(Ediţie din arhivă) Anul 12, nr. 3743. Sâmbătă, 02 Iunie 2007
RSS
-
Publicitate
-
Arhiva
« Alte articole din categoria Opinii
COMENTARIU
Filme, securişti, iepuri
Opinii - Cornel Mihai Ungureanu(citeste alte articole de acelasi autor »)
Cornel Mihai Ungureanu
Marimea textului: 
Credinţa unui prieten de-al meu că Miss America ar fi căzut în fund la concursul din Mexico City, zilele trecute, din pricina primului Palme d’Or adus României de Cristian Mungiu mi-a stârnit zâmbetul acela care mi se întâmplă când unii poeţi cu talent puţin, dar cu frustrări susţin că Mircea Cărtărescu e un scriitor „umflat cu pompa“.
Pe Mungiu îl felicit din mers, dar temeinic, aşteptând cu interes „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“. Plasarea acţiunii în fostul regim a fost o carte câştigătoare, în 2007, şi pentru Florian Henckel von Donnersmarck, „Vieţile altora“ primind Oscarul pentru cel mai bun film străin. Şase ani a scris şi a lucrat la această poveste cinematografică regizorul german de care mă leagă doar coincidenţa: tatăl lui s-a născut tot în ’35, mama, tot în ’40. O poveste pe care - ca să ridic o minge la fileu comentariilor golăneşti - o plimbi puţin prin gură, înainte de a o înghiţi. Poate Corina are dreptate şi o anume încrâncenare ne face să ni se pară romanţată varianta (scrisă, în parte, la o veche mănăstire din Austria) despre agentul STASI, care, tot urmărindu-l pe scriitor, ascultând „Die Sonate von Guten Menschen“ şi citind Brecht ajunge să-i acopere protestul, descoperindu-şi conştiinţa. Altfel, lumea pe care filmul ne-o arată e familiară: posibilitatea de a alege între colaborare şi sinucidere (mi-am amintit de Mironel din „Amintiri în dialog“ - Matei Călinescu şi Ion Vianu), glumele (ca a Beatei Fredanov aşteptând un copil, în aceeaşi carte: „Dacă e băiat, îl fac tractorist!“), percheziţiile, interogatoriile, surprizele pe care ţi le poate aduce un banc despre conducătorul iubit, felul în care comuniştii te obligau la fericire: „Bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului!“ (cum zicea Ţuţea), toate astea erau vizibile şi în RDG. Poate avem şi noi securişti buni, care, după ’89, au ajuns poştaşi (ca al lor), dar la televizor îl vedem pe Corneliu Ciontu conducând echipa de tenis a parlamentarilor români într-un concurs al breslei, o altă diferenţă fiind atitudinea faţă de dosare. Scriitorul german nu doar că şi-l citea în ’92, dar primea şi un răspuns imediat (cu poză şi adresă) la întrebarea: „Cine este agentul HGW XX/7?“. Nu compar o realitate cu un film (care apasă liric, dar reconfortant pedala reconcilierii, finalul fiind foarte bun), mă gândesc însă la dezbaterile din colegiul CNSAS pe tema: a făcut X poliţie politică? Şi când se ajunge la vot iese cu 6-5 că da. Sau că nu. Îl ascult pe Dinescu povestindu-ne telegenic cum citise în dosarul unui scriitor că soţia l-a turnat. Pentru că respectivul condeier era bătrân, ca să-l protejeze de vreun atac, Dinescu nu i-a mai arătat hârtia cu pricina (Nu aş vrea să sufăr vreodată un asemenea abuz din partea unui sufletist care crede că ştie ce îmi face rău şi ce îmi face bine).
