Peisaj după bătălie

Stelian TANASE

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Cine s-a aşteptat la apariţia unui nou spirit, la lansarea altei soluţii, la o chemare spre consens s-a înşelat. Băsescu a ţinut în parlament un discurs belicos - nu atât pentru cei prezenţi în sală, pe care îi dispreţuieşte, cât pentru telespectatori. Adică pentru cei care îl votează, îl menţin popular în toate topurile şi sondajele. Cu camerele de luat vederi fixate asupra sa, a pronunţat obişnuitul său discurs anticapitalist, antiliberal şi antiparlamentar. A fost o revanşă. Un triumf degustat cu maximă satisfacţie. A dorit-o. Ar fi trebuit să le mulţumească autorilor gafei monumentale care au împins lucrurile până la referendum. Cei 322 l-au ajutat să revină atât de spectaculos în prim-plan. Fără referendum, azi ar fi continuat să scadă în intenţiile de vot. A vrut însă să îi puncteze pe cei 322 şi a plecat de la tribună mulţumit ca un copil care a tras clapa cuiva ori a făcut o poznă. Băsescu se bate tenace pentru a capta mai multă putere, pentru a schimba cadrul constituţional în favoarea lui, pentru a dicta voinţa lui primului-ministru, partidelor de la putere şi din opoziţie. Şi-a aservit justiţia şi serviciile şi pe această bază a pornit să îngenuncheze pe oricine i se opune. Întâi i-a căşunat pe primul-ministru, apoi pe PNL, acum pe parlament. Starea asta de tensiune, criza, haosul instituţional îi convin de minune. Referendumul a fost o prostie a adversarilor săi. Băsescu, în afara instituţiilor, în câmp liber, şi-a arătat versatilitatea, capacitatea de a manipula masele prin intermediul câtorva intelectuali (unii de prestigiu) transformaţi în agenţi electorali şi mass-media, pe care Băsescu ştie mai bine ca oricine să le folosească…
Asaltul continuă. E rândul PD să agite o moţiune de cenzură; altfel, săptămâna s-ar fi scurs în linişte. O linişte pe care nu o mai cunoaştem de vreo şase luni. Orice formă de calm, de stabilitate, îl trimite pe preşedinte în fundalul vieţii politice, îl va face în cele din urmă să dispară. O săptămână fără scandal e o săptămână pierdută. Sigur, manevra nu va ţine la nesfârşit. La un moment dat, societatea românească va obosi, se va plictisi să urmărească aceeaşi tragicomedie jucată pe un ton vehement… Lumea va sesiza că aceste polemici sunt false, că nu duc nicăieri şi va înceta să fie atentă la disputele dintre politicieni. Băsescu şi ceilalţi actori ai teatrului naţional din ultima vreme vor cădea întâi în sondaje, apoi la vot. Politica este prin excelenţă domeniul efemerului. Aici nimic nu durează. Ţine de o popularitate de o zi, două. Dacă facem o listă cu liderii aflaţi la vârf acum câţiva ani, vedem că aproape nici unul nu mai este azi prezent. Nu îi mai invită nimeni la talk-show-uri ori să acorde interviuri. Au dispărut în neant şi nu se vor mai întoarce, asta e clar. Aşa se va întâmpla şi cu actuala garnitură de actori, care ţine afişul de doi ani şi jumătate. Asta pentru că este o politică fără substanţă, făcută doar pentru imagine şi cu imagini. Se aruncă vorbe în vânt, se promite orice, se ridică tonul, se dă tare din mâini, se ameninţă… Se trimit ocheade spectatorilor şi mai ales telespectatorilor, se aşteaptă aplauze.
Realitatea e în altă parte. Şi unii doresc să o obscurizeze, să o amâne, să o ascundă sub preş. Vorbesc aici de sănătate, educaţie, infrastructură, absorbţia fondurilor UE. Străinii, cei - puţini - care urmăresc situaţia din România, observă prosteala politicienilor, faptul că, în loc să se ocupe de lucrurile serioase, să aibă o agendă normală, preferă să se răţoiască unii la alţii, să işte scandaluri peste scandaluri, când sunt atâtea de făcut.
Din fericire, societatea românească începe să se emancipeze de politic şi îşi vede de treabă. Asta şi face, că economia duduie, creşte mult peste media europeană, în vreme ce politicienii se ţin de poveşti. Ei sunt gata să strice totul pentru a-şi satisface micile lor vanităţi.