(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3826. Vineri, 24 August 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Comentariu
Pentru „tari-n taţi“, Londra pare a fi în Anglia
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Marimea textului: 
„Se munceÅŸte din greu în România!“, ai putea să crezi, intrând în vreun birou al unei instituÅ£ii. Tineri - sau nu - bat cu frenezie tastele, cu ochii Å£intă în monitoarele pe care tu le vezi doar din spate. AÅŸtepÅ£i cu sfială să-ÅŸi termine lucrările, asculÅ£i bâzâitul aparatului de aer condiÅ£ionat ÅŸi gândul îÅ£i zboară la întâmplări trăite sau auzite de la bunici ÅŸi părinÅ£i, de la unchi ÅŸi mătuÅŸi, de la prieteni. Istorioare în care e vorba, după caz, despre înfiinÅ£area cooperativei, întrecerea socialistă, depăşiri de plan, înscenări judiciare, zdrobirea în puÅŸcării politice, silnicia la Canal, cursuri de marxism-leninism, confiscări ÅŸi arestări, cote ce trebuia predate, nopÅ£i trudite pentru vreo invenÅ£ie (pe brevet erau trecuÅ£i ca ÅŸi coautori ÅŸeful de cadre ÅŸi contabilul-ÅŸef; fără ei, nu ai fi primit nici un ban); despre anii irosiÅ£i (la pensie nu au fost luaÅ£i în considerare) bătând satele pentru propovăduirea prieteniei româno-sovietice; despre ce însemna, în democraÅ£ia populară, să fii ÅŸofer sau croitoreasă, pilot de avion („singur pe cerul patriei“) sau doctoriţă, inginer sau vânzătoare la mezeluri.
Cine ar fi crezut că va cădea comunismul, iar România va fi membră NATO? Că vom putea merge, arătând doar cartea de identitate, în orice Å£ară a Uniunii Europene? Că elevii nu vor mai învăţa la ÅŸcoală despre Vasile Roaită, că nu vor mai face excursii la Doftana ÅŸi la ScorniceÅŸti? Că activiÅŸtii de partid se vor apropia atât de mult de biserică, gata să accepte mântuirea (soÅ£iile unora dintre ei lasă impresia că nu ar refuza sanctificarea)? Că dintre informatorii Securităţii, deÅ£inuÅ£ii politici vor fi cu prioritate deconspiraÅ£i („În România, s-ar părea, oroarea comunistă este în principal opera deÅ£inuÅ£ilor politici“, constata, nu de mult, Toader Paleologu)? Că tăiatul de sub limbă (cu firul de păr de cal trecut prin spirt) nu va mai fi folosit pentru vindecarea oricărei boli? Că leacurile băbeÅŸti vor deveni naturiste? Că hainele, pantofii, alimentele nu se vor mai cumpăra pe cartelă? Că în fiecare oraÅŸ vor fi hipermarketuri, iar Dacia va rămâne minoritară pe ÅŸosele? Că vor fi aleÅŸi în parlament, să facă legi, unii care vorbeau, de obicei, prin baruri ÅŸi alÅ£ii care cântau la nunÅ£i? Că tot omul va avea maÅŸină de spălat, televizor, celular, iar pisicile ÅŸi câinii vor primi pui în aspic, miel, iepure, la plic sau la cutie (îmi amintesc cuvintele unui ofiÅ£er angajat, după restructurările din armată, de o instituÅ£ie bugetară: „Din salariul de aici, iau mâncare pentru câini“)? Că biÅŸniÅ£arii vor ajunge oameni de afaceri potenÅ£i (refrenul „Dacă n-am învăţat carte!“ îÅŸi pierde, uneori, puterea de convingere)?
Altele nu s-au schimbat: sunt joburi lejere, bine plătite, din fonduri PHARE, pentru unii; o taxatoare de bilete, absolventă de profesională, se trezeÅŸte ÅŸefă peste filologi pe care îi consultă: „AuziÅ£i, Londra e în Anglia?“; unii copii merg pe calea fiicei lui Dej, Lica Gheorghiu, actriţă nu atât talentată, cât „tare-n tată“, cum zicea Mircea CriÅŸan (cel nesincronizat cu soÅ£ia, în piaţă: ea îl căuta la ouă, el o căuta la lână); unii primesc admonestări după o zi de muncă, pe birourile altora, praful e de două degete (ei vin la serviciu doar în ziua de salariu).
