PSD a anunţat că va depune o moţiune de cenzură în septembrie. Asta după ce Mircea Geoană a adunat liderii partidului la o discuţie informală, la Bran. Amănuntele apărute în presă de la discuţii arată o postură ridicolă pentru preşedintele PSD. S-au hotărât în faţa unei cafele că vor să dea jos guvernul sau să intre la guvernare şi apoi aruncau pisica de la unul la altul: „Cine îi spune şi lui Mircea!?“.
Stilul său şovăitor i-a jucat o mare festă. Partidul a luat-o înaintea sa, l-au forţat să ia o decizie. Marea problemă a preşedintelui PSD este lipsa a ceea ce în engleză se numeşte leadership, adică acea capacitate de a inspira şi de a conduce, de a convinge oamenii că ai un plan şi de a te face ascultat pentru că ei cred în planul tău. Cu părere de rău spun că Mircea Geoană nu are aşa ceva.
Spun cu părere de rău pentru că am sperat multe de la el. În mod clar, Geoană reprezintă altă categorie de lider PSD. Este departe de stilul unsuros, şpăgar, şmecheresc care s-a consacrat la vârful acestui partid. Fiind atât de mult la putere în tranziţie, PSD a devenit ţinta predilectă pentru lichelele şmechere. După ce a avut curajul să se opună lui Ion Iliescu la acel celebru congres din 2005, Geoană a avut şansa să schimbe partidul. Am scris atunci un articol în care dădeam exemplul lui Tony Blair. Ajuns aproape la fel de surprinzător în fruntea Partidului Laburist, Blair a demonstrat curaj şi leadership şi a schimbat radical partidul pentru a-l putea controla. A rupt formaţiunea de baza sa sindicală tradiţională, i-a schimbat fundamental ideologia învechit-socialistă, a trimis la pensie garda veche formată din dinozauri înăcriţi de opoziţie. Partidul Laburist a devenit New Labour (Noii Laburişti), Blair a ajuns prim-ministru şi a stat în funcţie zece ani. Îl îndemnam în acel articol pe Mircea Geoană să urmeze exemplul: să facă schimbări dacă vrea să rămână în funcţie, să domine partidul prin iniţiativă, nu să se lase copleşit de el. M-a sunat atunci să-mi spună că i-a plăcut ideea şi părea că a înţeles-o.
Era doar un exerciţiu de imagine. Geoană nu a schimbat PSD, ci s-a lăsat condus de el. S-a lăsat dominat de frică. Nu a avut decât planul de a rămâne în funcţie. Şi asta s-a întors împotriva sa. Dacă vrei funcţie fără să deranjezi pe nimeni, până la urmă cei din subordine îţi vor simţi frica şi te vor ocoli. Încercând să-i împace pe toţi, Mircea Geoană a pierdut iniţiativa. A condus în contrareacţie, pe ideile altora. Suspendarea lui Băsescu, o catastrofală decizie politică, nu a fost ideea sa, ci a cercului din jurul lui Ion Iliescu. El a plătit oalele sparte. Jocul confuz prin care vrea să fie şi la putere, şi în opoziţie a fost însă tactica sa şi îl caracterizează foarte bine: amânarea deciziei, tergiversarea, jocul de glezne. Acum, subordonaţii l-au forţat să atace. Când joci împins de la spate de alţii, nu convingi pe nimeni. Întâlnirea de la Bran ar putea fi sfârşitul liderului Geoană.
