Primul vot negativ al românilor

A trecut şi referendumul. S-au prezentat opt milioane de alegători, exact câţi spuneau studiile înainte de eveniment. Că opt milioane trebuie raportate la 18.212.980 de alegători, cum spune Ministerul de Interne, sau la 17.314.896, cum spune Institutul de Statistică, este mai puţin important. Opt milioane de oameni şi-au rupt două-trei ore din viaţă să vină la vot într-o sâmbătă a lunii mai 2007. De obicei, vin 10-11 milioane, prin urmare, două-trei milioane de oameni au considerat că nu merită efortul. Tot opt milioane vor veni şi la alegerile europarlamentare, dar la alegerile locale şi parlamentare din 2008 vom vedea din nou 10-11 milioane. Acesta este modelul de participare la vot a românilor şi nu avem ce să discutăm prea mult.
Din cele opt milioane de electori, şase au votat NU, iar două au votat DA. Este pentru prima dată în istoria electorală a României când publicul merge la vot şi dezaprobă ceva. Analiştii politici au tot bătut câmpii despre votul negativ. Acesta este primul vot cu adevărat negativ al românilor. Până acum mergeau la vot să aprobe, fie de formă, fie democratic, dar să aprobe: o listă pentru parlament, un candidat la preşedinţie, un primar, o listă de consilieri locali, un text de constituţie pe care puţini îl citiseră, dar majoritatea sperau să nu conţină prea multe prostii. Pe 19 mai 2007, publicul românesc a arătat că ştie să spună NU. Este un mare progres. Acum înţelegem mai bine cum a fost posibil ca francezii şi olandezii să spună NU constituţiei europene.
Consecinţele nu se vor lăsa aşteptate. Unii politicieni ai acestei ţări vor pricepe că a consulta publicul nu este o formalitate. Alţii o vor continua în dulcele stil clasic: ne descurcăm noi. Descurcăreţi şi aranjori vor fi perpetuu în toate partidele politice. Problema e ca ei să nu devină dominanţi. Acum sunt.
Dacă vom corela agenda publică de astăzi cu acest vot negativ, vom vedea cu uşurinţă că publicul românesc a spus NU opririi luptei anticorupţie, a spus NU rupturii dintre parlament şi oamenii simpli, a spus NU unui guvern minoritar sprijinit pe sub masă de figuri dubioase, a spus NU influenţei cercurilor de interese ilegitime în politica unei ţări aflate în NATO şi Uniunea Europeană. Ceva trebuie să se schimbe.
Era previzibil acest vot? Sigur că era previzibil. Toate studiile anterioare datei de 19 mai – unele publicate, altele nu – arătau, direct sau indirect, că oamenii nu vor ca Traian Băsescu să-şi piardă postul de preşedinte. Toate cercetările de opinie de după 1 ianuarie 2007 arătau că românii sunt mândri că acum călătoresc în Europa cu buletinul şi că asociază această realizare cu Traian Băsescu. Că e corect sau nu nu mai are importanţă. Important este că oamenii erau mândri că omul ales direct de ei le adusese cota unică de impozitare, deconspirarea dosarelor Securităţii, condamnarea comunismului, folosirea intensivă a buletinului în faţa oricărei uniforme europene.
Dacă eşti politician din opoziţie, trebuia, pur şi simplu, să recunoşti aceste fapte reale – repet, nu discutăm aici cât de justificate sunt – şi să cauţi puncte ale agendei publice care au fost lăsate în părăsire. Că sunt destule: o treime din şcolile româneşti sunt construite din paiantă şi nu au toalete pentru elevi; de la Budapesta la Barcelona faci 12 ore pe autostradă, dar de la Bucureşti la Budapesta faci două zile, ca pe vremea lui Carol al II-lea; lipsesc un milion de locuinţe; jumătate din casele României nu au apă curentă, canalizare şi gaze; ne lipsesc un milion de hectare de păduri; numai o zecime din suprafaţa agricolă este irigată; nici măcar 2% din consumul de energie al României nu este asigurat din resurse regenerabile; oraşele noastre arată – majoritatea, exclud de aici Râmnicu Vâlcea, o grădină adevărată – de parcă au fost locuite de barbari două generaţii; dacă nu dai şpagă, nu vezi nimic din retrocedarea la care ai dreptul, te trimit la fondul Proprietatea… Adăugaţi dumneavoastră, ştiu că le ştiţi mai bine decât mine.  
Toate aceste probleme pot fi eficient abordate de partidele de opoziţie. Dar nu au făcut-o. Consecinţa este că aceste partide au fost înfrânte cu 75%.
Şi cum spuneam, unii vor pricepe, iar alţii nu. Să vedem care pricepe şi care stă în ungherul lui întunecos.