(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3929. Miercuri, 05 Decembrie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Agenda publică
Nu trageţi în Blaga, domnule preşedinte!
Opinii - Alin TEODORESCU(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
De mai bine de 30 de ani, de când fac sondaje de opinie, am auzit orice vă puteţi imagina despre ele. Au fost ani în care am efectuat sau am analizat un sondaj la trei-patru zile. Şi am înţeles relativ bine ce înseamnă probabilitate şi margine de eroare. Faci 100 de sondaje şi ai PD pe primul loc şi PSD pe al doilea în 95 dintre ele, iar în 5 PSD este pe primul loc, iar PD este pe al doilea. În ciuda simţului comun, aceste rezultate arată că toate cele o sută de sondaje au fost efectuate corect. Aşa este legea statistică.
Sondajele sunt o fotografie statistică a situaţiei trecute. Când publici rezultatele unui sondaj de opinie, realitatea deja s-a modificat. Ca să faci un sondaj bun în teren îţi trebuie experienţă, cunoaşterea legilor statistice şi o organizare militară a peste 200 de persoane de pe tot cuprinsul ţării. Oricât de mari ar fi aceste resurse materiale şi financiare, rezultatul este acelaşi: când îi prezinţi rezultatele beneficiarului, ele sunt deja depăşite de evoluţia realităţii.
Ca să compensezi faptul că realitatea se mişcă mai repede decât capacitatea ta de a o măsura, faci prognoze. Sondajele nu sunt prognoze. Sondajul este o fotografie a situaţiei trecute. Prognoza este un model matematic aplicat unei realităţi trecute. Sondajul naţional de opinie politică se aplică populaţiei cu drept de vot, peste 18 milioane de persoane. Dar oricine ştie că nu toţi cei 18 milioane se prezintă la vot. La vot se prezintă numai o parte dintre aceştia. Cum estimezi câţi şi, mai ales, cine se prezintă la vot? Nu poţi estima pe baza declaraţiilor pentru că, din motive pe care un sociolog obişnuit nu le cunoaşte, populaţia care răspunde la chestionare înclină să supraliciteze propria prezentare la vot. Poate că psihanaliştii sau antropologii au o explicaţie a acestui fenomen, dar eu nu am aflat-o încă.
Dacă prezenţa la vot nu se poate estima pe baza declaraţiilor, atunci ai nevoie de alte cifre. Aceste cifre sunt furnizate de exit polls - sondajele la ieşirea din cabina de vot. Numai exit-urile spun exact cine a venit la vot - câte persoane de sex feminin şi masculin, cu ce vârstă, educaţie şi ocupaţie etc. De aceea, sociologii se oferă să facă sondaje la ieşirea din cabina de vot - nu pentru bani, pentru că, de obicei, banii sunt foarte puţini, nu pentru glorie, pentru că riscul de a greşi este mai mare decât gloria de o seară. Sociologii vor să facă exit-uri pentru că numai în acea zi de vot se vede clar ce parte din populaţia cu drept de vot se prezintă la urne. Aşa apar cifrele de tipul „probabilitatea de prezenţă la vot a persoanelor feminine din mediul rural, Moldova, cu studii elementare, de peste 60 ani, este de 0,354 la locale şi 0,312 la parlamentare“. Când spui aşa ceva unui ziarist, vezi cum privirea lui inteligentă se înceţoşează şi te întreabă dacă Hrebenciuc se lasă de politică sau dacă Iliescu face congres...
Cu alte cuvinte, partidele au (sau ar trebui să aibă) două serii de date: intenţia de vot pe întreaga populaţie măsurată şi intenţia de vot pe populaţia care se prezintă la urne. Prima serie de date este de obicei publică. A doua nu, pentru că se bazează pe probabilităţi care se pot modifica brutal. Dar chiar şi cu a doua serie de cifre, cea bazată pe un model matematic, sociologii greşesc. Ei greşesc când realitatea se modifică într-un sens surprinzător. Nimeni nu a prevăzut că la alegerile din 25 noiembrie se vor prezenta numai 5,5 milioane de votanţi. Cea mai scăzută participare din istoria României fusese opt milioane, aşa că toate matricile de calcul erau setate pe opt milioane la alegeri şi şapte milioane la referendum (nu-l mai omorâţi pe Blaga, domnule preşedinte-jucător, că nu are nici o vină!). De acum înainte, sociologii nu vor mai greşi estimarea prezenţei decât dacă vor veni la vot trei sau 15 milioane. Orice cifră între 13 milioane (exit din 1996) şi 5,5 milioane (exit din 2007) este prognozabilă. Cu eroarea de rigoare.
