(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3790. Joi, 19 Iulie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
Între cult şi cultură
Umbră de Bucureşti sau umbră de Craiova?
Opinii - Vlad MIXICH(citeste alte articole de acelasi autor »)
Vlad MixicH
Marimea textului: 
Umbra. Nici umbra nu mai e ce a fost. Umbra de 40 de grade Celsius e o cacealma, e ca o lubeniţă promiţător de roşie şi rece, dar cu gust de castravete stricat. Îţi vine să o scuipi, dar o molfăi de dragul culorii şi apoi rămâi cu gust de nor toxic între buze. Sunt la gară şi aştept un tren în care un prieten fuge din Maramureş de frica norului toxic de fosfor. Toată lumea molfăie pe peron poveşti cu ploi acide şi amintiri paranoide despre Cernobâl. Eu eram prea mic în ’86 ca să-mi mai aduc aminte ceva... În ’86 mâncam mere gustoase, mici şi galbene ca fosforul, astăzi mănânc mere cu gust de celofan, mari şi roşii ca avertizările meteorologice. Între timp nu mi-a crescut nici un ochi în frunte şi nici prietenilor mei nu le-a crescut un creier în plus. Dar cu toţii ne temem de norul toxic de fosfor.
Canicular, trenul întârzie câteva mii de secunde. Stau la umbra de 40 de grade Celsius şi trag cu urechea la discuţiile din jur. Mulţi pleacă la Bucureşti să dea admitere la facultate. Acolo cacealmaua umbrei e şi mai vârtoasă, bate către 42 de grade. Cu ce o fi umbra de la Bucureşti mai bună decât umbra de la Craiova, mă întreb eu, tot cu frică de nor toxic în oase? De câţiva ani, exodul craiovenilor tineri este îndreptat mai curând spre Capitală decât spre Vestul european. „Noi migrăm la Viena, voi migraţi la «mitici» şi asta e cea mai importantă diferenţă dintre noi“, obişnuieşte să-mi spună prietenul meu din Maramureş. Are dreptate. Am întâlnit mai mulţi olteni lăudându-se că au emigrat la Bucureşti decât moroşeni cărora să le fie ruşine cu satul în care s-au născut. La Craiova, mândria de a fi oltean mai e vânturată doar prin stadioane şi campanii electorale. În rest, toată lumea vrea să fugă către capitala din est.
Băiatului de lângă mine îi tremură de căldură cercelul din sprânceană. Râde bucuros, povestind unei femei bătrâne ce mişto e viaţa de Bucureşti. Mall-uri şi cluburi „super trendy“, evenimente, festivaluri... acolo e viaţă. Gândesc cât de ispititor este şi pentru mine un oraş în care, ca să-i auzi pe Mick Jagger, Alice Cooper sau Julio Iglesias, e suficient să mergi câteva staţii de metrou. Şi ce salarii adevărate sunt acolo, continuă să laude Capitala tânărul cercelat.
Îl întrerupe trenul, care îl înghite împreună cu ceilalţi emigranţi spre Capitală şi îl scuipă pe peron pe prietenul meu refugiat cu frica de fosfor în sân. În graiul specific începe să-mi depene revoltat comportamentul unui „mitic“ (regionalism folosit în Ardeal pentru locuitorii Capitalei), coleg de compartiment. Moroşanul crede că poluarea, aglomeraţia, orele zilnice obligatorii de călătorit în metrou sau de blocare în trafic produc modificări importante ale personalităţii rezidenţilor bucureşteni. Îmi propune demararea unui studiu prin care să observăm efectele psihologice ale lipsei de spaţiu verde în Capitală. Unui bucureştean îi revin cinci frunze verzi pe an, în timp ce unui provincial vreo doi copaci mari şi înalţi. Moroşanul meu e convins că acest fapt are asupra bucureştenilor un efect la fel de nociv ca şi norul toxic de fosfor galben care umbreşte parcurile fraţilor ucraineni.
Străbat aplecat prin căldură străzile lungi şi însorite ale Craiovei. Am impresia că păşesc pe trotuarele din interiorul unui uter uriaş şi fierbinte. Mă întreb, voi ce preferaţi? Umbra Craiovei sau pe cea a Capitalei? Mie unul îmi e indiferent atâta timp cât distanţa la care mă aflu de umbra norului toxic de fosfor galben e aceeaşi.