Într-o vreme în care nu e tocmai limpede dacă (aici şi aiurea) serviciile secrete depind de voinţa politică sau o determină, pentru societatea românească lustraţia îmi pare necesară. Blândeţea ei, generală şi inevitabilă, îi sperie încă pe unii („Jos labele de pe biserică şi de pe armată!“, striga, anul trecut, tribunul Tudor. „E o ruşine că se umblă acum la dosare“, spunea şi Mircea Lucescu). Cred însă că ele vor ieşi până la urmă (inclusiv, dacă a existat, cel al lui Buzura - socrul şefului SRI), vor apărea şi listele cu ofiţeri, pentru că o cursă de fond nu are sens (nici în atletism) doar cu „iepuri“ de genul Paleologu şi Doinaş care i-ar urmări pe Adrian Păunescu şi Eugen Barbu.
Pe Mungiu îl felicit din mers, dar temeinic, aşteptând cu interes „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“. Plasarea acţiunii în fostul regim a fost o carte câştigătoare, în 2007, şi pentru Florian Henckel von Donnersmarck, „Vieţile altora“ primind Oscarul pentru cel mai bun film străin. Şase ani a scris şi a lucrat la această poveste cinematografică regizorul german de care mă leagă doar coincidenţa: tatăl lui s-a născut tot în ’35, mama, tot în ’40. O poveste pe care - ca să ridic o minge la fileu comentariilor golăneşti - o plimbi puţin prin gură, înainte de a o înghiţi. Poate Corina are dreptate şi o anume încrâncenare ne face să ni se pară romanţată varianta (scrisă, în parte, la o veche mănăstire din Austria) despre agentul STASI, care, tot urmărindu-l pe scriitor, ascultând „Die Sonate von Guten Menschen“ şi citind Brecht ajunge să-i acopere protestul, descoperindu-şi conştiinţa. Altfel, lumea pe care filmul ne-o arată e familiară: posibilitatea de a alege între colaborare şi sinucidere (mi-am amintit de Mironel din „Amintiri în dialog“ - Matei Călinescu şi Ion Vianu), glumele (ca a Beatei Fredanov aşteptând un copil, în aceeaşi carte: „Dacă e băiat, îl fac tractorist!“), percheziţiile, interogatoriile, surprizele pe care ţi le poate aduce un banc despre conducătorul iubit, felul în care comuniştii te obligau la fericire: „Bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului!“ (cum zicea Ţuţea), toate astea erau vizibile şi în RDG. Poate avem şi noi securişti buni, care, după ’89, au ajuns poştaşi (ca al lor), dar la televizor îl vedem pe Corneliu Ciontu conducând echipa de tenis a parlamentarilor români într-un concurs al breslei, o altă diferenţă fiind atitudinea faţă de dosare. Scriitorul german nu doar că şi-l citea în ’92, dar primea şi un răspuns imediat (cu poză şi adresă) la întrebarea: „Cine este agentul HGW XX/7?“. Nu compar o realitate cu un film (care apasă liric, dar reconfortant pedala reconcilierii, finalul fiind foarte bun), mă gândesc însă la dezbaterile din colegiul CNSAS pe tema: a făcut X poliţie politică? Şi când se ajunge la vot iese cu 6-5 că da. Sau că nu. Îl ascult pe Dinescu povestindu-ne telegenic cum citise în dosarul unui scriitor că soţia l-a turnat. Pentru că respectivul condeier era bătrân, ca să-l protejeze de vreun atac, Dinescu nu i-a mai arătat hârtia cu pricina (Nu aş vrea să sufăr vreodată un asemenea abuz din partea unui sufletist care crede că ştie ce îmi face rău şi ce îmi face bine).
Într-o vreme în care nu e tocmai limpede dacă (aici şi aiurea) serviciile secrete depind de voinţa politică sau o determină, pentru societatea românească lustraţia îmi pare necesară. Blândeţea ei, generală şi inevitabilă, îi sperie încă pe unii („Jos labele de pe biserică şi de pe armată!“, striga, anul trecut, tribunul Tudor. „E o ruşine că se umblă acum la dosare“, spunea şi Mircea Lucescu). Cred însă că ele vor ieşi până la urmă (inclusiv, dacă a existat, cel al lui Buzura - socrul şefului SRI), vor apărea şi listele cu ofiţeri, pentru că o cursă de fond nu are sens (nici în atletism) doar cu „iepuri“ de genul Paleologu şi Doinaş care i-ar urmări pe Adrian Păunescu şi Eugen Barbu.