Sigur, dacă eşti politician, ai mai multe opţiuni decât să aştepţi confirmarea sondajelor. Poţi aduna partide la un loc, de exemplu. Aşa a făcut Băsescu ieri, iar PLD şi PD au fuzionat într-un nou partid, PDL - Partidul Democrat Liberal. Opus Partidului Naţional Liberal. Şi complet diferit de Partidul Liberal Democrat. Ca să nu mai vorbim că este adversarul Partidului Social Democrat. Dacă toţi sunt democraţi, atunci cine este dictatorial?
Sondajele sunt o fotografie statistică a situaţiei trecute. Când publici rezultatele unui sondaj de opinie, realitatea deja s-a modificat. Ca să faci un sondaj bun în teren îţi trebuie experienţă, cunoaşterea legilor statistice şi o organizare militară a peste 200 de persoane de pe tot cuprinsul ţării. Oricât de mari ar fi aceste resurse materiale şi financiare, rezultatul este acelaşi: când îi prezinţi rezultatele beneficiarului, ele sunt deja depăşite de evoluţia realităţii.
Ca să compensezi faptul că realitatea se mişcă mai repede decât capacitatea ta de a o măsura, faci prognoze. Sondajele nu sunt prognoze. Sondajul este o fotografie a situaţiei trecute. Prognoza este un model matematic aplicat unei realităţi trecute. Sondajul naţional de opinie politică se aplică populaţiei cu drept de vot, peste 18 milioane de persoane. Dar oricine ştie că nu toţi cei 18 milioane se prezintă la vot. La vot se prezintă numai o parte dintre aceştia. Cum estimezi câţi şi, mai ales, cine se prezintă la vot? Nu poţi estima pe baza declaraţiilor pentru că, din motive pe care un sociolog obişnuit nu le cunoaşte, populaţia care răspunde la chestionare înclină să supraliciteze propria prezentare la vot. Poate că psihanaliştii sau antropologii au o explicaţie a acestui fenomen, dar eu nu am aflat-o încă.
Dacă prezenţa la vot nu se poate estima pe baza declaraţiilor, atunci ai nevoie de alte cifre. Aceste cifre sunt furnizate de exit polls - sondajele la ieşirea din cabina de vot. Numai exit-urile spun exact cine a venit la vot - câte persoane de sex feminin şi masculin, cu ce vârstă, educaţie şi ocupaţie etc. De aceea, sociologii se oferă să facă sondaje la ieşirea din cabina de vot - nu pentru bani, pentru că, de obicei, banii sunt foarte puţini, nu pentru glorie, pentru că riscul de a greşi este mai mare decât gloria de o seară. Sociologii vor să facă exit-uri pentru că numai în acea zi de vot se vede clar ce parte din populaţia cu drept de vot se prezintă la urne. Aşa apar cifrele de tipul „probabilitatea de prezenţă la vot a persoanelor feminine din mediul rural, Moldova, cu studii elementare, de peste 60 ani, este de 0,354 la locale şi 0,312 la parlamentare“. Când spui aşa ceva unui ziarist, vezi cum privirea lui inteligentă se înceţoşează şi te întreabă dacă Hrebenciuc se lasă de politică sau dacă Iliescu face congres...
Cu alte cuvinte, partidele au (sau ar trebui să aibă) două serii de date: intenţia de vot pe întreaga populaţie măsurată şi intenţia de vot pe populaţia care se prezintă la urne. Prima serie de date este de obicei publică. A doua nu, pentru că se bazează pe probabilităţi care se pot modifica brutal. Dar chiar şi cu a doua serie de cifre, cea bazată pe un model matematic, sociologii greşesc. Ei greşesc când realitatea se modifică într-un sens surprinzător. Nimeni nu a prevăzut că la alegerile din 25 noiembrie se vor prezenta numai 5,5 milioane de votanţi. Cea mai scăzută participare din istoria României fusese opt milioane, aşa că toate matricile de calcul erau setate pe opt milioane la alegeri şi şapte milioane la referendum (nu-l mai omorâţi pe Blaga, domnule preşedinte-jucător, că nu are nici o vină!). De acum înainte, sociologii nu vor mai greşi estimarea prezenţei decât dacă vor veni la vot trei sau 15 milioane. Orice cifră între 13 milioane (exit din 1996) şi 5,5 milioane (exit din 2007) este prognozabilă. Cu eroarea de rigoare.