Canicular, trenul întârzie câteva mii de secunde. Stau la umbra de 40 de grade Celsius şi trag cu urechea la discuţiile din jur. Mulţi pleacă la Bucureşti să dea admitere la facultate. Acolo cacealmaua umbrei e şi mai vârtoasă, bate către 42 de grade. Cu ce o fi umbra de la Bucureşti mai bună decât umbra de la Craiova, mă întreb eu, tot cu frică de nor toxic în oase? De câţiva ani, exodul craiovenilor tineri este îndreptat mai curând spre Capitală decât spre Vestul european. „Noi migrăm la Viena, voi migraţi la «mitici» şi asta e cea mai importantă diferenţă dintre noi“, obişnuieşte să-mi spună prietenul meu din Maramureş. Are dreptate. Am întâlnit mai mulţi olteni lăudându-se că au emigrat la Bucureşti decât moroşeni cărora să le fie ruşine cu satul în care s-au născut. La Craiova, mândria de a fi oltean mai e vânturată doar prin stadioane şi campanii electorale. În rest, toată lumea vrea să fugă către capitala din est.
Băiatului de lângă mine îi tremură de căldură cercelul din sprânceană. Râde bucuros, povestind unei femei bătrâne ce mişto e viaţa de Bucureşti. Mall-uri şi cluburi „super trendy“, evenimente, festivaluri... acolo e viaţă. Gândesc cât de ispititor este şi pentru mine un oraş în care, ca să-i auzi pe Mick Jagger, Alice Cooper sau Julio Iglesias, e suficient să mergi câteva staţii de metrou. Şi ce salarii adevărate sunt acolo, continuă să laude Capitala tânărul cercelat.
Îl întrerupe trenul, care îl înghite împreună cu ceilalţi emigranţi spre Capitală şi îl scuipă pe peron pe prietenul meu refugiat cu frica de fosfor în sân. În graiul specific începe să-mi depene revoltat comportamentul unui „mitic“ (regionalism folosit în Ardeal pentru locuitorii Capitalei), coleg de compartiment. Moroşanul crede că poluarea, aglomeraţia, orele zilnice obligatorii de călătorit în metrou sau de blocare în trafic produc modificări importante ale personalităţii rezidenţilor bucureşteni. Îmi propune demararea unui studiu prin care să observăm efectele psihologice ale lipsei de spaţiu verde în Capitală. Unui bucureştean îi revin cinci frunze verzi pe an, în timp ce unui provincial vreo doi copaci mari şi înalţi. Moroşanul meu e convins că acest fapt are asupra bucureştenilor un efect la fel de nociv ca şi norul toxic de fosfor galben care umbreşte parcurile fraţilor ucraineni.
Străbat aplecat prin căldură străzile lungi şi însorite ale Craiovei. Am impresia că păşesc pe trotuarele din interiorul unui uter uriaş şi fierbinte. Mă întreb, voi ce preferaţi? Umbra Craiovei sau pe cea a Capitalei? Mie unul îmi e indiferent atâta timp cât distanţa la care mă aflu de umbra norului toxic de fosfor galben e aceeaşi.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 4.5 din 28 voturi
Nota curentă: 4.5 din 28 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de Victor Socolovici:
Domnule Mixich, Viata devine uneori stupid de complicata! Si noi,omenirea ,o complicam! Si rest ,,caldura mare mon cher,,! - de I C from NY:Intre umbra de dud si cea de salcam e o diferenta. Cea de dud e mai deasa, mai racoraosa, pe cand cea de salcam e mai blanda, mai placuta. Ce deosebire e intre umbra de birjar si cea de parlamentar? Dupa felul in care vorbesc unii parlamentarii, n-ar trebui sa fie vreo deosebire. Daca in capitala sunt mai putini pomi, e normal sa fie si mai putina umbra. Unii insa au grija si-si construiesc cate ceva. Birjarul isi face un mic acoperis. Parlamentarul (isi)construieste legi. Si sta "la umbra lor". Dvs.ce umbra preferati? "La umbra legii"nu puteti sta, oricum. Acolo locul e ocupat.