Primeste zilnic prin e-mail cele mai importante stiri din Oltenia. Aboneaza-te acum la newsletter! »
Notează articolul.
Nota curentă: 3.9 din 16 voturi
Nota curentă: 3.9 din 16 voturi
Comentarii
Gazeta de Sud nu este responsabilă juridic pentru conținutul comentariilor. Mesajele care conțin amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste nu sunt permise.
- de RRomanul patriHHotz:
La o natie obsedata de capra vecinului Securitatea s-a potrivit ca o minusa. Toti au turnat pe capete incluzindu-i si pe multi dintre fostii detinuti politici care au pactizat cu tortionarii chiar inainte de 89. Te si umfla risul cind auzi ca Vadim si Paunescu au fost urmariti. Pai astia se turnau intre ei! Sint prea multi implicati incepind cu omul de rind si de aceea a existat acest dezinteres fata de dosare. Majoritatea erau si urmariti si turnatori. Si asta doar pentru niste avantaje meschine. Domnul CMU, articolul a fost destul de bun dar ar fi fost si mai bun daca ziceai ceva si de "fratele" dumitale mai mare care este si cel mai iubit "frate" al oltenilor. - de cmu:m-am trezit mai tarziu, inca nu m-am dezmetcit... la ce "frate" mai mare al meu si al oltenilor va referiti? :) daca esti in puscarie si ti se ofera posibilitatea sa iesi sau sa mai stai cativa ani, nu stiu daca e neaparat un "avantaj meschin" ca alegi sa iesi. pare ca pactul era mai greu de refuzat de dupa gratii decat de afara.
- de Dan Rotariu:In aceasi situatie, presati de Siguranta dictaturii regale sau Antonseciene, comunistii au preferat inchisoarea tradarii. In fond Securitatea nu a fost decat o prelungirea a Sigurantei, iar metodele aplicate au fost folosite inclusiv in SUA pe perioada isteriei anti-comuniste, cand regizori si alti oameni de cultura daca erau comunisti au fost anchetati si inchisi pentru activitatea lor comunista care a fost interpretata de SUA ca fiind activitate anti-americana. Deci prigoana de aici a avut corespondent in SUA.. Oricum tradatorii sunt tradatori pentru ca nimeni nu i-a fortat sa isi frecventeze prietenii ca sa ii toarne. Asta nu are nici o scuza. Dar asa cum tara a avut o sumedenie de tradatori de la Pacepa la Petre Roman si micii tradatori si-au facut "datoria" tradand tot la nivelul lor.
- de RRomanul patriHHotz:Domnul CMU, hai sa sa eliminam confuzia pe care v-am indus-o. Cind am zis avantaje meschine m-am referit la cei nascuti in perioada comunista care turnau pentru un tv. color, pentru o plecare in strainatate, pentru a avansa in functie; tot pentru aceleasi avantaje meschine multi s-au inrolat in PCR; macar de ar fi fost toti comunistii ca Dan Rotariu! Posibil sa fi fost mai bine sau posibil sa fi fost mai rau, adica perioada anilor 50 s-ar fi intins pina in 90. Cind sint in opozitie comunistii sint numai miere (ca Dan al nostru) dar odata ajunsi la ciolan devin fiere si nu mai suporta nici o opozitie. Revenind la detinutii politici aveti dreptate; pentru unii era normal sa cedeze in schimbul a citva ani de libertate; altii totusi au rezistat pina la cap. Totul a depins de caracterul si puterea fiecaruia si nu-i condamn pe cei care au cedat. Problema e alta. Cei care au cedat ar fi trebuit sa renunte la aureola de martir cu care s-au prezentat dupa revolutie. Ar fi trebuit pur si simplu sa stea deoparte si sa-i lase pe altii. Mircea Ionescu Quintus scria epigrame la Scinteia comunista. Era la mintea cocosului ca asta a fost turnator. Daca cineva face o fapta buna si apoi una rea este pedepsit pentru cea rea si cu aia ramine. Ca Ionescu au fost multi. Si chiar cei care nu au colaborat cum a fost Coposu (de Diaconescu nu sint sigur) dar au facut "gafe intentionate" inrolind in PNTCD fosti activisti si securisti doar pentru a ajunge la ciolan nu mai sint demni de respect; rezultatul s-a vazut, PNTCD s-a dus la gunoi acolo unde ii este locul. In Ro nu exista principii si ideologii clare; totul este o colcaiala de lilieci care cauta tinta cu singe (ciolanul). Din 90 incoace am asistat la o prostitutie politica la nivel de individ dar mai nou ea se practica si in grup (vezi PD, UDMR, PC care isi schimba ideologiile fara nici o retinere). Aia cu "FRATELE" e prea evidenta ca sa vi-o spun dar daca insistati ....
