24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiTeoctist şi după

Teoctist şi după

Patriarhul Teoctist s-a stins ieri, la ora 17.00, după o operaţie de prostată, din cauza unui atac de cord. A trăit dincolo de 90 de ani, spera să atingă suta, dar nu a fost să fie. Lasă amintiri contradictorii. A fost sigur un om al bisericii; aproape toată viaţa lui s-a dus în interiorul Bisericii Ortodoxe Române. A slujit-o cum a putut şi ştiut. Câteva date despre cel dispărut. A fost al zecelea copil din 11 al unei familii, Arăpaşu. De mic a intrat în biserică. În 1940 a ajuns la Bucureşti, ca student, unde a terminat studii teologice, apoi Litere şi filosofie. A făcut carieră după 1945, când a fost protejat de patriarhul Justinian Marina, „patriarhul roşu“, instalat de Gheorghiu Dej, pentru meritul de a-l fi adăpostit, în august 1944, când evadase din lagărul de la Târgu Jiu. Asta nu exclude ca Teoctist să fi avut o ascensiune până în vârful ierarhiei bisericeşti ortodoxe şi în alte conjuncturi. Istoria însă consemnează aceste date. La mijlocul anilor ’80, a devenit el însuşi patriarh. A ajuns în scaun într-un moment extrem de dificil. Ceauşescu se apucase cu pasiune să dărâme biserici în Bucureşti pentru a-şi construi capitala pe care visele lui de faraon paranoic o desenau. Misiunea lui Teoctist, ales patriarh în aceste vremuri grele, a fost tocmai să fie supus, să nu se împotrivească, să nu ridice glasul bisericii împotriva pornirilor demolatoare ale dictatorului. Şi, din păcate, Teoctist s-a supus. A avut pe conştiinţă multe dintre bisericile făcute praf şi pulbere de buldozere. Ştiu că l-a chinuit propria laşitate, lipsa de reacţie – cum vreţi să-i spuneţi -,  şi că se ruga pentru a fi iertat. Era un subiect pe care cu greu l-ai fi putut aborda cu dânsul. Cert este că a acceptat să fie demolate biserici în loc să le apere, fie şi cu trupul său, la nevoie. Mesageri puşi de el făceau turnee în Occident să mintă că nu se dărâmă nimic. La Bucureşti, alte feţe bisericeşti, la mare cinste şi azi, explicau diplomaţilor şi jurnaliştilor străini că e o vedenie, că nu se demolează biserici şi că doar unele sunt translatate, sacrificate pentru sistematizarea oraşului. Etc. Atitudine greu de înţeles. Să îţi dărâme cineva casa şi tu să pretinzi că nu se întâmplă nimic. Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat în Polonia dacă generalul Jaruzelski ar fi îndrăznit să dărâme o biserică! Deceniile de supunere faţă de Gheorghiu Dej şi apoi de Ceauşescu au dus la această dramă. Nu se cunoaşte nici un protest, nici un apel, nici o cerere adresată autorităţilor comuniste pentru a se opri demolarea bisericilor. Nici un apel către credincioşi sau către organismele internaţionale. Nici un lanţ uman, nici o slujbă ţinută de el în Biserica „Sf. Dumitru“ din Dealul Patriarhiei sau în altă parte pentru apărarea bisericilor ameninţate să cadă sub lama buldozerelor. În zilele Revoluţiei din decembrie 1989, patriarhul Teoctist publica un inoportun şi nefericit text pentru sprijinirea lui Ceauşescu… După Revoluţie, în ianuarie 1990, s-a retras la Mănăstirea Sinaia, pentru a-şi ispăşi păcatele. Frumoasă atitudine. Numai că nu a ţinut decât câteva săptămâni.
Ne-am fi aşteptat să avem o analiză sinceră, ecumenică, la ce s-a întâmplat cu Biserica Ortodoxă Română după 1945. Toată ţara se înnoia, încerca să iasă din experienţa comunistă. Dar patriarhul s-a întors în scaunul patriarhal, chemat înapoi de mitropoliţii şi ierarhii conservatori, care s-au temut că o schimbare îi va atinge şi pe ei.
A urmat o perioadă de îngheţ în interiorul Bisericii Ortodoxe, într-o vreme în care era nevoie de mari, chibzuite şi urgente prefaceri. Lupta pentru succesiunea sa s-a declanşat aproape instantaneu. Perioada de tranziţie în biserică a început în 1990 şi a durat până azi, când Sinodul se pregăteşte să suie pe altcineva în locul deţinut de Teoctist. Dispărutul a încercat să facă uitate greşelile sale, insistând să se ridice o Catedrală a Neamului. Pe păcat nu se poate ridica nimic. Şi detractorii, şi lăudătorii săi îi vor păstra amintirea. Fiecare, în felul lui, l-a observat. A depins de atitudinile sale. O biserică mai curajoasă în anii ’80, sub sceptrul lui Teoctist, mult bine ar fi putut să facă. Nu a fost să fie…

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

8 COMENTARII