- de Termopan de Midia:Cea ma racoroasa este umbra de nuc,dar nu pentru umbra lui racoroasa este acest arbore protejat de lege, care prin urmare si-asa deci a fost pus la umbra legii. Parlamentarul s-a pus si el la umbra legii iar umbra lui nu se compara cu a birjarului, e mai deasa si mai mare, mai acoperitoare pentru toata familia, neamul si prietenii lui. Astfel ,umbra lui Adrian Paunescu a fost racoritoare pt sotia sa care conducand cu exces de viteza a intrat pe contrasens curmand viata unei familii! Umbra lui Ruseanu este acoperitoare pt toate neamurile angajate in Ministerul de Finante ,Fisc, RAPPS. Umbra lui Gioana este racoritoare pt sotia sa fosta casnica angajata de curand la un ONG subventionat din banul public! Umbra lui Tariceanu e foarte racoroasa pt finul Olteanu, samd, iar acestia la randul lor fericesc cu umbra lor pe altii mai mici. Catzelul sta la umbra cainelui care sta la umbra porcului,care sta la umbra boului care sta in soare . Boul este contribuabilul la buget! Asa ca nu numai arborii fac umbra ci si parlamentarii. Chiar si tractoarele , ca nu degeaba tractoristilor le place la umbra. Numai ca unii fac umbra pamantului degeaba!
- de Dan Rotariu:Inainte de toate termenul "mitici" defineste regatenii (locuitorii din sud si est: moldoveni, munteni, olteni, dobrogeni) incercand sa induca o anumita superioritate - inexistenta in realitate - a transilvanenilor. T eoria se "bazeaza" pe false argumente economice: cica in Transilvania ar da mai multe taxe si ar primi mai putin si incearca sa obtina o autonomie - nimeni nu stie unde o sa se opreasca gradul de autonomie - financiara. Statist ica demonstreaza ca Bucurestiul cu 12% din populatia Roamniei participa la PIB cu aproape 30%, restul sunt povesti care supuse microscopului economic si statistic nu rezista deloc deoarece am comparat 2 judete din Moldova cu 2 judete din Transilvania si am observat ca: la acelasi buget generat in Salaj fata de Vrancea au cu 12% medici mai mult la mia de locuitori (deci cheltuie din buget mai mult), au locuinte cu 7% mai multe, etc., ca sa nu plicitisesc. Deci nici o motivatie reala nu exista pentru a mai inventa, sustine si promova termenul denigrator de "mitici" exceptand daca nu cumva alte etnii nu au un interes in dezbinarea natiunii roamne. Eu unul ma bucur ca Romania nu a urmat dezintegrarea Yugoslaviei si nu pot promova astfel de atitudini inconstiente.
- de simplu cetatean:Interesant articol, d-le Mixich!Nu stiu daca este de preferat umbra capitalei.Sunt un cunoscator relativ al Bucurestiului dat fiind faptul ca am efectuat studiile in acest oras.Marja oferita de dvs. ca preferine pentru umbra este atit de insignifianta incit sunt tentat s-o asimilez cu inexistenta.Cred ca "umbra" Bucurestiului ar fi de preferat celei din Craiova sub aspect didactic.La Bucuresti chiar se face carte, sau, cel putin se facea in perioada '90-'94.Mai degraba, as prefera "umbra" civilizatiei.La Craiova, termenul "civilizatie" a cazut in desuetudine.Ramin perplex in fiecare zi pe strada, la locul de munca, in institutiile cu care sunt nevoit sa interactionez, ocazii in care constat ca lipsa de civilizatie este ridicata la rang de virtute.Nu mai exista nici o urma, nici o "umbra" de civilizatie.Ne confruntam cu mizerii socio-umane la tot pasul.Si atunci ma vad nevoit sa va raspund la intrebarea adresata in articol tot cu o intrebare: nu puteati sa faceti comparatie cu o alta "umbra"?De pilda, cu cea a Berlinului...
- de gabi:Domnule! nueste bun Buc.ca sa traiesti in el.este f.poluat dar ce sa-i faci trebuie sa ai niste bani in buzunar iar la Craiova nu ai cum.
- de kinky:hahaha...ce a scris Termopan este mai potrivit ca articol pt azi decat ce a scris Vlad manat de icterica frica fosforoasa :))) Dzeu sa ne aiba in paza pe toti de stam cu ochii-n soare !!!
- de SCORPION:MARE DREPTATE AI TERMOPAN