- de Dan Rotariu:Din pacate nu cred ca poate cineva sa prevada viitorul. Ciolanul de azi, in socialism dispare. Pentru ca socialsim inseamna distributie echitabila si nicidecum un capitalsim cu fata umana. Ca poate sa existe o componenta dictatoriala am vazut si in capitalsim in care comunistii erau anchetati si bagati la puscarii pentru activitate anti-americana desi ei isi exprimau doar pozitiile politice. Deci in timpul razboiului rece ambele sisteme s-au aparat mustind in suc propriu si aplicand diverse metode de a impiedica politica libera. Cat despre democratia din SUA ... numai ce s-a intamplat la alegerile din 2000 cand votul a fost furat de GWBush si spune totul. Iata un alt fel de dictatura a minciunii, a hotiei, a banului pana la urma. Pot sa spun ca exista si ideologii clare dar nu la partide in Parlament si tocmai de aceea romanii trebuie sa schimbe din 4 in 4 ani fortele politice care i-au mintit alegand forte din afara Parlamentului. Iar legea trebuie sa interzica schimbarea conducerilor scolilor, de ex, sau politiei, alt ex., pe criterii strict politice. Conducerea trebuie sa fie a specialistilor si nu a politrucilor.
- de RRomanul patriHHotz:Da, domnul Dan, partial ai dreptate! Au fost si dictaturi capitaliste dar toate statele comuniste (fara exceptie) au fost dictaturi. Tot partial ai dreptate si cu unele referiri la USA (aia cu furatul voturilor de catre Bush este o presupunere si nu o certitudine). Dar un singur lucru este clar si asta o dovedeste practica; nici capitalismul nu este perfect (nimic nu este perfect) dar si-a dovedit superioritatea atit economic cit si politic. Restul sint doar speculatii ieftine. Lumea nu se va mai intoarce la comunism curind pentru ca nimeni nu va mai crede; ce stiu eu, poate doar vreun cataclism international care sa-l impuna cu forta ca in 45. Comunismul este doar o aberatie sectanta rupta de realitate. Dar sinteti liber sa predicati cit vrreti tovarashi comunisti si ar trebui sa ziceti merci pentru aceasta libertate pe care noi nu am avut-o cit ati fost voi la putere.
- de marius dobrin:Am marturisit totdeaun aca multumesc lui Dumnezeu pt ca mi-a oferit sansa de a trai 22 decembrie 1989 si tot ceea ce a urmat. Nu credeam ca e posibil sa traim altfel decat in comunism. Stiam ca e rau darcredeam ca e un rau imposibil de dislocat. Am polemizat si polemizam cu patima. Imi displace insa tonul vitriolant si negarea de la cap la coada, tonul mereu frustrant. Viata e olupta si ma indoiesc ca o carcoteala sau o lamentati epoate sa schimbe ceva. Nu suntem toti o apa si-un pamant. Oricat am fi nemultumiti de Romania, exista si revers. Rezistenta armata impotriva comunismului a existat. Fiind mai la est, deci mai aproape de focarul de infectie sigur ca poate efectul asupra noastra a fost mai mare. Cosmin Dragoste a scris in "Pasager" , pornind de la Lepa Brena, ca pt noi cei din vestul tarii Ocidentul insemna Iugosloavia. Tin sa subliniez un textrecent al Anei Blandiana. Ea spunea ca bascalia ne-a salvat de comunism, incat noi nu ne-am indoctrinat profundt ca nemtii, dar acum bascalia este o piatra de moara pt noi, nefiind in stare sa cooperam in bine si in acceptarea de proiecte comune si pt spatiul public. Timpul le rezolva pe toate. Cred ca singura alternativa este sa avem o abordare constructiva si sa ne urmarim telurile cu perseverenta si fara a cere minuni peste noapte. Probabil 1989 a insemnat o negociere cu comunismul , drept care stapanii de pana atunci si-au salvat continuitatea in noul sistem. Ce putem face? Sa fim nemultumiti cu asta? Eu zic sa vedem ca usor-usor totul se schimba. In bine.
