Ion JIANU

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

E realitate: „campioana unei mari iubiri“ a ajuns „campioana unei mari umiliri“, Universitatea fiind pe ultimul loc. De ce s-a ajuns aici e altă discuţie, care nu ajută însă cu nimic în acest moment greu pentru echipafanion. Suporterii sunt supăraţi, chiar revoltaţi de situaţia în care a fost adusă echipa, iar finanţatorul încearcă să arunce praf în ochii credulilor, acuzând în stânga şi în dreapta că alţii ar fi vinovaţi de umilinţa care o trăim în aceste zile.
Am mai scris în acest colţ de pagină că nu jucătorii sunt principalii vinovaţi de situaţia în care s-a ajuns, deşi evoluţiile lor în ultimele şase meciuri au fost neaşteptat de modeste. Marcel Popescu, impresarul care a adus la CFR Cluj fotbalişti de valoare, a afirmat ieri că din lotul actual doar Bornescu ar merita să îmbrace tricoul sfânt al Universităţii, asta în contextul obiectivelor anunţate de finanţator la fiecare început de sezon.
Este clar că lotul ar trebui completat, dar acum echipa trebuie lăsată în pace, băieţii au nevoie de susţinerea tuturor, că altfel gluma cu retrogradarea ar putea deveni, Doamne fereşte, o realitate. Acum, când oltenii sunt pe ultimul loc, este simplu să aruncăm cu pietre, dar ce câştigăm? Ei sunt într-o criză psihică pe care doar câteva victorii ar putea-o alina, apoi anula. Sigur, dacă jucătorii ar fi murit pe teren, aşa cum bine le-a transmis Ilie Balaci, Craiova nu era acum „lanterna roşie“.
La Vaslui s-a investit în fotbal, iar roadele se văd: echipa lui Dorinel Munteanu este pe locul III, la trei puncte de liderul CFR Cluj. Asta nu înseamnă că moldovenii sunt invincibili. În condiţiile unui arbitraj corect şi ale unei dăruiri extraordinare, Universitatea i-ar putea surprinde pe vasluieni chiar la ei acasă. Suporterii Ştiinţei, câţi ajung la acest meci, ar trebui să se „războiască“ eventual cu finanţatorul, nu cu jucătorii. Nu dai cu pietre într-un animal rănit...