Nicolo, in bocca al lupo!

Mititelu l-a vrut pe Nicolo Napoli. Cei mai mulţi suporteri nu l-au dorit. Cu toate acestea, zarurile au fost aruncate şi lucrurile nu se mai pot schimba. Universitatea va avea în sfârşit un antrenor, după o perioadă lungă, în care finanţatorul a preferat să facă doar experimente. Mulţi susţin că şi Napoli este un nou experiment, majoritatea celor care au comentat ştirea condamnându-l pe patron. Finanţatorul a contraatacat, cerând ca decizia să-i fie respectată. Teoria lui Mititelu e simplă. Are o datorie morală faţă de Napoli şi vrea să-i redea italianului, în care are încredere, imaginea reală.
Până ca „Mister“ să confirme, trebuie subliniat totuşi un lucru. Dintre toţi antrenorii pe care i-a avut Universitatea în „era Mititelu“, Napoli este cel mai pregătit din punct de vedere profesional. Antrenor format la celebra şcoală de la Coverciano, Nicolo Napoli este, ca pregătire şi ca experienţă, peste cei care au fost la Craiova. Ovidiu Stîngă a devenit antrenor după ce a fost radiat ca jucător. Ştefan Stoica nu fusese decât secund până să semneze cu Ştiinţa ca „principal“, iar Florin Cioroianu, cel care a reuşit un parcurs foarte bun în finalul sezonului trecut, avea în palmares echipe de genul Ambianţa Valea Ciorii.
Privind lucrurile din acest unghi, situaţia nu pare atât de gravă, iar numirea lui Napoli poate fi considerată, fără glumă, un pas înainte. E drept, în aceste momente delicate, poate ar fi fost mai indicat ca la cârma Ştiinţei să fie numit un antrenor cu experienţă, cu carismă, cu priză la fotbalul românesc. Unui tehnician care cunoştea fenomenul i-ar fi fost mult mai uşor să se adapteze şi să creeze şocul de care au nevoie jucătorii. Însă, Mititelu a ales să rişte, luând asupra sa întreaga responsabilitate.
În ceea ce-l priveşte pe Napoli, nu cred că-l putem judeca după rezultatele obţinute la prima descălecare la Ştiinţa. Atunci era altă conjunctură, iar plecarea lui Mititelu din club a dus la mazilirea italianului. Am avut însă ocazia să-l cunosc cât de cât pe Nicolo Napoli în cantonamentul de pregătire de la Norcia, în 2004. Antrenor cu principii moderne, riguros în pregătire, adept al metodelor noi de antrenament, la curent cu ultimele noutăţi în materie, Napoli era apreciat de jucătorii de atunci ai Universităţii. Şi încă un atu. Atunci, Napoli a salvat Ştiinţa de la performanţa de a „transfera“ un jucător, pe Bădăluţă, din cantonament direct în puşcărie. Măcar pentru asta Dinel Staicu ar fi trebuit să-i acorde mai mult respect şi nu o Dacie 1100.
Desigur, prea puţin contează ce a fost, pentru că prezentul ne presează, iar zestrea din clasament nu ne permite să mergem împeţiţi la antrenori cu nume. Cine s-ar băga la Universitatea, în situaţia în care patronul vrea să fie un mic Gigi Becali, echipa este vecină cu retrogradarea, jucătorii nu stau prea bine cu moralul, iar suporterii sunt cu nervii în piuneze? Totul se rezumă, începând de acum, la un pariu între suporteri şi Mititelu, care a omis să-i traducă mot a mot lui Napoli urarea „In bocca al lupo!“.