- de RRomanul patriHHotz:Da, noi nu am fost indoctrinati ca nemtii! Ce bine ar fi! Poate doar albanezii ne-or fi depasit! Si cine s-a gasit sa ne dea pilde, tovarasa Blandiana fosta secretara nationala a UTC! Asta-i, sintem o natie de ipocriti! In plus tot timpul ne consolam ca sint altii in urma noastra (ba nemtii, ba bulgarii) si cind colo chiar noi sintem pe ultimul loc. Domnul CMU, sper ca v-ati trezit s-au ati adormit din nou dupa mesajul meu de raspuns. Probabil ati prins ideea cu fratele si vi s-a facut frica. Acum pe bune, scrieti mult mai bine decit cei trei papagali stefangheorgheisti (Tanase, Teodorescu si Cristoiu) dar sinteti inca timorat nu numai de a spune lucrurilor pe nume dar si de a va lansa intr-o polemica logica. Sinteti tinar si va urez succes in toate precum si contaminare lenta (de la astia mai batrini).
- de cmu:domnule RRoman patriHHotz, nu am adormit, dar stiti cum e sambata... zi de nunti... :) ati nuantat bine lucrurile, din punctul meu de vedere, in ce priveste cedarile unora sau altora si in ce priveste comunismul/capitalis mul. nu as avea deci motive de polemica. doar cu pntcd-ul nu subscriu ca i/ar fi locul la gunoi, e un partid care plateste propriile greseli - trecute sau actuale. si nu subscriu nici in ce priveste timorarea mea, dar imi vine greu sa imi fiu avocat. multumesc pentru aprecierile legate de scrisul meu. cand a fost Blandiana secretara nationala a UTC?
- de cmu:Marius, sigur ca a fost o negociere, dar, ca si la venirea comunismului, in alta parte. nu a fost usor de acceptat, pentru unii, ca activistii pcr si securistii sa fie in fruntea construirii... capitalismului. dar acum nu mai e nici greu...:) am din nou impresia ca nimic nu invrajbeste mai tare ca politica. iar cataclismul politic despre care vorbea domnul RRoman PatriHHotz nu e e imposibil sa se intample, desi pare improbabil. si daca se intampla, am putea ajunge in puscarie pentru opiniile noastre exprimate pe acest forum... sau, altii, ar putea ajunge anchetatori...:)
- de cmu:sunt multi oameni din categoria Ionescu Quintus in spatiul public, in schimb putini si-au asumat responsabilitatea pentru ceea ce facusera. Paleologu este un exemplu ca nu li s-ar fi intamplat vreo restrictie, daca ar fi recunoscut.
- de Dan Rotariu:Nu vad de ce s-ar ajunge la inchisoare pentru opinii.? Faceti speculatii pentru ca ce a fost nu o sa mai fie, pe de alta parte sa nu uitam ca inainte cu 3 luni de a cadea sistemul socialist Ceausescu a spus ca o sa revina capitalismul in Romania cand Plopul o sa faca mere si Rachita micsunele. Atat timp cat nu ati furat puteti sa fiti linistiti indiferent de sistem.
- de RRomanul patriHHotz:Nu mai retin perfect anii cind Blandiana a fost mare scula in UTC dar asa cu aproximatie sa fie fost 68-70; toti acesti dizidenti de carton si-au ajustat cv-urile ca sa para curati.