ÎÅ£i învingi sfiala, îÅ£i dregi glasul, tânărul îÅ£i întoarce o privire dojenitoare. Îi spui ce vrei, el mormăie ceva, nu înÅ£elegi, dar nici nu îndrăzneÅŸti să îl tulburi. E atât de absorbit de computer! O trăncăneală pe messenger, un film, un joc, o hoinăreală pe internet… Când să le faci pe toate?
Cine ar fi crezut că va cădea comunismul, iar România va fi membră NATO? Că vom putea merge, arătând doar cartea de identitate, în orice Å£ară a Uniunii Europene? Că elevii nu vor mai învăţa la ÅŸcoală despre Vasile Roaită, că nu vor mai face excursii la Doftana ÅŸi la ScorniceÅŸti? Că activiÅŸtii de partid se vor apropia atât de mult de biserică, gata să accepte mântuirea (soÅ£iile unora dintre ei lasă impresia că nu ar refuza sanctificarea)? Că dintre informatorii Securităţii, deÅ£inuÅ£ii politici vor fi cu prioritate deconspiraÅ£i („În România, s-ar părea, oroarea comunistă este în principal opera deÅ£inuÅ£ilor politici“, constata, nu de mult, Toader Paleologu)? Că tăiatul de sub limbă (cu firul de păr de cal trecut prin spirt) nu va mai fi folosit pentru vindecarea oricărei boli? Că leacurile băbeÅŸti vor deveni naturiste? Că hainele, pantofii, alimentele nu se vor mai cumpăra pe cartelă? Că în fiecare oraÅŸ vor fi hipermarketuri, iar Dacia va rămâne minoritară pe ÅŸosele? Că vor fi aleÅŸi în parlament, să facă legi, unii care vorbeau, de obicei, prin baruri ÅŸi alÅ£ii care cântau la nunÅ£i? Că tot omul va avea maÅŸină de spălat, televizor, celular, iar pisicile ÅŸi câinii vor primi pui în aspic, miel, iepure, la plic sau la cutie (îmi amintesc cuvintele unui ofiÅ£er angajat, după restructurările din armată, de o instituÅ£ie bugetară: „Din salariul de aici, iau mâncare pentru câini“)? Că biÅŸniÅ£arii vor ajunge oameni de afaceri potenÅ£i (refrenul „Dacă n-am învăţat carte!“ îÅŸi pierde, uneori, puterea de convingere)?
Altele nu s-au schimbat: sunt joburi lejere, bine plătite, din fonduri PHARE, pentru unii; o taxatoare de bilete, absolventă de profesională, se trezeÅŸte ÅŸefă peste filologi pe care îi consultă: „AuziÅ£i, Londra e în Anglia?“; unii copii merg pe calea fiicei lui Dej, Lica Gheorghiu, actriţă nu atât talentată, cât „tare-n tată“, cum zicea Mircea CriÅŸan (cel nesincronizat cu soÅ£ia, în piaţă: ea îl căuta la ouă, el o căuta la lână); unii primesc admonestări după o zi de muncă, pe birourile altora, praful e de două degete (ei vin la serviciu doar în ziua de salariu).
ÎÅ£i învingi sfiala, îÅ£i dregi glasul, tânărul îÅ£i întoarce o privire dojenitoare. Îi spui ce vrei, el mormăie ceva, nu înÅ£elegi, dar nici nu îndrăzneÅŸti să îl tulburi. E atât de absorbit de computer! O trăncăneală pe messenger, un film, un joc, o hoinăreală pe internet… Când să le faci pe toate?