Sigur, dacă eşti politician, ai mai multe opţiuni decât să aştepţi confirmarea sondajelor. Poţi aduna partide la un loc, de exemplu. Aşa a făcut Băsescu ieri, iar PLD şi PD au fuzionat într-un nou partid, PDL - Partidul Democrat Liberal. Opus Partidului Naţional Liberal. Şi complet diferit de Partidul Liberal Democrat. Ca să nu mai vorbim că este adversarul Partidului Social Democrat. Dacă toţi sunt democraţi, atunci cine este dictatorial?
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.3 din 11 voturi
Nota curentă: 4.3 din 11 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Florin (din Canada):
Daca dialogul e civilizat, eu accept orice opinie! Domnule Alin va rog sa contribuiti la lamurirea noastra prin mijloacele specifice activitatii de ziarist (sau sociolog?). Din cate stiu sunteti cap de familie cu 4 copii. Nu va faceti pacate! Asa sa ne ajute Dumnezeu! - de RRomanul patriHHotz:Unii au singe de apaludac in ei si nu conteaza pe unde se afla. Si uite asa mai exportam si noi ceva pupincurism (ca altceva oricum nu putem). Orice om inteligent ii judeca pe altii (mai ales pe politicieni) dupa fapte si nu dupa gargara. Tare as vrea ca acest partid comunisto-socialisto -crestin-democrat-li beral sa cistige majoritate parlamentara iar chioranul retardat presedentia. Atunci ar trebui ca unii sa se lamureasca in sfirsit de capacitatea acestor banditi. Actuala clasa politica din Romania trebuie lichidata si trasa la raspundere. Dar cine s-o faca? Cu atitia pupincuristi de ocazie este practic imposibil. p.s. domnu' Florin, crezi ca paranteza atasata la nume te face mai convingator? eu cred ca dimpotriva ...!
- de Florin:Nimic mai simplu: O vreme eram 2. Unul din USA si eu din Canada. Nu puteam sa-mi raspund singur. N-am gasit alta posibilitate de departajare. Domnule "Pt conu..." vad ca lucrezi in schimb de noapte si nu esti atent. Incurci vremea cu opiniile si asa mai departe. Eu nu-mi exprimasem nici o opinie. Nu stiu de ce ai sarit la mine. Dar daca tot esti o tanara speranta si lucrezi la dosarul meu (m-am ajuns...) te pot ajuta. Deci uite care e opinia mea: La referendumul de dupa '89 am votat monarhia ca forma de guvernamat pentru Romania. Si am spus la toata lumea. Citeste dosarul meu de atunci. Nu am nici o legatura cu presedintele Basescu. Si eu as vrea (aici ne potrivim... sic) sa avem unul mai bun. Mai zilele trecute ziceam ca e un fel de Ceausescu asa cum ne doream atunci: destept si p.o.p.u.l.a.r. Ceausescu a fost un prost. Unii zic ca a fost nebun. Dar rar nebun sa fie asa prost... Deci pe scurt asta e democratia: sunt alesi oamenii pe care-i meritam. Mai departe: clima aspra e specifica acestei tari. (Canada).Adica e umeda in principal. Politia e in general amabila si vrea sa te ajute (evident ca nu crezi...). Zapada se curata prin contract facut de firme specializate cu primaria. Exista norme specificate dupa care se face treaba. De exemplu e ceva de genul: ca sa intre plugurile, trebuie sa fie macar 10 cm zapada. Apoi se da cu sare. Fiindca esti tanar si-mi esti simpatic sa-ti zic: se consuma patru sute de mii de tone de sare intr-o iarna, iar toata operatia costa 60 milioane de dolari. Asta numai pentru Toronto. Deci repet, Canada este monarhie constitutionala, si are un guvernator care se zice ca o reprezinta pe regina. Dar (guvernatorul) nu intervine in politica guvernului ales... Am plecat din Ro la varsta de 50 ani, cand practic trebuia sa ies la pensie avand anii necesari, plus grupa de munca. Noul proprietar al SIDEX-ului, Laksmi Mittal ne cam impingea spre "ordonante"... Contractul de privatizare nu-l cunosc... daca stii ceva scriem si mie. Sau oricum tinem legatura ca sa-ti faci treaba ca lumea. Poate ma si vizitezi! Te cazez gratis! si te duc si la Niagara. Sa stii ca nu-i cine stie ce... Cu tot respectul!