- de cmu:Domnule Dan Rotariu, sper si eu sa nu fie cazul, dar speranta mea nu elimina posibilitatea ca un lucru care s/a tot intamplat in istorie, sa se mai intample. Domnule RRoman PatriHHotz: m-as bucura daca mi-ati da o referinta despre activitatea in UTC a Anei Blandiana. cand fac interviuri cu cineva, incerc sa pun si intrebari incomode, mi/ar fi de folos asa deci. daca doriti sa parcurgeti: http:// www.pravaliacultural a.ro/template1.php?a a=2006&ll=10&menu=7# 1 daca nu, reiau 2 pasaje din raspunsurile Anei Blandiana: "Atun ci, ajunsă la Paris, am descoperit că acolo poezia începea să fie mai puţin importantă decât lozincile incendiare. Era în mai '68 şi tot ce ţin minte este că, în timp ce citeam, publicul a început să plângă şi, înainte de a avea timp să mă mir şi a reuşi să înţeleg ce se întâmplă, gazele lacrimogene care pătrunseseră din stradă au ajuns şi pe scenă" "Întâ mplarea a făcut ca peste mai puţin de 2 luni să ajung la Praga, unde revoluţia era nu numai neviolentă, ci şi de sens contrar". "Astfel am descoperit, în 1969, Italia, plecând de acasă cu 20 de dolari şi un geamantan de 65 de kilograme: lapte praf, cacao, zahăr, salam de Sibiu, brânză topită, pesmeţi, hrana noastră pentru următoarea lună italiană". parc a imi vine greu sa cred ca era sefa in UTC atunci... sau ca au pus/o sefa in '70, dupa intoarcerea din Italia si inainte de plecarea in SUA.
- de RRomanul PatriHHotz:O sa ma documentez si cind aflu perioada exacta o sa va spun. Faptul ca dumneaiei se plimba peste tot fara probleme ,in timp ce amarastenii erau chinuiti de secu daca indrazneau sa ceara un pasaport, spune multe. Doamna Blandiana si-a manifestat prin anii 80 antipatia fata de Ceasca dar in nici un caz nu a fost o anticomunista asa cum ni s-a aratat dupa revolutie. De fapt Ro nu a avut nici un dizident anticomunist; toti acesti 'telectuali subtiri (Plesu - fost secretar PCR, Paler, fost membru CC al PCR , Dinescu, Dan Desliu , Brucan etc.) si-au exprimat doar nemultumirea personala fata de Ceausescu pentru ca ii trecuse pe planul doi. Pai scria Desliu niste poezii de statea dom Rotariu in coada; era una "Partidul e-n toate" care am invatat-o intr-a cincea de o am si acum tiparita in memorie. Apoi prin 80 Desliu era mare dizident alaturi de Blandiana, Brucan, Apostol, Paler ...
- de Dan Rotariu:As dori sa fiu scos din bascalia pozitiei in petiol. Nu am avut aceasta pozitie niciodata ci eu afirm in continuare ca lucrurile bune generate de socialism pana in 1989 pentru omul de rand au disparut cu desavarsire in capitalsimul de azi. Atunci cand are loc o revolutie se pastreaza elementele bune dintr-un sistem si se arunca elementele rele. In esenta nu vad de ce in 1989 nu am fi pastrat elementele bune (sistemul economic socialist) si am fi aruncat elementele rele (dictatura). Paralel putea sa fie permis sistemului capitalist sa existe, nu prin privatizari (adica sa se cumpere pe nimic de la stat intreprinderi pentru a fi inchise sau demolate) ci prin alocare de teren si utilitati pentru a fi construite noi intreprinderi. Realizeaza cineva ceea ce scriu eu aici si unde am fi fost acum dupa aproape 2 decenii? Democratizare fara suportul economic e o farsa. Cititi Confesiunile unui asasin economic scrisa de John Perkins si o sa intelegeti involutia suferita de Romania definita de unii ca fiind revolutie.