Articole proaspete scrise de tineri, pentru tineri. Tu ai citit Jiunimea? »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.6 din 17 voturi
Nota curentă: 4.6 din 17 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Termopan de Midia:
Salut prietene! De cand Domn'Profesor nu mai e printre noi, tu esti singurul caruia ii caut articolele sa le citesc. Tu ai ceva special ca Domn'Profesor, intalnirea cu tine inseamna intalnirea cu normalitatea, bunul simtz , siguranta care ti-o da increderea ca te afli printre oameni nu printre hiene sau sacali.Cat timp mai sunt oameni ca tine in tara ma bucura, pentru ca ma gandesc ca tara in care m-am nascut, copilarit si petrecut anii studentiei ,ar mai avea o sansa de redresare in viitorul apropriat.Asa sunt eu patriot, sentimental si optimist.Poate sunt naiv,nu stiu ! Insa ceea ce se intampla acum la voi de aici de la mine se vede a fi departe de normalitate. - de cmu:multumesc pentru aceste ganduri. 'normalitatea' imi pare greu de definit sau de atins, dar, din ce imi spun prietenii, in alte parti e mai liniste, mai putin frustrant. sunt insa tineri in romania care nu se hotarasc pe care din cele 4 universitati straine unde au fost admisi, sa o aleaga. as putea fi si eu optimist, privindu/i... sunt insa si cei pentru care un bar cu manele e mult mai interesant. ps. am scris aces mesaj de acasa...:)
- de Valeriu CIUCULIN:E prima oara ca citesc ceva frumos. Surpriza mare! La 60 de ani am suficienta experienta pentru a categorisi o scriere. Bravo! Sincer si fara nici o reticenta.
- de mamucika di Germania:Cica, gura adevar graieste! Aceasta este de fapt cultura Tarii lui Papura Voda, cultura pe care maimutele inapoiate din tarile estice (RO,BG,PL,CZ etc), cica dupa caderea "zidului de papura", au raspindit-o foarte repede in tarile civilizate -Germania,Austria,Ol anda-si concomitent au aratat lumii "fata adevarata" a acestor jungle (tari). De ce s-a ajuns la "faimoasa cultura " dobindita de-a lungul anilor, din tata-n maimuta? Pai daca prin tarile astea au trecut si-au stat cam mult timp alte tipuri de animale caraghioase precum turci, arabi......Cica hai s-auzim de misto!
- de Miss Piggy:CMU-ule, binisor si adevarat ce ai scris, dar te astept la cotitura. Pe care o vei face negresit cind se vor apropia alegerile si vei scrie dupa dictare. Vei uita ca Basescu e comunist, securist si hotz si o vei tine sus si tare ca singura salvare a Romaniei. Faci un pariu cu mine ca asa va fi ?
- de cmu:Miss Piggy, deja m-ati prins la cotitura, am scris pro-Basescu in problema referendumului, ati avea un usor avantaj, daca am paria. din pacate, in politica noastra pare ca asistam, chiar si acum la 'o rotatie de cadre'. in privinta dictarii insa, va inselati. am sa scriu ce cred de cuviinta, inclusiv daca basescu o sa mi se para mai bun decat geoana, tariceanu, becali, vadim, bela sau alt contracandidat... nu m-as abtine, ca sa castig un pariu...:) si nici nu as scrie doar negativ, in buna traditie a jurnalistilor incruntati. dar sunt alegerile mele. pana acum, nu a existat nici cea mai vaga sugestie din partea conducerii ziarului in privinta subiectelor pe care le abordez si trag nadejde ca lucrurile vor ramane asa. dar suntem pe un teritoriu ce pare al intereselor si al marionetelor, primesc cu intelegere si zambetele neincrezatoare. va multumesc pentru mesaj!
- de Miss Piggy:CMU, iti multumesc pentru raspunsul tau, atit de previzibil incit puteam sa mi-l dau chiar eu. "Conservele" sunt deschise cind e nevoie, la alegeri de exemplu. Pina atunci bine ca, impreuna cu Vlad, incerci sa mai frinezi bulgarele degradarii,
- de Marius Dobrin:Din cate imi amintesc CMU a sustinut si activitatea lui Emil Constantinescu. In alegerile noastre aplica si el sustinerea raului celui mai mic. Eu cred ca in 2000 s-a ratat sansa continuarii pe un drum bun. Dar pana la urma totul se indrepta spre bine. Comunismul a incurcat mult lucrurile incat va fi greu sa le descurcam. Cum, necum, viata merge inainte si merge totusi binisor.
