Allez, Forza, Ga, Hai, România!

Deşi nu intenţionam să scriu un articol despre Europenele din 2008, faptul că am fost traşi într-o grupă grea şi că toată lumea a început să se vaite şi să facă de pe acum pregătiri pentru dezastru mă determină să las mizeriile din campionatul intern şi să prezint câteva motive pentru care cred că naţionala noastră o să se califice.
Un prim motiv ar fi găsit în istoria Campionatelor Europene, în ultimii 15 ani putându-se enumera două câştigătoare surpriză – Danemarca (1992) şi Grecia (2004), după ce acestea au înfruntat pe parcurs echipe dificile precum Franţa, Anglia, Olanda şi Germania (Danemarca) şi Portugalia, Spania, Franţa, Cehia şi iar Portugalia (Grecia). Atât grupele, cât şi parcursul au fost dificile, însă concentrarea şi organizarea au fost principalele atuuri ale celor două naţionale.
De asemenea, şi la Euro 2000, România a avut o grupă la fel de dificilă, în care am pierdut cu ghinion în faţa Portugaliei, însă din care am ieşit cu fruntea sus, după ce am lăsat Germania şi Anglia acasă.
Tot un avantaj îl reprezintă forma destul de fluctuantă a colegelor de grupă, atât Franţa, Italia, cât şi Olanda producând surprize pentru pariorii înrăiţi în preliminarii. La aceste hopuri au contribuit probabil şi retragerile unor nume precum Nesta sau Totti, selecţia deficitară olandeză a lui Van Basten, mereu aducătoare de noutaţi şi lipsită de stabilitate şi omogenitate, şi, bineînţeles, lipsa unui lider pentru naţionala „cocoşului galic“, care de la Zidane pare lipsită de o gândire cerebrală, plus că toţi cei trei selecţioneri adverşi sunt destul de contestaţi în propriile ţări. Se poate adăuga şi faptul că, în fotbal, după ce urci foarte mult, urmează şi o cădere, iar Franţa şi Italia, după finala Campionatului Mondial, sunt posibile suspecte de această maladie ciudată a fotbalului.
Deoarece suntem priviţi cu superioritate şi ignoraţi din punct de vedere valoric, avem posibilitatea unei viitoare surprize, iar continuarea războiului franco-italian ne face să sperăm că, atunci când doi se ceartă, o să triumfe naţionala noastră.
Alt punct favorabil îl reprezintă şi Victor Piţurcă, tehnician, care prin modalităţile sale a reuşit să contracareze adversarii dificili ai României în meciurile directe. Acesta are la dispoziţie o generaţie ce nu are nimic de pierdut, după opt ani de absenţă de la turneele finale, şi, dacă vom vedea din partea jucătorilor multă ambiţie, dăruire şi pasiune, plus o mobilizare totală, cred că fotbaliştii actuali nu au cum să nu îşi arate adevărata valoare. În plus, un Mutu în formă maximă ar putea să ne ducă în sferturi printr-un joc „extraterestru“.
Alt avantaj ce ţine un pic de superstiţia jocului de fotbal îl constituie „legea compensaţiei“ şi, având în vedere parcursul penibil al echipelor de club româneşti de anul acesta din Europa, poate zeii fotbalului îşi vor întoarce faţa către noi la aceste Europene şi, având şi norocul de partea noastră, poate vom reuşi un parcurs în antiteză cu mizeria din campionatul intern. Cât despre greutatea grupei, să ne bucurăm că avem oportunitatea să ne testăm forţele cu nişte adevărate puteri ale fotbalului european şi nu vom avea timp, în cazul unui rezultat bun în primul meci, să ne complacem pentru cele ce vor urma.
Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să credem în tricolori, iar dacă o să avem o prestaţie precum cea din 1996, măcar să ne bucurăm pentru simplul fapt că, după o grămadă de ani, ne-am reîntors printre cei mari şi că jucăm iarăşi fotbalul pe care îl merităm.