România africană

În luna februarie, la începutul acestui an, Organizaţia Naţiunilor Unite a dat publicităţii un raport cu privire la fenomenul încălzirii globale. Efectele acestui fenomen, descrise în termeni seci, aproape matematici în raport, sunt parcă imagini din filmul unei apocalipse: dispariţia ciclului celor patru anotimpuri, veri cu temperaturi extreme, deşertificare masivă, creşterea nivelului mărilor şi oceanelor, furtuni devastatoare măcinând continente întregi, exodul unor populaţii de sute de milioane de oameni din zonele cu temperaturi foarte mari spre zonele mai reci. Conform estimărilor, până în 2100, între unu şi trei miliarde de oameni vor suferi de lipsa apei, procesul de evaporare se va intensifica şi va reduce dramatic ploile, iar la nivel planetar apa potabilă disponibilă pentru fiecare locuitor se va înjumătăţi. Vinovatul principal pentru acest dezastru este omul care, prin activitatea sa, aproape că a distrus ecosistemul planetei. Emisia de gaze cu efect de seră determină grave dezechilibre în natură şi se estimează că, în cel mult zece ani, schimbările climaterice vor fi scăpate de sub control.
La nivel internaţional există un acord care reglementează, cel puţin teoretic, diferite măsuri de protecţie a mediului înconjurător. Este vorba de Protocolul de la Kyoto, negociat în decembrie 1997 de 160 de state ale lumii şi intrat în vigoare în octombrie 2004, prin ratificarea sa de către Rusia (responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră), ultima din cele 55 de naţiuni semnatare şi cauzatoare a peste 55% din emisiile globale de gaze de seră, condiţii minimum necesare pentru ca protocolul să intre în aplicare. În ianuarie 2005, protocolul fusese semnat de 127 de state, inclusiv de cele membre ale Uniunii Europene. Totuşi, Statele Unite ale Americii, care produc cantitatea cea mai mare de gaze cu efect de seră (36,1% din totalul emisiilor de gaze de seră la nivelul anului 2001), au refuzat să ratifice acest protocol invocând interesele economice şi sociale ale naţiunii americane.
În cadrul summit-ului G8 care a avut loc luna aceasta în Germania, liderii celor mai industrializate state ale lumii au ajuns la un acord privind necesitatea unei reduceri substanţiale a gazelor cu efect de seră. Statele Unite ale Americii
s-au opus însă stabilirii unui obiectiv concret pentru reducerea emisiei de astfel de gaze, preşedintele Bush declarând că Statele Unite vor participa activ la un acord care să-i urmeze Protocolului de la Kyoto.
În România, efectele încălzirii globale se vor resimţi mai ales în agricultură. Cele aproximativ 15 milioane de hectare de teren agricol au solurile afectate într-un grad tot mai sporit de schimbările climaterice extreme, astfel că, în ultimii ani, peste şapte milioane ha din suprafaţa agricolă a României au avut culturile reduse şi, uneori, chiar distruse de secetă. Anual, producţia agricolă a României este redusă cu aproximativ 35% din cea estimată, iar măsurile luate de agricultori şi autorităţi se dovedesc insuficiente pentru stoparea acestui fenomen. În plus, în zona de sud a ţării, mai ales în Oltenia, se înregistrează o accentuare puternică a deşertificării, din cauza defrişării a zeci de mii de hectare de păduri şi a distrugerii sistemului de irigaţii, specialiştii prognozând apariţia în această zonă a unei clime de tip african.
Reducerea producţiei agricole şi deşertificarea vor fi însoţite în următorii zece ani şi de alte fenomene extreme cauzate în România de încălzirea globală. Perioadele de secetă puternică vor alterna cu cele de inundaţii devastatoare, iar fenomene precum tornadele vor deveni un fapt obişnuit în peisajul românesc. Rezervele de apă potabilă ale ţării se vor diminua, fiind posibile în câţiva ani restricţionări drastice ale consumului de apă potabilă în marile oraşe.
Românii nu par să fie conştienţi de acest dezastru. Gradul de poluare în oraşele româneşti este unul dintre cele mai înalte din Uniunea Europeană, iar factorii industriali de poluare încă fac legea în economia românească, sfidând legislaţia în vigoare cu privire la protecţia mediului. România nu este pregătită pentru şocul pe care îl va produce încălzirea globală, aşa cum nu este în general pregătită să facă faţă provocărilor acestui mileniu. Singura speranţă care ne rămâne este capacitatea românilor de a supravieţui oricui, oricând, oricum…