- de Hitler:Nu trageţi tovarăşi ! Mare noroc pe noi că avem parte de sociologi precum Alin. Numai citind "logosul " de mai sus "ţaţa Leana" poate înţelege pe deplin filozofia socială . Marii sociologi, St. Antim, Dobrogeanu Gherea, ar muri de invidie văzîndu-l pe Alin cum transpiră numai "socius" şi "logos". Cum sociologia are şi un scop final, în cazul de faţă acesta este "nodul din gât ", adică Băsescu.
- de dumi:cand statistica (un element foarte important in orientarea opiniei publice) este data pe mana unui sclav partinic, nu ne putem astepta decat la manipularea maselor. dar, sa nu uite ca, referitor la cei care-si folosesc pe deplin capul, rezultatul va fi invers de ceea ce-si doreste.
- de domnului teodorescu,:Domnule teodorescu,de la "revolutie"au trecut doar 17 ani,faceati sondaje pe vremea lui ceausescu sa vedeti cat este de iubit de popor?In afara de faptul ca ati vrut sa ne aduceti la cunostinta ca sunteti un sondor cu vechi state,ce altceva ati mai vrut sa spuneti,ca eu nu prea am inteles care este mesajul acestei "opinii".Probabil ca lipsa unor rezultate credibile se datoreaza faptului ca le faceti"la trei,patru zile",poate ar trebui facute zilnic.Poate ca le faceti la sediul pd-ului,in zi de sedinta,poate ar trebui sa va duceti si prin sate,prin cartiere,prin magazine...dar asta presupune o leaca de miscare si e mai greu.Mai bine la sediul partidului si sunt si ei multumiti si iese si un ban usor.
- de RRomanul patriHHotz:Dom' Florin, merci pentru invitatia in Canada si mai ales pentru oferta de a ma cazeza pe gratis. Din fericire pentru amindoi eu m-am invitat in America de Nord cu mult inaintea domniei tale cind Sidexul inca mai era al clasei muncitoare iar domnia ta angajat acolo. Asa ca te-ai obosit degeaba sa-mi descrii cum merge treaba pe acolo ca o stiu chiar mai bine intrucit bat America din Toronto la Huston si din L.A. la Atlanta. In plus posed si cetatenia celor doua tari nord-americane. Revenind la oile noastre trebuie sa recunosc ca odata am fost si eu naiv crezind ca monarhia ar putea fi mare brinza. Dar a avut grija majestatea sa nea Mihai Milogul I sa ma convinga de contrariul. Cit priveste monarhia canadiana (brtitanica de fapt) mie mi se pare o aiureala. Un presedinte onorofic ales de parlament mi s-ar parea mai indicat. In acest fel aceasta tara mare si bogata nu ar mai aparea ca o colonie britanica din Asia sau Africa. De fapt in Australia exista un puternic curent republican care cere abolirea monarhiei. Cindva chiar am fost membru al Partidului Conservator (chiar daca sint un republican convins) si am avut ocazia sa constat ca peste tot politicienii sint niste lichele. Singura solutie este limitarea numarului de mandate la doua dupa care altii la rind. p.s. cred ca ai priceput acum ca nu lucrez in schimb de noapte; profesia mea nu se poate exercita decit ziua.
- de Florin:Pentru "RRomanul... ". Mie mi-a zis directorul meu de la SIDEX ca sunt un naiv, multi ani in urma. Avea dreptate. Si d-voastra aveti dreptate in ce ziceti... Sincer sa fiu sunt tare derutat de tara noastra Ro (si mai ales ma doare de Oltenia noastra). Nu stiu pur si simplu ce-ar trebui facut! Sa traiti bine!
- de RRomanul patriHHotz:Ce trebuie facut e simplu ca lumina zilei! Dar nu are cine si cu cine! p.s. te rog, fara persoana a doua plural; doar sintem americani, nu!?
