce va fi Romania impreuna cu restul de state europene, Vasali? Vede cineva aceste Macro-Miscari Politice de astazi si de maine? Ce rol va juca Russia? China, daca ar vrea astazi ar putea duce fiscul American pe brinci, de ce nu o face. China are atitia Dollari ca daca iar vinde, America ar fi dusa la colapse. Under-grou nd politics a acestor Bankeri sunt in asteptare sa culeaga acesti bani inapoi. Asteptati-va inca o perioada la un dollar mic, si e tinut jos, artificial, tocmai pentru acest fapt. Europa va fi vasala!.........
- de Florentin:Miss Piggy a scos pe piata carnati de presa si i-a servit fara mustar. Desigur, nu ma refer la nesfarsitul comentariu, ci la celebrele papusi Muppets sau cum s-o fi scriind.
- de Miss Piggy pentru doamna Pippidi:Sora mea, unde e tabelul 2, de care vorbesti ? Vreau tabelul 2 ! Te-ai distrat de sarbatori si precis ai mincat iar prea mult. Noua ne-ai servit doua zile ce ai scris prin alte ziare sau ce-ai avut prin sertar. Ce-oi fi zis tu, in capatzina ta, buna numai de piftie: "Oltenii astia e prosti, ei si-asa nu citeste decit Mortzii si Publicitatea". Si ai mers la cacialma !
- de din Observatorul.com:Va trece si asta "Se spune ca intr-o zi un rege decise sa il umileasca pe cel mai credincios ministru al sau. Astfel l-a chemat si i-a spus: " Benaiah, exista un anumit inel pe care vreau sa mi-l aduci. Vreau sa- l port la sarbatoarea Sukkot, ceea ce inseamna ca mai ai 6 luni ca sa-l gasesti." " Daca exista undeva pe pamant, il voi aduce maiestate, il voi aduce. Dar ce este atat de deosebit la acest inel?" intreba Benaiah. " Are puteri magice" raspunse regele. " daca un om vesel il priveste, se va intrista; daca un om trist il priveste, se va inveseli. " Regele stia ca un astfel de inel nu exista nicaieri in lume, insa voia sa-l faca pe ministrul sau sa simta gustul umilintei. Primavar a trecu, la fel si vara, iar Benaiah inca nu avea nici o idee despre unde ar putea gasi inelul. Cu o noapte inaintea sarbatorii Sukkot, decise sa faca o plimbare prin cele mai sarace cartiere ale Ierusalimului. Trecand pe langa un negustor care incepuse sa-si numere agoniseala zilei pe un covoras uzat, intreba intr-o doara: " Ai auzit cumva de un inel magic care il face pe cel fericit sa-si uite bucuria si pe cel cu inima franta sa-si uite tristetia? " Spre uimirea sa, batranul negustor lua un inel de aur si grava pe el cateva cuvinte. Cand Benaiah citi cuvintele de pe inel, intreaga fata i se lumina intr-un zambet. In acea noapte tot orasul se veselea in timpul sarbatorii Sukkot cu festivitati care mai de care mai vesele. " Ei prietene" zise regele, mi-ai adus inelul dupa care te-am trimis?" .Toti ministrii au izbucnit in ras si regele insusi radea cu pofta. Spre surpriza tuturor, Benaiah ii intinsese un inel de aur spunand: " Iata-l maiestate! " De indata ce regele citi inspcriptia, rasul i se stinse de pe chip. Pe inel bijutierul gravase trei cuvinte in limba ebraica " gimel zayin yud ". - "VA TRECE SI ASTA". In acel moment regele realiza ca intreaga sa intelepciune si bunastare ca si puterea sa de temut nu sunt decat lucruri efemere, si ca intr-o zi toate acestea vor deveni tarana si in urma lor nu va ramane decat o amintire. E doar o legenda..dar intelesul ei e atat de adanc. Totul este trecator in viata noastra, noi insine suntem trecatori pe acest pamant. Timpul este cel mai pretios capital, de aceea nu iti irosi viata; traieste-o corect si frumos..la maximum astfel ca atunci cand vei privi in urma sa nu vezi timp pierdut, ci clipe traite de care te-ai bucurat impreuna cu ceialalti. Fii mereu atent la toti si la toate in jurul tau...sfatul cel bun, solutia unei probleme care te framanta de mult timp poate veni de unde te astepti mai putin. P.S. Daca aveti un examen greu in fata puteti zice si voi: "VA TRECE SI ASTA" Vivi Ana 7/15/2007
- de valgor:Credeti si nu cercetati! Nations in Transit e un raport al FH in care noi, astia din est, suntem studiati asa, ca niste gandaci, si ni se arata ca la imbecili unde am facut bine si unde am gresit. Si dupa cum ne explica vocea patrioatei nationale americane de mai sus, "nu planificarea, ci stimulentele duc la rezultatele scontate", adica "la carotte et le batôn", ca sa ramanem si noi in limba acquis-ului comunitar. Daca sunteti masochisti puteti gasi raportul pe net (cred ca doar in engleza). Intrand pe site-ul FH puteti vedea un tovaras acolo care ne amaninta cu acest raport precum Moise ameninta poporul evreu cu Tablele Legii. Cat despre temerile si discursul colegului M.O. ce s-ar putea spune? Noi nu putem rani zapada din orase (si sate!). Cum sa-i ranim pe cei care ne vand en gros et en détail? De fapt ne ranesc ei spre noi spre rigola istoriei. Cu ajutorul unora ca autoarea acestei adevarate reclame la o noua publicatie americana.
