Când politicienii se miră

Preşedintele Băsescu a mers în parlament şi a fluturat agresiv steagul victoriei în faţa celor 322. După două zile de consultări şi declaraţii aparent paşnice la Cotroceni, parlamentarii păreau uşor miraţi de replica prezidenţială.
De fapt, a fost o săptămână marcată de mirări. După un referendum care l-a readus la Cotroceni cu asemenea procente încât a început să manifeste boala celor care au fir scurt cu Dumnezeu, Traian Băsescu părea mirat să se vadă la Cotroceni cu aceiaşi oameni şi aceleaşi partide, în aceeaşi atmosferă de gen „ne-am văzut, am vorbit, plecăm fiecare cu ce a venit“.
Mirarea a fost şi constanţa reacţiilor de după discursul în parlament. Udemeristul Frunda a spus că sperase „ca preşedintele să vină cu o mână întinsă în parlament“. De unde el aşteptase mâini întinse, Frunda s-a trezit cu pumni încleştaţi. În opinia sa, Băsescu nu a făcut decât să-i întărâte pe parlamentari, care se vor uni din nou împotriva preşedintelui. Un pronostic care are toate şansele să se împlinească. La rândul său, Mircea Geoană s-a arătat mirat că „a fost un discurs cu accente importante de răzbunare şi de vendetă politică“.
Mirarea parlamentarilor este destul de ipocrită. La urma urmei, nu poţi aştepta la modul serios că e posibil să acuzi pe cineva că e dictator, îl compari cu Hitler, îl suspenzi din funcţie pentru motive vagi, apoi respectivul se întoarce pe valul popular şi te va pupa pe frunte de parcă ai fi comis o faptă măreaţă.
De cealaltă parte, nu e clar nici ce a vrut Traian Băsescu prin acest discurs. Doar nu se aştepta că va merge în parlament şi le va spune ceva de genul: „Băi, pungaşilor, poporul m-a vrut pe mine, ia luaţi-vă tălpăşiţa!“, iar respectivii chiar îl vor asculta şi vor merge la mănăstire.
E clar acum că şi celebrele consultări de la Cotroceni au fost şi de această dată ceea ce au fost mereu sub cei trei preşedinţi ai României: simple exerciţii de schimbat opinii şi altundeva în afara talk-show-urilor. E la fel de clar că Traian Băsescu nu vrea pace, pentru că ar fi o pace în termenii adversarilor săi. Nimic nu s-a schimbat fundamental în echilibrul real al puterii după acest referendum. Avem aceeaşi majoritate antiprezidenţială, avem acelaşi guvern antiprezidenţial, doar că Traian Băsescu şi-a recâştigat dreptul de a face gălăgie. Puterea reală este la adversarii săi, dar legitimitatea simbolică este la preşedinte.
Principalii actori politici joacă gândindu-se la viitoarele alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare (cel mai probabil, la termen). Prin gafa enormă a suspendării, parlamentul a produs divorţul între legitimitate şi putere. Băsescu va fi liderul opoziţiei şi nu are nici un motiv să piardă acest rol. La viitoarele alegeri va cere poporului un parlament cu care să poată lucra. Din experienţa sa, a învăţat că din conflict câştigi alegerile.